ICCJ. Decizia nr. 1598/2004. Penal. Art.249 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1598/2004
Dosar nr. 5334/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83 din 16 aprilie 2003, Tribunalul Militar Teritorial a condamnat pe inculpaţii mr. (rez.) P.S. şi s.c. C.S., după cum urmează:
1. Inculpatul mr. rez. P.S. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen.;
În temeiul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni în referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 89/2003 şi OUG nr. 18/2003 constată graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa aplicată.
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind cazurile de revocare a graţierii condiţionate a pedepsei.
2. Inculpatul s.c. C.S. la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 în referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 89/2003 şi OUG nr. 18/2003, constată că pedeapsa aplicată este graţiată în întregime şi condiţionat.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind cazurile de revocare a graţierii condiţionate a pedepsei.
Admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Apărării Naţionale, în parte, şi obligă inculpaţii în solidar să plătească acestei părţi civile suma de 151.477.347 lei plus dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărâri până la acoperirea integrală a prejudiciului.
În baza art. 163 alin. (5) C. proc. pen., dispune instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor până la concurenţa sumei sus-amintite.
Obligă pe fiecare inculpat la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În cursul lunii decembrie 1998, inculpatul mr. P.S. a deţinut funcţia de comandant al U.M. 01825/G – Reşiţa, subunitate subordonată U.M. 01825 Giarmata jud. Timiş.
În perioada 7 decembrie 1998 – 20 decembrie 1998, inculpatul mr. (rez.) P.S. a fost planificat în concediu de odihnă, la comanda unităţii fiind desemnat prin ordin de zi pe unitate mr. A.Z.
Deşi s-a aflat în concediu de odihnă, în fapt, s-a deplasat la subunitate, împrejurări în care de la mr. A.Z. a aflat că unele cadre şi salariaţi civili de la eşalonul superior din Timişoara, au solicitat telefonic a li se procura brazi, pentru sărbătorile de iarnă la un preţ mai mic decât cel practicat în pieţele din municipiul Timişoara.
În aceste condiţii, inculpatul s-a implicat în organizarea acţiunii de procurare şi de transport a acestora.
În parcul de autovehicule al subunităţii s-au aflat două autocamioane marca DAC ambele încadrate la grupa „Luptă şi Front". Datorită destinaţiei speciale a acestor autovehicule, ieşirea lor în cursă trebuia aprobată, în prealabil, de către U.M. 01835 Bucureşti (conform adresei nr. A 1286/2000).
Nesocotind aceste dispoziţii, inculpatul P.S. a dispus ieşirea în cursă a autocamionului marca DAC aflat în primirea s.c. C.S.
Astfel, în dimineaţa zilei de 16 decembrie 1998, orele 8,00, după ce discutase cu factorii de conducere ai Ocolului Silvic Reşiţa, inculpatul mr. (rez.) P.S. a ordonat inculpatului mr. A.Z. să dirijeze autovehiculul spre sediul O.S. În autovehiculul condus de către inculpatul s.c. C.S. au urcat şi martorii plt. P.D. ca şef de maşină, plt. maj. S.F., serg. ang. I.C.L. şi militarii în termen serg. (rez.) V.A.I., sold. (rez.) P.P. şi sold. (rez.) P.E.
După ce au tăiat brazii marcaţi de către reprezentantul O.S. Reşiţa şi i-au încărcat în autocamion, în jurul orelor 22,00, la reîntoarcere spre subunitate, într-o curbă de 90 grade, datorită nereducerii vitezei, neatenţiei, a drumului acoperit de zăpadă şi a ninsorii abundente, inculpatul s.c. C.S. a pierdut controlul maşinii astfel că aceasta a derapat răsturnându-se în făgaşul unui pârâu. Autocamionul a fost avariat însă conducătorul auto şi martorii care l-au însoţit nu au suferit leziuni.
Cu toate că fusese informat de către martorul plt. P.D. despre producerea evenimentului încă din seara zilei de 16 decembrie 1998, orele 23,00, inc. mr. P.S. nu l-a raportat eşalonului superior. Mai mult a dispus subordonaţilor săi aflaţi în serviciu pe subunitate, slt. B.C., cpt. P.G. şi mr. T.Z. să nu spună nimănui ce se întâmplase. Inculpatul mr. A.Z. fiind în perioada 16 decembrie 1998, orele 3,00 – 17 decembrie 1998, orele 18,30 la U.M. 01825 Giarmata Timişoara, în misiune, a purtat discuţii telefonice cu inculpatul mr. P.S. şi cpt. P.G. fără ca aceştia să-i fi spus de cele întâmplate.
După ce a revenit la subunitatea din Reşiţa, în seara zilei de 17 decembrie 1998, orele 23,00, inculpatul mr. A.Z. a aflat de la inculpatul mr. P.S. despre faptul că autocamionul se răsturnase şi se afla împotmolit în făgaşul pârâului.
Îngrijorat fiind de situaţia ce se crease, mai ales că în perioada cât inculpatul mr. A.Z. lipsise din subunitate a fost numit la comandă, şi dată fiind şi funcţia sa de locţiitor tehnic al comandantului, martorul mr. T.Z. a raportat telefonic evenimentul la data de 16 decembrie 1998 orele 19,00 la U.M. 01825 Giarmata. Urmarea acestui demers, la Reşiţa s-a deplasat o comisie de cercetare administrativă a evenimentului condusă de către comandantul U.M. 01825 Giarmata, colonel C.I., comisie din care au mai făcut parte lt. Col .A.A. şi cpt. B.E.
Deplasându-se la faţa locului în cursul zilei de 18 decembrie 1998, col. C.I. a ordonat inc. mr. (rez.) P.S. să se preocupe de scoaterea autocamionului din făgaşul pârâului şi aducerea în unitate. Cu toate că, imediat după ce aflase de răsturnarea autocamionului, inculpatul s-a preocupat de găsirea de soluţii pentru scoaterea autovehiculului din viroagă, ulterior deşi primise ordin în acest sens nu a mai asigurat nici măcar paza locului pentru evitarea sustragerilor de piese. În aceste condiţii în perioada 24 decembrie 1998 – 29 decembrie 1998, autori nedescoperiţi au incendiat autocamionul, fapt constatat la data de 29 decembrie 1998 de către inculpatul mr. (rez.) P.S. cu prilejul deplasării la faţa locului.
În prima fază, comisia a stabilit, în baza cercetării efectuate, că autocamionul a fost avariat în proporţie de 25 %, prejudiciul cauzat fiind de 151.477.347 lei. Luându-se în calcul valoarea prejudiciului după incendierea autocamionului, aceeaşi comisie a stabilit că acesta a fost de 605.909.389 lei.
Cercetările efectuate în prezenta cauză privitor la împrejurările în care a fost incendiat autocamionul nu au permis a fi identificat autorul (autorii) faptei. Deşi s-au făcut speculaţii în privinţa unor persoane chiar şi cadre militare, neagreate şi în relaţii de duşmănie cu inculpatul mr. P.S. şi care ar fi comis incendierea din răzbunare şi cu scopul vădit de a-i crea probleme, nu s-a putut stabili că autorul faptei ar fi un cadru militar.
În acest context trebuie remarcat că, între faptele inculpatului mr. (rez.) P.S. şi cele ale inculpatului s.c. C.S. şi incendierea autocamionului nu a existat raport de cauzalitate şi ca atare, acestora le este imputabil doar prejudiciul cauzat prin răsturnarea autovehiculului şi avarierea acestuia.
Starea de fapt reţinută prin actul de sesizare a instanţei, este confirmată de probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală, precum şi în faza de cercetare judecătorească.
Astfel vor fi avute în vedere: actul de constatare nr. A 2025 din 30 decembrie 1998 încheiat de către comisia de cercetare a evenimentului numită în baza O.Z.U. nr. 247 din 18 decembrie 1998 de comandantul U.M. 01825 Giarmata în care se descriu împrejurările în care, autocamionul a fost avariat prin căderea în râpă; extrasele din O.Z.U. nr. 237 din 5 decembrie 1998 prin care inculpatul mr. P.S. a intrat în concediu de odihnă în perioada 15 decembrie 1998 – 20 decembrie 1998; O.Z.U. nr. 239 din 8 decembrie 1998; O.Z.U. nr. 245 din 16 decembrie 1998 şi numirea înlocuitorului la comandă; adresele nr. A 1286 din 19 august 2000 a U.M. 01825 Giarmata din care rezultă că „pentru ieşirea în cursă a autocamionului DAC 10215/A – 72792 de la grupa „Luptă şi Front" conform Regulamentului asigurării tehnice şi blindate, automobile şi tractoare T.A. 1/1987, art. 217, organul abilitat pentru acordarea aprobării era U.M.01835 J – Bucureşti" şi S/A – 34 al aceleiaşi unităţi militare în conţinutul căreia se precizează că din „evidenţa B.D.S. şi arhiva pe linie de mobilizare nu există documente prin care să se aprobe scoaterea camionului A-72792 de la grupa „Luptă şi Front" la grupa „Transport"; adresa S/A 34 privind situaţia autocamionului DAC 655 T-A-72792 şi aprobările ieşirilor în cursă, planşele fotografice cu imagini de la faţa locului, precum şi după dezmembrarea în piese componente şi aducerea la subunitate.
Au fost avute în vedere şi declaraţiile martorilor A.Z., T.Z., B.C.C., P.D., P.G., S.F., I.C.L., V.A., P.P., P.E., T.S., N.S., D.D., D.I., B.E., C.I., A.A., V.F.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul maior (rez.) P.S. şi partea civilă Ministerul Apărării Naţionale.
Prin apelul declarat, inculpatul maior (rez.) P.S. a solicitat admiterea apelului şi achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Partea civilă a solicitat admiterea apelului şi obligarea, în solidar, a inculpaţilor la plata sumei de 605.909.389 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Prin Decizia penală nr. 53 din 28 octombrie 2003, Curtea Militară de Apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul maior (rez.) P.S. şi a admis apelul declarat de partea civilă Ministerul Apărării Naţionale, desfiinţând sentinţa apelată numai sub aspectul laturii civile, în sensul că a obligat, în solidar, pe intimaţii inculpaţi maior (rez.) P.S. şi civil C.S. la plata către aceasta a sumei de 605.909.389 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A obligat apelantul inculpatul maior (rez.) P.S. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul C.S., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate pentru motivele prevăzute de art. 3859 pct. 12, 171 şi 18 C. proc. pen. şi, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. şi exonerarea de la plata despăgubirilor civile.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele:
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului C.S., procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise de acesta.
Susţinerile recurentului inculpat, în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) sunt nefondate în raport de probatoriul administrat în cauză, neputând fi exonerat de la plata despăgubirilor civile.
Starea de fapt reţinută în cauză este confirmată de probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească, şi anume: actul de constatare nr. A 2025 din 30 decembrie 1998 încheiat de către comisia de cercetare a evenimentului, numită în baza O.Z.U. nr. 247 din 18 decembrie 1998 de comandantul U.M. 01825 Giarmata, în care se descriu împrejurările în care autocamionul a fost avariat prin căderea în; extrasele din O.Z.U. nr. 237 din 5 decembrie 1998 prin care inculpatul mr. P.S. a intrat în concediu de odihnă în perioada 15 decembrie 1998 – 20 decembrie 1998; O.Z.U. nr. 239 din 8 decembrie 1998; O.Z.U. nr. 245 din 16 decembrie 1998 şi numirea înlocuitorului la comandă; adresele nr. A 1286 din 29 august 2000 a UM 01825 Giarmata din care rezultă că „pentru ieşirea în cursă a autocamionului DAC 10215/A – 72792 de la grupa „Luptă şi Front" conform „Regulamentului asigurării tehnice de blindate, automobile şi tractoare" T.A. 1/1987, art. 217, organul abilitat pentru acordarea aprobării era UM 01835 J – Bucureşti; adresa nr. S/A – 34 a UM 01825 Giarmata în care se precizează că „din evidenţe B.D.S. şi arhiva pe linia de mobilizare nu există documente prin care să se aprobe scoaterea camionului A-72792 de la grupa „Luptă şi Front" la grupa „Transport"; adresa S/A – 34 privind situaţia autocamionului DAC 655 T-A – 72792 şi aprobările ieşirilor în cursă, planşele fotografice cu imagini de la faţa locului şi după dezmembrare în piese componente şi aducerea la subunitate.
La acestea se adaugă şi declaraţiile martorilor A.Z., T.Z., B.V.C., P.D., P.G., S.F., I.C.L., V.A., P.P., P.E., T.S., N.S., D.D., D.I., B.E., C.I., A.A., V.F.
În consecinţă, fapta inculpatului C.S. constând în ceea că, la data de 16 decembrie 1998 a condus autocamionul marca DAC 6655 T nr. A-72792, proprietatea UM 01825/G Reşiţa Caraş Severin şi datorită neatenţiei a determinat răsturnarea şi avarierea acestuia în râpa unui pârâu, cauzând astfel o tulburare însemnată bunului mers al unităţii militare în care îşi desfăşura activitatea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Aşa încât, motivul de recurs formulat de inculpat şi care vizează achitarea apare ca fiind nefondat.
Pe aspectul laturii civile, Curtea constată că instanţa de control judiciar, în mod greşit, a admis apelul părţii civile, majorând daunele civile la plata cărora au fost obligaţi, în solidar, inculpatul C.S. şi inculpatul P.S..
În mod greşit, Curtea Militară de Apel a reţinut că cei doi inculpaţi datorează, în solidar, Ministerului Apărării Naţionale suma de 605.909.389 lei, cu titlu de despăgubiri civile, mare parte din această sumă nefiind imputabilă acestora.
Astfel, din probele administrate, rezultă că în primă fază, Comisia de cercetare administrativă a U.M. 01825 Giarmata a stabilit, în baza cercetării administrative efectuate, că autocamionul a fost avariat în urma accidentului în proporţie de 25 %, prejudiciul cauzat fiind de 151.477.347 lei.
Aceeaşi comisie a stabilit că valoarea prejudiciului, după incendierea autocamionului, a fost de 605.909.389 lei.
Faţă de această situaţie, Curtea apreciază că diferenţa dintre cele două valori nu este imputabilă inculpatului, întrucât comanda unităţii trebuia să ordone paza autocamionului după luarea la cunoştinţă a evenimentului rutier.
Mai mult, nu există un raport de cauzalitate între faptele inculpaţilor şi prejudiciul constatat de Comisia de cercetare administrativă după incendierea autocamionului.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să fie admis recursul declarat de inculpat, casându-se Decizia penală nr. 53 din 28 octombrie 2003 a Curţii Militare de Apel cu privire la obligarea inculpatului C.S., în solidar cu inculpatul maior (rez.) P.S. la plata sumei de 605.909.389 lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă Ministerul Apărării Naţionale.
Se va menţine obligarea inculpatului la despăgubiri către partea civilă astfel cum s-a stabilit prin sentinţa penală nr. 83 din 16 aprilie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.S. împotriva deciziei penale nr. 53 din 28 octombrie 2003 a Curţii Militare de Apel.
Casează Decizia penală nr. 53 din 28 octombrie 2003 a Curţii Militare de Apel cu privire la obligarea inculpatului C.S., în solidar cu inculpatul maior (rez.) P.S., la plata sumei de 605.909.389 lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă Ministerul Apărării Naţionale.
Menţine obligarea inculpatului la despăgubiri către partea civilă, astfel cum s-a stabilit prin sentinţa penală nr. 83 din 16 aprilie 2003 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1597/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1599/2004. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
