ICCJ. Decizia nr. 1594/2004. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1594/2004
Dosar nr. 3190/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 din 12 iulie 2001, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, în baza art. 194 alin. (1) C. pen., (infracţiunea de şantaj) a condamnat pe următorii inculpaţi, astfel:
- Mr. D.I.S. la 2 ani închisoare;
- plt. maj. D.O. şi
- civ. OG la câte un an şi 6 luni închisoare.
Potrivit art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate şi s-au fixat termene de încercare de 4 ani respectiv de câte 3 ani şi 6 luni; s-a dedus arestarea preventivă de la 22 septembrie 2000, până la 6 decembrie 2000 pentru inculpatul ofiţer şi de la 22 septembrie 2000, până la 20 octombrie 2000, pentru ceilalţi doi inculpaţi; s-a mai dispus încetarea stării de liberare provizorie pentru inculpaţii D.O. şi OG şi confiscarea specială, conform art. 118 lit. d) C. pen., a 1.800.000 lei de la inculpatul D.I.S. şi a câte 600.000 lei de la ceilalţi inculpaţi.
Prima instanţă a reţinut că inculpatul mr. D.I.S. este încadrat la secţia de poliţie din anul 1996 şi îşi desfăşura activitatea ca ofiţer de serviciu, în ture de 24 şi 72 ore;
- inculpatul plt. maj. D.O. şi-a desfăşurat activitatea ca agent de ordine în cadrul secţiei de poliţie, de unde a fost mutat la cerere, începând cu 15 noiembrie 1996 la U.M. Bucureşti.
La 19 septembrie 2000 după ieşirea din serviciu mr. D.I.S. s-a întâlnit cu inculpatul civil OG şi s-au deplasat împreună la o terasă situată în apropierea spitalului Dr. Marinescu.
Inculpatul D.I.S. i-a relatat că un prieten al său a fost înşelat cu ocazia unui schimb valutar de nişte cetăţeni străini, care-şi au buticul în zona Podului Cotroceni. Pentru recuperarea sumei cu care ar fi fost înşelat prietenul ofiţerului au hotărât să însceneze un schimb valutar, care să fie surprins de acesta îmbrăcat în ţinută militară, moment în care va încerca să-i constrângă pe cetăţenii arabi să le dea suma de bani, în caz contrar urmând să le fie confiscată întreaga sumă ce constituia obiectul tranzacţiei, toate acestea, pentru a nu fi luate măsurile legale.
Pentru realizarea acestui plan a fost cooptat şi inculpatul plt. maj. D.O., care a fost pus la curent în linii generale cu ceea ce se plănuia şi care a fost de acord să participe la punerea în practică.
După ce au luat această hotărâre inculpaţii s-au deplasat în zona Podului Cotroceni, folosind în acest scop un autoturism, folosit de D.O. fără ştirea proprietarului, iar OG cu autoturismul personal.
În apropierea buticului vizat, D.I.S. i-a înmânat lui OG suma de 500 dolari S.U.A., în bancnote de câte 100 dolari, după ce în prealabil îşi notase într-un carneţel seriile acestora. Folosind această sumă OG a intrat în butic şi a iniţiat schimbul valutar ilegal.
La scurt timp inculpatul D.I.S. îmbrăcat în ţinută militară însoţit de plt. maj. D.O. au intrat în local şi au surprins schimbul de valută.
În local se aflau cetăţenii străini M.D. şi A.M.M.
Cei doi inculpaţi şi-au declinat calitatea de poliţişti, prezentând în acest sens şi legitimaţia de serviciu întrebând totodată dacă s-a efectuat schimbul valutar, făcând referire şi la prevederile legale ce reglementează condiţiile de efectuare a schimbului valutar.
Cetăţenii străini au recunoscut până la urmă că s-a efectuat schimbul valutar, în momentul în care ofiţerul le-a citit din agenda personală seriile bancnotelor care se găseau în posesia numitului A.M.M.
Pentru a evita confiscarea întregii sume de bani şi închiderea magazinului aşa cum afirmase anterior, A.M.M. a numărat 3.000.000 lei, în bancnote a câte 50.000 lei şi i-a pus într-un ziar aflat pe masă aşa cum li se sugerase de altfel să procedeze pentru rezolvarea situaţiei, de către D.O.
Dându-şi seama că în ziarul de pe masă a fost pusă o sumă acceptabilă, D.I.S. le-a atras atenţia cetăţenilor străini să respecte legea şi a părăsit magazinul cerându-i totodată subofiţerului să ia şi ziarul în care se găseau banii.
Suma de 500 dolari folosită pentru iniţierea schimbului valutar fusese predată anterior lui D.I.S. şi în acel moment se găsea în posesia acestuia.
Cei trei inculpaţi au părăsit zona cu autoturismele care se deplasaseră acolo după care s-au întâlnit în zona staţiei L., unde au împărţit suma de bani.
Astfel, D.O. şi OG au primit fiecare câte 600.000 lei, iar diferenţa a rămas în posesia lui D.I.S.
Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apeluri parchetul şi cei trei inculpaţi.
Prin Decizia nr. 37 din 4 aprilie 2002 Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
A fost desfiinţată sentinţa după cum urmează:
- au fost majorate pedepsele aplicate în baza art. 194 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare pentru inculpatul mr. D.I.S. şi la câte 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru inculpaţii plt. maj. rez. D.O. şi civ. OG;
- conform art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor fixându-se termen de încercare de 6 ani pentru inculpaţii plt. maj. rez. D.O. şi civ. OG;
- pe durata menţionatelor termene de încercare inculpaţii aveau obligaţia de a se supune măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. b) şi c) (prezentarea săptămânal în ziua de vineri, la organul de poliţie în raza teritorială a căruia domiciliază), prevăzută de art. 863 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen.;
- pe durata menţionatelor termene de încercare inculpaţii aveau obligaţia să se supună prevederilor art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen. (respectiv să desfăşoare o activitate utilă pentru societate) şi prevederile art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen. (să nu schimbe domiciliul ori reşedinţa decât în cazuri de necesitate dovedite prin înscrisuri).
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor şi au fost obligaţi aceştia la câte 900.000 lei, cheltuieli judiciare statului.
Împotriva deciziei nr. 37 din 4 aprilie 2002 pronunţată de Curtea Militară de Apel au declarat recurs inculpaţii D.I.S., D.O. şi OG şi prin Decizia nr. 487 din 31 ianuarie 2003 cât şi prin încheierea de şedinţă din 9 iunie 2003, pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie s-au dispus următoarele:
- au fost admise aceste recursuri, a fost casată Decizia atacată şi a fost trimisă cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii D.I.S., D.O. şi OG (împotriva sentinţei nr. 129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti), la Curtea Militară de Apel, casarea hotărârii pronunţată în apel fiind totală.
Curtea Supremă de Justiţie a reţinut că în cauză există contradicţie între considerentele hotărârii pronunţată de instanţa de apel şi dispozitivul acesteia.
Astfel deşi în motivarea deciziei s-a reţinut că sancţiunile penale ce vor fi aplicate inculpaţilor D.I.S., D.O. şi OG, nu vor fi mai mari de 4 ani închisoare, iar pentru că aceştia nu au antecedente penale, au avut o comportare caracterizată parţial prin sinceritate, instanţa de apel a apreciat că scopurile pedepselor, definite în art. 52 C. pen., pot fi atinse chiar fără privare efectivă de libertate, urmând a se da eficienţă prevederilor art. 861 C. pen., pentru toţi inculpaţii.
În considerentele hotărârii s-a mai reţinut printre altele că va fi admis apelul parchetului, va fi desfiinţată sentinţa, se vor mări pedepsele aplicate inculpaţilor, se va dispune suspendarea executării lor sub supraveghere (art. 861 C. pen.), se vor fixa termene de încercare, potrivit art. 862 C. pen. şi se va aplica art. 863 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi art. 863 alin. (3) lit. a) şi b) C. pen.
Prin dispozitivul hotărârii au fost condamnaţi inculpaţii D.I.S. la 3 ani închisoare şi inculpaţii D.O. şi OG la câte 2 ani şi 6 luni închisoare şi s-a dispus suspendarea executării pedepselor, numai pentru inculpaţii D.O. şi OG pe un termen de încercare de 6 ani, iar nu pentru cei trei inculpaţi.
Curtea Supremă de Justiţie a mai reţinut că deşi instanţa de apel a apreciat în considerentele hotărârii că scopul preventiv şi educativ al pedepsei în situaţia inculpatului D.I.S., poate fi atins fără privare de libertate a acestuia, în dispozitivul ei nu s-a făcut aplicarea nici unui text de lege referitor la unul din modalităţile de executare a pedepsei, fără privare de libertate despre acest inculpat.
Deci s-a reţinut că în cauză motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 39 din 3 iulie 1999, Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, desfiinţând sentinţa după cum urmează:
A majorat pedepsele aplicate în baza art. 194 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare pentru inculpatul mr. D.I.S. şi la câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpaţii plt. maj. rez. D.O. şi civ. OG
Conform art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării supravegheate a pedepselor şi a fixat termen de încercare de 6 ani pentru inculpatul D.I.S. şi de câte 5 ani pentru inculpaţii plt. maj. rez. D.O. şi civ. OG
S-a dispus ca, pe durata termenelor de încercare, inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) (se vor prezenta săptămânal în ziua de vineri la organul de poliţie în raza teritorială în care domiciliază) şi de art. 863 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen.
S-a dispus ca, pe durata termenelor de încercare, inculpaţii să se supună obligaţiilor, prevăzute de art. 863 alin. 3 lit. a) C. pen. (să desfăşoare o activitate utilă pentru societate) şi de art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen. (să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa decât în cazuri de necesitate dovedite prin înscrisuri).
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor şi i-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii D.I.S., D.O. şi OG
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor şi, rejudecând, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., (inculpatul D.I.S.), achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., iar în subsidiar, menţinerea pedepsei aplicate de instanţa de fond, cu aplicarea art. 81 C. pen. (inculpatul D.O.) şi achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (inculpatul OG).
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile declarate de inculpaţi D.O. şi D.I.S., sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Instanţele anterioare au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către aceştia.
Cu privire la motivele de recurs formulate de toţi cei trei inculpaţi şi care vizează achitarea, se constată că nu se impune a fi primite aceste motive întrucât probatoriul administrat în cauză infirmă susţinerile inculpaţilor, în sensul că sunt nevinovaţi.
Astfel, s-a dovedit că faptele inculpaţilor, care la data de 19 septembrie 2000, în punctul de desfacere al SC P. SRL din Splaiul Independenţei, în scopul dobândirii unui folos injust, au exercitat, prin eforturi conjugate, presiuni psihice asupra cetăţeanului iranian M.D., constrângându-l pe acesta să le dea suma de 3.000.000 lei, despre care afirmaseră că reprezintă suma, cu care o altă persoană ar fi fost păgubită cu ocazia unui schimb valutar anterior, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, care se probează prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii civile; proces-verbal de verificare, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului mr. D.I.S., declaraţiile inculpatului plt. maj. D.O., declaraţiile inculpatului civil OG, procesele verbale de confruntare, adresa nr. 1488 din 20 octombrie 2000 Ministerului de Interne, Direcţia de Gospodărie.
Cu privire la solicitarea de menţinere a soluţiei pronunţate de instanţa de fond, formulată de recurentul inculpat D.O., în subsidiar, se apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de control judiciar, corespunde criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., aşa încât va fi respins acest motiv de recurs, ca nefondat.
Cu privire la recursul formulat de inculpatul OG, se constată următoarele:
Inculpatul a fost prezent în data de 26 iunie 2003, când s-au luat în examinare apelurile declarate de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii D.I.S., D.O. şi OG, iar recursul inculpatului OG a fost declarat la data de 18 iulie 2003, astfel cum rezultă din cererea de recurs depusă la dosarul cauzei.
Ori, potrivit dispoziţiilor art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.
Pe de altă parte, potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
Faţă de toate aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.I.S. şi D.O., iar în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să fie respins, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul OG
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada executată în arest preventiv.
Vor fi obligaţi inculpaţii la plata cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.I.S. şi D.O., împotriva deciziei penale nr. 39 din 3 iulie 2003 a Curţii Militare de Apel.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul OG, împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive pentru inculpatul D.I.S. de la 22 septembrie 2000, până la 6 decembrie 2000, iar pentru inculpaţii D.O. şi OG de la 22 septembrie 2000, până la 20 octombrie 2000.
Obligă inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1592/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1597/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
