ICCJ. Decizia nr. 1781/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1781/2004
Dosar nr. 2601/2003
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa penală nr. 112 din 6 iunie 2001, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul C.N., zis C., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) şi i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani şi de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la 7 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 2 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani.
A dedus din pedeapsă arestul preventiv executat de la 3 octombrie 2000 la 15 februarie 2001.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în ziua de 25 iulie 2000, inculpaţii C.N., G.P. senior, G.P. junior şi G.N. au participat la o nuntă ţigănească în comuna Bârghiş, judeţul Sibiu.
Fiind sub influenţa alcoolului, între inculpatul C.N. şi ceilalţi coinculpaţi pe de o parte şi martorul L.T. pe de altă parte, s-a produs o altercaţie care a aplicat martorului mai multe lovituri cu pumnul, motiv pentru care acesta s-a refugiat în apartamentul martorei D.I., loc în care se aflau părţile vătămate C.P. şi L.P.N.
La scurt timp după orele 22,00, părţile vătămate şi martorul au ieşit din apartament pentru a pleca spre casele lor.
În faţa blocului au fost aşteptaţi de inculpaţi care, între timp s-au înarmat cu bâte şi cuţite, totodată proferând cuvinte şi expresii indecente la adresa lor şi tulburând liniştea publică.
Partea vătămată L.N. a fost atacat de inculpatul G.P. senior care i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în obrazul drept, după care inculpatul G.N. a lovit-o cu cuţitul în umărul drept. Cum partea vătămată a încercat să scape de agresiune prin fugă, a fost urmărită de inculpatul C.N. zis C., care i-a aplicat trei lovituri cu cuţitul în torace, acţiunea sa fiind întreruptă de intervenţia organelor de poliţie.
În acelaşi timp, partea vătămată C.P. a fost atacată de inculpaţii G.P. senior şi C.D. Junior, care i-au aplicat lovituri cu cuţitul şi o bâtă.
Violenţele la care au fost supuse părţile vătămate de inculpaţi s-au soldat în cazul părţii vătămate L.P.N. cu plăgi înjunghiate la nivelul mandibulei drepte, în regiunea scapulară dreaptă şi stânga şi la nivelul umărului drept părţii vătămate Clopotar Petru, plăgi tăiate ale capului.
Expertiza medico-legală efectuată părţilor vătămate a concluzionat că leziunile traumatice cu fost produse prin loviri repetate cu un corp contondent dur, corp tăietor înţepător şi muşcare, leziuni vindecabile până la 20 zile, fără a pune în primejdie viaţa victimelor.
Faptele inculpatului C.N. au fost calificate în drept ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor de: tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) şi i) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 175 lit. c) C. pen.
Apelul declarat de inculpat prin care a cerut desfiinţarea sentinţei şi restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru refacerea urmăririi penale şi în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. şi aplicarea unor pedepse spre minimul special pentru infracţiunile de lovire şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice a fost admis însă pentru alt motiv, şi anume aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 543/2002 de graţiere a unor pedepse.
Prin Decizia nr. 171 din 20 mai 2003, pronunţată de secţia penală a Curţii de Apel Alba Iulia, sentinţa a fost desfiinţată parţial şi după descontopirea pedepsei, a constatat că pedeapsa de 7 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., este graţiată condiţionat potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs şi a solicitat casarea celor două hotărâri şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., deoarece leziunile produse părţii vătămate nu i-au pus viaţa în primejdie.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt corectă, au încadrat faptele în textele legale, iar pedepsele aplicate cu fost individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Din probele administrate, rezultă că între inculpaţi şi martorul L.T. s-a produs o altercaţie care a degenerat, pe parcursul căreia inculpatul G.N. a aplicat martorului mai multe lovituri cu pumnul, motiv pentru care cel lovit s-a refugiat în apartamentul martorei D.I., loc în care se aflau şi părţile vătămate C.P. şi L.P.N.
Inculpaţii au rămas în aşteptare, iar în jurul orelor 22,00, când martorul L.T. însoţit de părţile vătămate au coborât, i-au întâmpinat cu ostilitate, înarmaţi cu bâte şi cuţite proferând cuvinte şi expresii frivole.
Partea vătămată L.N. a fost atacată de inculpatul G.P. senior, care i-a aplicat o lovitură de cuţit în obrazul drept, iar apoi inculpatul G.N. l-a lovit şi el cu cuţitul în umăr. Pentru a scăpa, partea vătămată a încercat să fugă însă a fost urmărită de inculpatul C.N. care i-a aplicat trei lovituri cu cuţitul, acţiunea sa fiind întreruptă la intervenţia poliţiei.
Chiar dacă, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală leziunile produse în zona toracelui prin lovire cu corp tăietor-înţepător nu au pus în primejdie viaţa victimei, instanţele au reţinut şi motivat corect că inculpatul a urmărit să suprime viaţa părţii vătămate, lovind-o în mod repetat (de trei ori) cu cuţitul în torace, însă rezultatul nu s-a produs, deoarece pe de o parte victima a alergat şi s-a ferit permanent, iar forţa loviturilor a fost diminuată, iar pe de altă parte, din cauza sosirii poliţiştilor acţiunea inculpatului a fost întreruptă.
Aşa fiind, hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice, iar recursul este nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă arestul de la 3 octombrie 2000 la 15 februarie 2001.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 171/ A din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 3 octombrie 2000 la 15 februarie 2001.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1780/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1796/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie... → |
|---|
