ICCJ. Decizia nr. 15/2004. Penal. Art.211 alin .2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 15/2004
Dosar nr. 3815/2003
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133 din 14 mai 2003, Tribunalul Arad a condamnat, printre alţii, pe inculpaţii:
1. G.A.G. la 11 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod;
2. M.R.G. la 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen. şi;
3. O.V.I. la 10 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea, în ce priveşte toţi inculpaţii, art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile M.S., cu titlu de despăgubiri civile, sumele de 5.400 euro, 3.500 dolari S.U.A. şi 3.300.000 lei, pentru sumele în valută dispunându-se echivalentul lor în lei, la cursul valutar din ziua plăţii.
Totodată, s-a dispus confiscarea de la inculpaţi, a sumei de 666.000 lei.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada executării unei pedepse privative de libertate, inculpatul G.A.G. a aflat că numita M.S., domiciliată în Arad, este bogată, ea având în locuinţă bani şi bijuterii, motiv pentru care s-a hotărât să fure din domiciliul ei.
Întrucât, la acea dată, nu-i cunoştea adresa exactă, a luat informaţiile necesare de la coinculpatul O.V.I., la întâlnirea celor doi fiind prezent şi L.I.D., acesta însă nefiind de acord să participe la cele plănuite de cei doi. Ca atare, inculpaţii G.A.G. şi O.V.I. l-au contactat pe M.R.G., căruia i-au detaliat înţelegerea, cu acest prilej inculpatul O.V.I. atenţionându-i că nu va fi prezent în locuinţa femeii şi le-a cerut să nu o ucidă.
În acest context, în seara zilei de 18 februarie 2003, G.A.G. şi O.V.I. s-au întâlnit în locuinţa lui L.I.D., inculpatul O.V.I. dându-i lui G.A.G. un levier şi o pereche de mânuşi.
Noaptea, în jurul orei 1,00, G.A.G. şi M.R.G. au escaladat gardul ce împrejmuia casa lui M.S., G.A.G. a spart geamul unei ferestre şi astfel ambii au pătruns în locuinţă. Fiind surprinşi de femeie, inculpatul G.A.G. a lovit-o de mai multe ori, iar M.R.G., ameninţând-o cu un cuţit, i-a cerut să le spună unde are banii şi bijuteriile.
În tot acest timp, inculpatul O.V.I. pătrunsese într-o altă încăpere, de aici aflând, telefonic, de la inculpatul G.A.G., cele ce se petreceau.
Acţionând în modul descris, inculpaţii au sustras 7.500 euro, 3.800 dolari S.U.A., 13 milioane de lei, un lanţ din aur în greutate de 36 grame, 4 inele din aur, cu pietre preţioase, după care au abandonat victima.
Din valorile sustrase, inculpatul M.R.G. a primit 500 dolari S.U.A. şi 800 euro, inculpatul O.V.I., 2.000 euro şi 600 dolari S.U.A., iar inculpatul L.I.D., 600 euro şi inele, acesta din urmă cunoscând că provin din săvârşirea faptei.
Raportul medico – legal a înscris că M.S. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare, 10 – 12 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri, inculpaţii G.A.G., M.R.G. şi O.V.I., motivul invocat de apelanţi fiind netemeinicia pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 292 din 13 august 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Nemulţumiţi şi de hotărârea pronunţată în apel, în termenul legal, au declarat recursuri inculpaţii, motivul invocat fiind cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Asupra recursului declarat de inculpatul O.V.I., sunt de reţinut următoarele:
La data de 5 noiembrie 2003, prin cerere adresată din Arestul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad, inculpatul O.V.I. a adus la cunoştinţă că retrage recursul declarat, împotriva deciziei instanţei de apel. Cererea inculpatului recurent a fost însoţită de adresă emisă de Serviciul Cercetări Penale, arest, transfer din Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad.
Astfel, conform art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs, potrivit art. 368 din acelaşi Cod, şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător în calea de atac a recursului.
Potrivit art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul, retragerea trebuie să fie făcută personal de parte, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată de către conducerea locului de deţinere.
Având în vedere că dispoziţiile legale menţionate sunt îndeplinite în cauză, urmează să se ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul O.V.I. şi în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (4) C. proc. pen., cheltuielile judiciare către stat vor fi plătite de recurent.
Privind recursurile declarate de inculpaţii M.R.G. şi G.A.G., acestea sunt nefondate.
Procedând la aplicarea pedepselor, instanţa, în acord cu criteriile generale de individualizare, prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a considerat pericolul social grav al faptelor, mărit şi de împrejurările în care au fost comise, respectiv de mai multe persoane împreună, în timpul nopţii şi în locuinţa părţii vătămate, dar şi persoana făptuitorilor, G.A.G. fiind recidivist, iar M.R.G., nesincer pe parcursul fazelor procesului penal.
Executarea pedepselor în regim de privare de libertate este în măsură să asigure şi rolul acestora, astfel cum prevede art. 52 C. pen.
Ca atare, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţii G.A.G. şi M.R.G. vor fi respinse ca nefondate.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.R.G., G.A.G. şi O.V.I., împotriva deciziei penale nr. 292 din 13 august 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 20 februarie 2003, la 6 ianuarie 2004, pentru inculpatul M.R.G., şi de la 4 aprilie 2003 la 6 ianuarie 2004, pentru inculpatul G.A.G.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul O.V.I., împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurentul inculpat M.R.G. la plata sumei de 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurenţii inculpaţi G.A.G. şi O.V.I. la plata, cu acelaşi titlu, a sumei de câte 1.400.000 lei, fiecare, din care, suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1491/2004. Penal. Art.20,174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 150/2004. Penal → |
|---|
