ICCJ. Decizia nr. 1591/2004. Penal. Art.20, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1591/2004
Dosar nr. 1009/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 366 din 8 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 6694/2003, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., art. 37 lit. b), art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., condamnă pe inculpatul B.A., deţinut în Penitenciarul Arad, la:
- 9 ani închisoare, pentru tentativă la omor calificat.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 3 ani.
În condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. pen., dispune prelungirea măsurii arestării preventive, privind pe inculpat pe durata de 60 zile de la 8 decembrie 2003, la 6 februarie 2004.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de la 8 iunie 2003 şi a arestării preventive de la 9 iunie 2003 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 14.040.387 lei către partea civilă Spitalul clinic judeţean nr. 1 Timişoara cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părţii vătămate B.A.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, dispunând plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 400.000 lei onorariu avocat din oficiu şi a sumei de 185.000 lei către Serviciul judeţean de Medicină legală Arad, taxă raport medico-legal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
În după amiaza zilei de 8 iunie 2003, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a mers la domiciliul fostei concubine, partea vătămată B.A. pentru a-şi vizita copilul în vârstă de două luni. Inculpatul a avut permisiunea concubinei sale să plimbe copilul cu căruciorul. La întoarcere, în faţa casei s-a certat atât cu partea vătămată, cât şi cu mama şi sora acesteia, înjurându-se reciproc. Inculpatul a scos un briceag din buzunar cu care a ameninţat persoanele menţionate, iar pe sora concubinei sale a lovit-o cu palma peste faţă. Mama părţii vătămate, observând conduita agresivă a inculpatului, a adus din curte o sapă pe care i-a dat-o fiicei sale.
Intenţia ei de a-l lovi pe inculpat nu s-a finalizat, deoarece acesta a dezarmat-o, smulgându-i sapa şi lovind-o apoi în cap, în regiunea occipitală. Datorită loviturii primite, partea vătămată, în cădere s-a lovit şi de stâlpul de susţinere a porţii.
B.A. a suferit leziuni vindecabile în 50-55 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie, invocând drept motiv împrejurarea că pedeapsa aplicată este prea aspră, având în vedere starea de provocare reţinută în favoarea sa.
Instanţa de apel, prin Decizia penală nr. 40/ A din 29 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa penală nr. 366 din 8 decembrie 2003 a Tribunalului Arad în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei şi, rejudecând a redus pedeapsa aplicată de la 9 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 73 lit. b) C. pen., cu înlăturarea dispoziţiilor art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia mai sus-menţionată a apreciat că în mod corect instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a scuzei persoanei prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că lovitura a fost aplicată sub o puternică tulburare provocată de acţiunea violentă a părţii vătămate. De asemenea, tot în mod legal instanţa a reţinut ca aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în raport de primul termen al recidivei, respectiv pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4323/1998 a Judecătoriei Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 169/1999 a Curţii de Apel Timişoara.
În raport de concursul dintre cauzele de agravare şi respectiv, diminuare a răspunderii penale, prima instanţă a făcut aplicarea art. 80 alin. (2) C. pen., potrivit căruia coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, astfel că s-a aplicat pedeapsa de 9 ani închisoare.
Instanţa de apel, în esenţă, a considerat că deşi instanţa de fond nu era obligată, conform art. 80 C. pen., să reducă pedeapsa sub minim special, ar fi trebuit să procedeze în acest mod „având în vedere contextul în care a fost săvârşită fapta", motiv pentru care a redus pedeapsa de la 9 ani închisoare la 7 ani închisoare.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara pe care l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, învederând nelegalitatea hotărârii din apel prin înlăturarea prevederilor art. 80 alin. (2) C. pen.
Recursul declarat este fondat şi urmează a fi admis ca atare.
Într-adevăr, textul are în vedere şi starea de recidivă, întrucât în dispoziţiile alin. (1) a include în denumirea generică de cauze de agravare, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 80 alin. (2) C. proc. pen.
În caz de concurs între circumstanţe agravante şi circumstanţe atenuante, conform art. 80 C. pen., coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie chiar dacă circumstanţele agravante nu sunt din cele expres prevăzute în dispoziţiile art. 75 C. pen., ci se constată de instanţă în temeiul aliniatului ultim al acestui text.
Or, una din situaţiile la care se referă alin. ultim al art. 80 C. pen., este starea de recidivă.
În aceste condiţii, prima instanţă a reţinut riguros situaţia de fapt care nici ea nu justifică diminuarea pedepsei aplicate, în condiţiile în care inculpatul a avut o atitudine agresivă, chiar la limita stării de provocare.
În concluzie, instanţa de fond, neobligată la coborârea pedepsei sub minimul special, a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 80 alin. (1) şi (2) C. pen., evaluând judicios criteriile de individualizare a pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 40 din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe intimatul inculpat B.A.
Casează Decizia penală nr. 40 din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Menţine, în întregime, dispoziţiile sentinţei penale nr. 366 din 8 decembrie 2003 a Tribunalului Arad.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 iunie 2003 până la 23 martie 2004.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 159/2004. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 1592/2004. Penal → |
|---|
