ICCJ. Decizia nr. 1801/2004. Penal. încheiere. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1801/2004

Dosar nr. 1747/2004

Şedinţa publică din 1 aprilie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 25 februarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti, făcând aplicarea art. 160b alin. (1), raportat la art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul M.N.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că măsura arestării preventive a inculpatului este legală şi temeinică, neexistând motive pentru revocarea ei.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarate recurs, pe care nu l-a motivat, în concluziile orale lăsând la aprecierea instanţei soluţionarea acestuia.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 din acelaşi cod, iar infracţiunea săvârşită este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii sau cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe, că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul M.N. a fost trimis în judecată şi condamnat prin sentinţa penală nr. 17 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Ploieşti pentru judecarea apelului declarat de inculpaţi.

Totodată, se constată, că faţă de gravitatea infracţiunilor săvârşite cât şi de împrejurarea că inculpatul este recidivist, în mod just, instanţa de apel a reţinut că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol social concret pentru ordinea publică.

În consecinţă, recursul declarat de inculpatul M.N., împotriva încheierii din 25 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, nefiind fondat, va fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N., împotriva încheierii din data de 25 februarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 2246/2003 al Curţii de Apel Ploieşti.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 1796/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie...  ICCJ. Decizia nr. 1802/2004. Penal. Art.174 , 175 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1801/2004. Penal. încheiere. Recurs