ICCJ. Decizia nr. 1597/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1597/2004
Dosar nr. 5329/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 201 din 4 aprilie 2002, a condamnat pe inculpatul P.V. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
A constatat că a fost reparat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate S.E.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 26 iulie 1999, în jurul orelor 9,30, inculpatul P.V., în timp ce se deplasa într-un autoturism prin satul Bohotin, comuna Răducăneni, judeţul Iaşi, pe un drum ce vine dinspre comuna Grozeşti, l-a întâlnit pe numitul S.I. Inculpatul a oprit maşina şi între aceştia doi, în urma unor neînţelegeri anterioare, a început o discuţie tensionată. În timpul acestei discuţii P.V. a coborât din autoturism şi s-a apropiat de S.I.; i-a aplicat o lovitură cu mâna peste faţă, în urma căreia lui S.I. i-a sărit şapca din cap.
Inculpatul i-a mai aplicat victimei o lovitură, de asemeni, cu mâna peste faţă şi acesta a căzut pe spate imediat acuzând dureri în zona piciorului stâng.
Inculpatul P.V. a urcat în autoturism şi a plecat de la faţa locului, unde după scurt timp a venit martora P.M., căreia S.I., în mod eronat i-a spus că a fost accidentat cu autoturismul, adăugând că a fost lovit cu pumnii în faţă de către P.V. Victima a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă Iaşi, însă la data de 29 iulie 1999 a decedat.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută mai sus, a rezultat din următoarele probe:
Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti şi a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că a aplicat victimei două lovituri cu mâna peste faţă, iar după cea de a doua lovitură aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate cu înclinare spre stânga.
Martorii audiaţi în cauză, S.E., P.C., Z.M., P.M. şi T.M., au relatat o serie de împrejurări de natură a stabili vinovăţia inculpatului.
Astfel, soţia victimei S.E. a declarat că, după producerea conflictului dintre părţi l-a găsit pe soţul său, jos, acuzând dureri la piciorul stâng. De la victimă a aflat că inculpatul exercitase asupra sa violenţe în urma cărora a căzut şi s-a lovit la picior.
Martora P.C. a perceput în mod nemijlocit momentul lovirii victimei de către inculpat, precum şi momentul căderii acesteia.
Acelaşi moment al căderii victimei a fost perceput şi de către martorul Z.M. ce a declarat că a auzit-o pe victimă acuzând dureri în momentul impactului cu solul.
Ceilalţi doi martori, P.M. şi T.M., au relatat că victima l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul agresiunii exercitate asupra sa şi că, anterior conflictului, victima avea o plagă plesnită în zona ochiului drept.
Din raportul de necropsie a rezultat că moartea victimei s-a datorat unor cauze concuratoare, patologice explicate prin infarctul miocardic în faza acută cu tulburări de ritm consecutive şi traumatice explicate prin fractura cavităţii cotiloide stâng cu protruzia capului femural.
S-a menţionat, de asemenea, că fractura bazinului s-a putut produce prin lovire urmată de cădere în condiţiile stabilite de anchetă şi ar fi necesitat în caz de supravieţuire un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale, timp în care se include şi recuperarea funcţională.
Comisia Superioară pentru avizare şi control din cadrul L.E.M.L. Iaşi a avizat concluziile raportului de necropsie şi a precizat că între moartea prin insuficienţă respiratorie şi traumatismul suferit, există legătură cauzală, întrucât embolia grasă are punct de plecare de la fractura de col, iar embolia cu cheag de sânge a fost favorizată atât de imobilizarea la pat, cât şi de traumatizarea membrelor inferioare.
Faţă de concluziile actelor medico-legale aflate la dosar, s-a reţinut că este dovedită existenţa raportului de cauzalitate între acţiunea inculpatului şi rezultatul letal survenit, chiar dacă victima nu ar fi beneficiat de un tratament sau, tratamentul medical aplicat în timpul internării nu ar fi fost adecvat, deoarece, dacă inculpatul nu ar fi săvârşit fapta, decesul nu s-ar fi produs.
Apelul declarat de inculpat care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând că în mod greşit a fost condamnat pentru infracţiunea de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în condiţiile în care nu sunt întrunite elementele acestei infracţiuni, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 398 din 30 octombrie 2003, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Iaşi.
Nemulţumit şi de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs, criticând-o ca nelegală deoarece:
- instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra cererii, efectuarea unei expertize medico-legale la Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, esenţială pentru el, pentru a influenţa soluţia procesului, care să stabilească cauzele decesului victimei S.I., caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.;
- ambele instanţe în motivarea hotărârilor, au reţinut împrejurări de fapt printr-o denaturare a probelor, temeiul casării fiind eroarea de fapt prevăzută de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.;
- s-a aplicat o pedeapsă greşit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.;
- instanţele puteau şi trebuiau să dispună potrivit art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fapta fiind săvârşită la 26 iulie 1999 anterior modificării alin. (3) al art. 81 C. pen., prin OUG nr. 207/2000.
Din ansamblul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei se constată că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă şi pe baza acesteia vinovăţia inculpatului.
Inculpatul audiat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti a recunoscut că a aplicat victimei două lovituri cu mâna peste faţă, iar după cea de a doua lovitură, aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut pe spate cu înclinare spre stânga.
Martora P.C., a perceput în mod nemijlocit momentul lovirii victimei de către inculpat, precum şi momentul căderii acesteia.
Acelaşi moment al căderii victimei a fost observat şi de martorul Z.M. care a declarat că a auzit-o pe victimă acuzând dureri după impactul cu solul.
Raportul de autopsie a cadavrului nr. 608/ C din 8 octombrie 1999 avizat de comisia de avizare a actelor medico-legale de la Laboratorul Exterior de Medicină Legală Iaşi la 30 noiembrie 1999 a concluzionat că moartea numitului S.I. s-a datorat unor cauze patologice, explicate prin infarctul miocardic în fază acută, cu tulburări de ritm consecutive şi traumatice explicate prin fractura cavităţii cotiloide stângi cu protruzia capului femural. S-a mai precizat că fractura de bazin s-a putut produce prin lovire urmată de cădere în condiţiile stabilite de anchetă.
Prin avizarea raportului s-a arătat că pentru embolia pulmonară pledează terenul varicos şi fractura de col cu deplasare care pot fi surse de plecare a embolului; instalarea bruscă a unei insuficienţe respiratorii, examenul mioroscopic confirmând embolia.
S-a precizat că între moartea prin insuficienţa respiratorie şi traumatismul suferit există legătură cauzală.
La cererea inculpatului dosarul a fost trimis la Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul Institutului Naţional Mina Minovici Bucureşti. Comisia întrunită în şedinţa din 11 septembrie 2003 a aprobat Raportul de autopsie, care a stabilit cauzele decesului victimei S.I.
Printr-o amplă motivare, instanţa de apel a arătat că vinovăţia sub forma preterintenţiei a fost corect reţinută de prima instanţă.
Aşa fiind, se constată că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 şi 18 C. proc. pen.
Recursul urmează a fi admis şi hotărârile casate pentru motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului toate împrejurările care constituie circumstanţe atenuante judiciare, potrivit art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.
În raport de condiţiile în care a fost săvârşită infracţiunea şi producerea rezultatului mai grav, decesul victimei având în vedere dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen., Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi inculpatul prevenit de a săvârşi noi infracţiuni şi prin reducerea acesteia înspre minimul de un an închisoare, pedeapsă care să fie executată prin privare de libertate.
Urmează ca recursul să fie admis şi conform art. 38515 pct. 2 lit. d), hotărârile să fie casate iar pedeapsa de 3 ani închisoare să fie redusă la un an şi 8 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.V. împotriva deciziei penale nr. 398 din 30 octombrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 201 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Iaşi numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 C. pen., de la 3 ani închisoare la un an şi opt luni închisoare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1594/2004. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1598/2004. Penal. Art.249 c.pen. Recurs → |
|---|
