ICCJ. Decizia nr. 1892/2004. Penal

Decizii penale ICCJ 2004

I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 1892 din 22 mai 2009

I. Prin sentinţa penală nr. 652/F din 3 iunie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu aplic. art. 74 şi 76 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A.G.G.(fiul lui S. şi E., născut la data de 02 noiembrie 1984 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, sector 5,) la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 86/1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe o perioadă de încercare de 7 ani.

A pus în vedere dispoziţiile art. 86³ C. pen. - obligaţiile pe perioada de încercare:

a)să se prezinte la judecătorul delegat cu supravegherea în ultima joi ale fiecărei luni;

b)să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau deplasare mai mare de 8 zile şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii cu privire la mijloacele de existenţă;

e)să se supună tratamentului şi îngrijirii în scopul dezintoxicării.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen., privind revocarea, cu aplic. art. 83 C. pen. şi art. 86⁴ pct. 2 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dispus deducerea prevenţiei de la 18 septembrie 2007 la zi.

A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 65 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executare.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74, 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul D.A.I.(fiul lui L. şi N., născut la data de 18 martie 1986 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, sector 5) la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 65 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe o durată de încercare de 7 ani.

A pus în vedere inculpatului următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la judecătorul delegat cu supravegherea în ultima miercuri din lună;

b)să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau deplasare mai mare de 8 zile;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii cu privire la mijloacele de existenţă;

e)să se supună tratamentului şi îngrijirii în scopul dezintoxicării.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen., privind revocarea, art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus prevenţia de la 18 septembrie 2007 la 03 iunie 2008.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi 76 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul V.A.P.(fiul lui V. şi L., născut la data de 27 martie 1987 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, sector 5) la o pedeapsă de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 65 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o perioadă de 7 ani, reprezentând termen de încercare.

În baza art. 86⁴ C. pen., a pus în vedere inculpatul următoarele obligaţii:

a) să se prezinte în ultima marţi a fiecărei luni la judecătorul delegat cu supravegherea;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să se supună tratamentului în vederea dezintoxicării.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 18 septembrie 2007 la zi.

A pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴, art. 83 C. pen.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 şi 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.N.A.(fiul lui C. şi C., născut la data de 03 septembrie 1987 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, sector 5) la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea restului de suspendare condiţionată de 1001 zile. Conform art. 40 C. pen., a dispus în baza art. 33, 34 C. pen., contopirea pedepsei de 3 ani cu restul de pedeapsă de 1001 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o perioadă de 7 ani, reprezentând termen de încercare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86⁴ C. pen., a pus în vedere inculpatului următoarele obligaţii:

a)să se prezinte în ultima zi de luni, a fiecărei luni la judecătorul delegat cu supravegherea;

b)să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

c)să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d)să comunice informaţii cu privire la mijloacele de existenţă;

e)să se supună tratamentului în vederea dezintoxicării.

A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat într-o altă cauză.

În baza art. 51 C. pen., cu referire la art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., a achitat inculpata N.I.A. pentru art. 2 alin. (1), (2) Legea nr. 143/2000.

În baza art. 140 lit. b) C. proc. pen., s-a constatat încetată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi Bucureştiul conform art. 145 C. proc. pen., la 17 octombrie 2007.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 48 C. pen., a achitat pe inculpatul G.F. pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În baza art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul Ghiţă Florin pentru art. 4 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 74, 76 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplic, art. 80 C. pen., a condamnat inculpatul M.I.C. la 3 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., va aplica disp. art. 65 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului la rămânerea definitivă a sentinţei penale.

În baza art. 17-18 Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea în scopul distrugerii a cantităţii de 0,44 grame heroină rămasă în urma expertizei de laborator de la toţi inculpaţii; 0,27 grame heroină; 0,20 grame heroină de la inculpaţi.

A dispus în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 confiscarea a 250 RON ridicată de la inculpatul Dragomir Alexandru cu referire la art. 118 lit. a) C. pen.

În baza art. 191 C. pen., a obligat pe inculpaţii A.G.G., D.A., V.A.P., M.N.A. şi M.I.C. la câte 300 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Pentru inculpaţii N.I.A. şi G.F. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bucureşti nr. 304 D/P/2007 au fost trimişi în judecată în stare de arest prevenţia inculpaţilor A.G.G.(zis P.); D.A.I.(zis M.); V.A.P.(zis C.); M.N.A.(zis B.) şi în stare de libertate - cu aplicarea măsurii art. 145 C. proc. pen., inculpata N.I.A., G.F.(zis R.) şi M.I.C.(zis C.) pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) inculpatul A.G.G.(P.) art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) inculpatul D.A.I.(zis M.) art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) pentru inculpatul V.A.P.(zis C.) pentru art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41 alin. (2) pentru inculpatul M.N.(B.) cu aplic. art. 83 C. pen. pentru restul de 1001 zile pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2)Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) pentru restul din liberarea condiţionată de 481 zile; pentru inculpatul G.F.(R.) pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) pentru restul din liberarea condiţionată de 666 zile pentru inculpatul M.I. şi pentru art. 2 alin. (2) Legea nr. 143/2000 pentru inculpata N.I.

Se reţine din materialul de urmărire penală în baza probelor: Sesizarea formulată de I.G.P.R. – S.C.C. Ilfov; procese verbale de percheziţie, redarea interceptărilor, declaraţiile investigatorului sub acoperire, colaboratori sub acoperire. Raport de constatare tehnică, medico legale asupra substanţelor folosite şi găsite la percheziţie; procese verbale de redări în mediul ambiental, declaraţie inculpaţi, că o serie de persoane - unele deja cunoscute ca şi consumatori sau traficanţi au format un grup în Cartierul Ferentari - str. R.C. care se ocupă cu traficul de drog - heroină - drog de mare risc - la preţuri deja fixate de 50 RON doza şi 170-190 RON gramul.

S-au identificat persoanele şi s-a depus prin ordonanţa 20 D - 4 iunie 2007 introducerea în cauză a investigatorului M.C. şi colaborator B.C.(nume de cod) autosesizându-se procurarea de 30 gr. heroină şi 5 gr. cocaină.

În baza acestei ordonanţe s-au efectuat cumpărări autorizate de la inculpatul de mai sus.

De la inculpatul A.G.G. zis P. la 8 iunie 2007, o doză în cantitate de 0,11 gr. heroină ce a fost consumată în timpul expertizei.

La 11 iunie 2007 acelaşi inculpat vinde colaboratorului B.C. o doză - 0,10 gr. heroină consumată în timpul expertizării: la 11 septembrie 2007, tot colaboratorul B. vinde o doză - 0,08 gr. consumată în timpul expertizării. Inculpatul arată că este consumator, că nu a vândut, ci având în vedere că B. consuma împreună îi procura şi lui.

Pentru inculpatul D.A.I.(M.) s-a reţinut că la 14 iunie 2007 ora 12. a vândut 4 doze - 0,60 gr. heroină colab. B. pentru 200 RON.

La 4 iulie 2007 s-a efectuat o altă vânzare-cumpărare autorizată colaboratorului B. pentru 2 doze pentru 100 RON - masa heroina 0,42 gr. - situaţii dovedite cu declaraţiile coinculpatului, martori ţi procesul verbal de transcriere în mediu ambiental.

Inculpatul la cercetare în final a recunoscut că vinde droguri de 7 luni - colaborând cu organele de anchetă prin arătarea timpului codificat folosit.

Pentru inculpatul V.A.P. - zis C. la 4 septembrie 2007 a vândut colab. B. o doză - 0,10 gr.; la 7 septembrie 2007 nu direct ci trimiţând pe concubina sa N.A.I., a vândut colaboratorului o doză -0,13 gr. contra a 50 RON.

La 7 septembrie 2007 seara a vândut colaboratorului o doză de 0,09 gr. heroină.

La 29 iunie 2007 acelaşi colaborator a cumpărat (autorizat) 3 doze, dar care nu conţinea heroina astfel că pentru această dată 29 iunie 2007 nu sunt elementele de săvârşire a infracţiunii de trafic de stupefiante. Inculpatul recunoaşte că este consumator şi a vândut o singură dată fiind trimis de coinculpatul D. şi A.M.

Inculpata N.I. la 4 septembrie 2007 a fost trimisă de inculpatul V.A.P. să predea colaboratorului o doză şi să predea banii, faptă nerecunoscută de acesta.

Pentru inculpatul M.N.A. se reţine din materialul probator că la 6 septembrie 2007 a vândut aceluiaşi colaborator o doză 0,13 gr. contra a 50 RON.

La 7 septembrie 2007 acelaşi inculpatul vinde colaboratorului o doză cu aceeaşi sumă - tot 0,13 gr. heroină.

La 11 septembrie 2007 - vinde colaboratorului o doză de 0,13 gr. (doză de a scos-o dintr-un ciorap). Cu ocazia percheziţiei domiciliare s-a găsit ciorapul cu 5 doze (0,31 gr. heroină) ciorap de care a vorbit colaboratorul şi la celelalte cumpărări autorizate - în magazia de la parter - ce era folosită de familia inculpatului. S-a mau reţinut din acte că inculpatul M.N. autor a fost condamnat în minoritate la 3 ani închisoare cu aplic. art. 81,82, 110 C. pen., 4 ani termen de încercare - aplicat prin sentinţa penală nr. 1529/2005 definitivă la 30 august 2005 - dată când a fost eliberat cu restul de 1001 zile - tot pentru infracţiunea la Legea nr. 143/2000, art. 2 alin. (2) legea nr. 143/2000 pentru acesta urmând a se aplica art. 83 C. pen. (revocarea suspendării condiţionate pentru restul de 1001 zile). Nu se reţine starea de recidivă prev. de art. 37 C. pen., fapta anterioară fiind săvârşită în minorat.

Pentru inculpatul G.F. zis R. s-a reţinut că deşi s-a organizat o vânzare cumpărare autorizat la 7 iulie 2007 aceasta nu s-a putut materializa, deoarece colaboratorul a arătat că a fost obligat să consume doza de către inculpat, astfel că investigatorului nu i s-a predat „doza" pentru a fi verificat.

Dar la 14 iulie 2007 i-a dat colaboratorului o doză pe care nu o avea în locuinţă ci s-a dus la altă persoană pentru a-i procura.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare din 18 septembrie 2007 la domiciliul inculpatului G.F. s-au găsit 3 seringi hipodermice - cu urme de substanţe maro - o fiolă cu urme de substanţe şi o punguliţă din material plastic ce conţinea-o substanţă pulverulentă - bej. S-a constatat în baza raportului de constatare tehnico - ştiinţifică că punguţa conţinea 0,09 gr. heroină reţinându-se pentru aceste împrejurări art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în concurs cu art. 2 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul recunoaşte că este consumator dar nu recunoaşte traficul de droguri.

Pentru inculpatul G.F. din fişa de antecedente rezultă că are două condamnări cu închisoarea, iar ultima de 4 ani pentru art. 2 alin. (1) şi (2) Legea nr. 143/2000 prin sentinţa penală nr. 1182/2004, definitivă prin Decizia penală nr. 827/2004 - a fost liberat condiţionat conform sentinţei penale nr. 3989 din 3 octombrie 2006 având rest de executat de 481 zile motiv pentru care se va reţine dispoz. art. 37 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 33, 34 C. pen. pentru restul de 481 zile.

Pentru inculpatul M.I.C.(C.) organele de anchetă nu au putut reţine săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ci doar faptul că în cadrul percheziţiei domiciliare din 18 septembrie 2007 s-a găsit o fiolă din sticlă cu 1,01 grame urme heroină iar substanţa alta cristalină nu conţine substanţe stupefiante - astfel că pentru acestea se va reţine săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Din fişa de cazier „rezultă" că inculpatul a avut o condamnare de 5 ani şi 6 luni pentru art. 211 C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 421/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2186/2003 şi a fost eliberat condiţionat la 26 aprilie 2005 având rest de 666 zile pentru care în caz de condamnare se va reţine art. 37 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 33,34 C. pen. pentru restul de 666 zile.

Pentru inculpatul N.I.A., G.F. şi M. - trimişi în judecată în stare de libertate s-a luat măsura obligării de a nu părăsi Municipiul Bucureşti, art. 145 C. proc. pen., iar în caz de condamnare instanţa urmând a se pronunţa cu privire la încetarea sau revocarea măsurii.

În fapt, la cercetarea judecătorească au fost audiaţi inculpaţii M.I.C., care recunoaşte că în domiciliul s-a găsit o fiolă dar nu a notificat şi nu a avut legături cu ceilalţi inculpaţi. Inculpata N.I.A. nu recunoaşte învinuirea şi nu - şi aduce aminte dacă a trimis-o inculpatul V.A. - concubinul său să dea ceva cuiva. Inculpatul M.N. autor arată că a vândut dintr-o prostie, pentru a-şi obţine sâmbătă bani de discotecă. Arată că nu a avut legături cu ceilalţi din dosar. Arată că percheziţia s-a făcut cu existenţa celor 5 doze. Mai mult arată că are serviciu permanent. Inculpatul D.A.I., recunoaşte că a vândut colaboratorului de 2 ori, dar atât şi ocazional consuma droguri. Arată că el a rugat pe inculpatul V.A. să ducă un plic (să-i facă un Comision) dar acesta nu ştia despre ce e vorba, iar în plic era ceai.

Inculpatul V.A.P. arată că nu era consumator, nu a vândut colaboratorului sub acoperire. Inculpatul D. l-a rugat să facă un comision să ducă un pachet la o adresă, dar nu ştia despre ce e vorba şi nici ce este în pachet.

Nu-şi menţine declaraţia de la anchetă, acestea fiind declaraţi de anchetator.

Inculpatul A.G.G. – P. recunoaşte că a vândut colaboratorului de 3 ori câte o doză - fiind prieteni. Astfel, arată că consuma împreună cu colaboratorul B. şi că-şi procurau reciproc droguri ci este un gest între prieteni.

S-au depus pentru inculpat acte în circumstanţe în cadrul probelor în apărare şi s-a dispus audierea martorului colaborator şi investigatorului sub acoperire.

La cererea inculpatului M.N.A. s-au solicitat relaţii cu privire la denunţul formulat împotriva numitului M.N. iar prin adresa X D.I.I.C.O.T. Serviciul s-a comunicat că prin Ord. din 28 martie 2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire pentru art. 4 din Legea nr. 143/2000 în baza art. ll pct. l lit. b) rap. la art. 10 lit. b)/1 cu aplicarea unei amenzi administrative şi neînceperea urmăririi penale pentru acelaşi învinuit pentru art. 2 din Legea nr. 143/2000.

Aceeaşi adresă a fost formulată şi la cererea inculpatului V.A.P., şi prin rezoluţia nr. 245/D/2008 din 14 aprilie 2008 D.I.I.C.O.T. a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoana pentru care inculpatul V.A. a formulat denunţ.

S-a vizionat DVD şi s-a audiat CD - încheindu-se procesul verbal de audiere din 17 martie 2008.

În declaraţia dată de recurentul G.F. acesta arată că nu a vândut, ci a fost rugat insistent de către colaborator să-i procure şi s-a dus la o persoană la care colaboratorul nu se putea duce şi-a cumpărat de la acela nu a vândut.

Arată că din bani colaboratorul a cumpărat.

Au fost audiaţi martorii din lucrări şi martorii în circumstanţiere.

A fost audiat investigatorul sub acoperire cu nume de cod M.C. care arată că a folosit pe colaborator sub acoperire B.C.

A efectuat o încercare de cumpărare autorizată - dar nereuşită deoarece colaboratorul a fost obligat să consume doza (declaraţia acestuia) şi la a doua încercare reuşită, inculpatul G. l-a verificat pe colaborator - iar probele au fost făcute cu înregistrarea ambientală. Asupra inculpatului Ghiţă nu s-a găsit nici o doză.

Aceeaşi metodă a fost folosită şi pentru ceilalţi inculpaţi colaboratorul a fost permanent sub supraveghere, fără a putea lua contact cu alte persoane.

Analizând întreg materialul probator instanţa reţine că în urma sesizării formulate de către I.G.P.R. – S.C.C. reprezintă D.I.I.C.O.T. Serviciul teritorial au luat măsuri de supraveghere, interceptări telefonice (cu autorizaţie) interceptări autorizate (cu autorizaţie) şi s-a pregătit introducerea unui investigator sub acoperire – M.C.(nume de cod) şi colaboratorul sub acoperire B.C.(nume de cod).

Cu ajutorul acestor mijloace tehnice, colaborator şi investigator s-au autorizat cumpărări de drog (heroină) sub supraveghere.

De reţinut că numitul B.C.(nume de cod) colaborator era prieten cu o serie de inculpaţi deci persoana cunoscută, dar relevant în cauză persoana care consuma droguri împreună cu uni din inculpaţi.

Acesta cunoştea că poate procura şi vinde droguri.

Prin această metodă, colaboratorul s-a adresat inculpatului A.G. de la care a cumpărat la 8 iunie 2007 o doză (0,11 gr.) la 11 iunie 2007 o doză 0,10 gr. şi la 11 septembrie 2007, o doză de 0,08 gr. acelaşi persoană colaboratorul B. Astfel instanţa va reţine în baza probelor - procesul verbal al colaboratorului, înregistrarea interceptată şi declaraţiile inculpatului de recunoaştere a acestor trei vânzări. Organul de anchetă nu a putu stabili şi alte vânzări astfel că, instanţa va reţine pentru cele trei vânzări făcute aceleaşi persoane - atât latura obiectivă a infracţiunii de trafic prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deţinere în scop de vânzare urmată de vânzare.

Pentru latura subiectivă instanţa are a face o apreciere:

1. Inculpatul A.G. era prieten cu colaboratorul trimis de parchet - consumau împreună şi îşi procurau reciproc droguri pentru consum.

Faptul că i-a procurat la cerere insistentă a colaboratorului, din punct de vedere subiectiv acesta nu a perceput că săvârşeşte chiar un trafic - considerând - ca şi alţi consumatori - că îşi ajută prietenul. Dar din punct de vedere subiectiv tot în faza unei intenţii directe ne aflăm, ceea ce completează elementele constitutive ale infracţiunii cu agravanta prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Instanţa însă va aprecia aspectul arătat mai sus ca o circumstanţă reală a producerii infracţiunii şi faţă de lipsa antecedentelor penale, faţă de atitudinea sinceră şi cantitatea redusă de droguri traficată, instanţa apreciază că se pot aplica circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu efectele art. 76 C. pen. Instanţa apreciază tot în cadrul circumstanţelor atenuante că acesta avea ocupaţie din care îşi câştiga existenţa şi că singurele vânzări le-a făcut colaboratorului - prieten care într-un fel l-a forţat să-i facă rost de droguri.

Faţă de aceste circumstanţe atenuante instanţa va aplica o pedeapsă inculpatului pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplic. art. 74 lit. a), b), c) C. pen., cu aplic. art. 76 lit. a) C. pen., în condiţiile art. 86 C. pen., suspendarea sub supraveghere pentru o durată de încercare şi cu aplicarea art. 86³ C. pen. - măsuri de supraveghere: lit. a) - să se prezinte la judecătorul delegat o dată pe lună; lit. b) – c) - să anunţe orice schimbare de domiciliu şi reşedinţă sau deplasare mai mare de 8 zile; lit. d) - să comunice informaţii cu privire la mijloacele de existenţă şi art. 86/3 pct. 2 lit. b) - să nu îşi schimb domiciliul şi să nu depăşească limita României decât în condiţiile fixate de instanţă; să nu ia legătura cu coinculpaţii şi cu traficanţii de droguri. Pune în vedere dispoziţiile art. 86/4 alin. (1) şi (2) C. pen., privind revocarea şi neîndeplinirea cu rea credinţă - care să conducă la revocarea suspendării sub supraveghere şi a executării pedepsei în detenţie.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 65 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen. după executarea pedepsei.

Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce prevenţia de la 18 septembrie 2007 la data punerii efective în libertate.

Constată cantitatea de heroină ridicată consumată în timpul expertizării.

2. Cu privire la inculpatul D.A.(M.) instanţa reţine cu dovedite mijloacele de probă faptul că la data de 14 iunie 2007 a vândut colaboratorului 4 doze (0, 60 gr. - restul 0,44 gr.) şi la data de 04 iulie 2007 aceleiaşi persoane 2 doze de 0,42 gr. heroină, rămânând după expertizare 0,27 gr. Instanţa reţine elementele constitutive a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată - actul material al vinderii, deci traficării, în modalitatea infracţiunii continuate cu intenţie directă - reţinând art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Inculpatul a avut o atitudine sinceră chiar colaborând cu organele de anchetă în desluşirea limbajului codificat.

Instanţa reţine circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. - atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale, atitudinea de după săvârşirea a infracţiunii de colaborare, faptul că fiind prieten cu colaboratorul a crezut că îi face un serviciu, organele de anchetă neputând stabili în afara vânzării autorizate, alte acte materiale.

Va face aplicarea art. 76 lit. a) C. pen. şi ca manieră de executare a pedepsei ce se va aplica, va face aplicarea art. 86¹ C. pen., art. 86² C. pen., art. 86³ C. pen., art. 86⁴ C. pen., art. 83, art. 84 C. pen., atrăgând atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ alin. (2) C. pen., privind revocarea suspendării. Va stabili un termen de încercare şi va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 65 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei.

Va dispune confiscarea diferenţelor de cantitate conform art. 18 din Legea nr. 143/2000.

Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce prevenţia de la 18 septembrie 2007 la data punerii efective în libertate.

3. Pentru inculpatul V.A.P.(C.) se reţine ca dovedită cu probe - declaraţiile inculpatului, declaraţiile colaboratorului, investigări - interceptări, 3 vânzări supravegheate către acelaşi colaborator cunoscut de inculpat la 04 septembrie 2007 - 0,10 gr.; la data de 07 septembrie 2007 o doză - 0,13 gr. Pentru data de 07 septembrie 2007 instanţa reţine din probatoriu următoarea situaţie:

La data de 07 septembrie 2007, orele 18.00, inculpatul a preluat (nu a cumpărat) de la alt inculpat o doză (în care în realitate era ceai) şi a trimis-o pe concubina sa (aşa reţine rechizitoriul) să predea pachetul şi să ia banii.

Inculpatul V.A. recunoaşte că a făcut acest lucru pentru comision.

Instanţa nu poate reţine ca săvârşită această infracţiune din data de 07 septembrie 2007, orele 18.00, pentru două considerente:

Este adevărat că a deţinut o perioadă de timp acea doză, că a predat-o concubinei sale, dar în acel pachet era ceai ceea ce înlătura latura obiectivă a infracţiunii - deţinere şi vânzare de droguri. Cert este că inculpatul s-a aflat din punct de vedere subiectiv într-o eroare de fapt asupra conţinutului pachetului.

În plus, constatându-se că nu erau droguri nu se poate reţine nici pentru inculpata N.I.A. ca săvârşită infracţiunea de deţinere şi vânzare a unui plic ce conţinea cu totul altceva decât droguri.

Pentru inculpatul V.A.P. instanţa reţine ca dovedite în laturile sale obiective două infracţiuni de deţinere în scop de vânzare - art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru cele două momente, data de 04 septembrie 2007 şi data de 07 septembrie 2007 dimineaţa. Pentru această infracţiune instanţa va condamna inculpatul ţinând cont de dispoziţiile art. 52 C. pen., art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), art. 74 lit. a), b), c) C. pen., atitudinea sinceră, lipsa antecedentelor penale, cantitatea mică de drog şi actele materiale reduse, acte de vânzare forţate de colaborator - prietenul său.

Pe cale de consecinţă, va aplica o pedeapsă cu aplicarea art. 80 C. pen., cu aplic. art. 74-76 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 86¹ C. pen., pe o perioadă de încercare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 65 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei aplicate.

Va dispune punerea de îndată în libertate.

Pune în vedere dispoziţiile art. 86³ pct. 1 lit. a), b), c), d) C. pen. şi alin. (2) lit. b), d), f) C. pen.

Pune în vedere dispoziţiile art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere cu referire la art. 83, 84 C. pen. şi art. 86⁴ alin. (2) C. pen., privind nerespectarea cu rea credinţă a obligaţiilor.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce prevenţia de la 18 septembrie 2007 la data punerii efective în libertate.

4. Cu privire la inculpata N.I.A., aceasta a fost trimisă în judecată pentru un singur fapt material din data de 07 septembrie 2007.

Astfel, din probe, rezultă că aceasta nu a cunoscut ce transporta la întâlnirea fixată de concubin – V.A.

Colaboratorul nu a tranzacţionat cu această inculpată nici o vânzare-cumpărare.

Inculpatul Vasile Alexandru i-a dat un pachet să-l transporte la o adresă.

Din procesul verbal de vizionare a DVD-ului pentru această faptă instanţa nu a putut decela cu certitudine întâlnirea dintre inculpată şi colaborator - imaginile fiind ori foarte şterse şi fără a cuprinde pe inculpată.

Ne aflăm în faţa a două declaraţii - coinculpatul V.A. - care a rugat-o să facă un comision şi raportul executat de colaborator.

Instanţa reţine că inculpata N.I.A. nu a tranzacţionat, nu a cumpărat spre vânzare nimic. Efectiv se poate reţine un transport al unui pachet cu probe şi acestea insuficiente - a transportului sau nu.

Astfel, singura probă în susţinerea acuzării este declaraţia concubinului V.A. - concubinul său care recunoaşte că în data de 07 septembrie 2007 a trimis-o la o întâlnire pe inculpata N.I.A., aceasta neştiind ce transportă, urmând să preda un pachet şi să ia nişte bani.

Inculpata nu recunoaşte acest transport, iar din vizionarea DVD-ului nu rezultă întâlnirea dintre inculpată şi colaborator, sunt imagini neclare tară a se putea distinge figurile, observându-se nişte adidaşi şi apoi este arătat un plic.

Dar chiar dacă s-ar fi dovedit acest aspect în sensul că inculpata a făcut acel transport, aceasta s-a aflat într-o eroare de fapt - prev. de art. 51 C. pen., cauză care înlătură caracterul penal al faptei - astfel că în baza art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., va achita inculpata pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 140 lit. b) C. proc. pen., constată încetată de drept măsura preventivă a obligării de a nu părăsi Bucureştiul aplicată inculpatei conform art. 145 C. proc. pen., la data de 17 decembrie 2007.

5. Analizând probele cu privire la inculpatul M.N.A.(B.) instanţa reţin ca dovedite cu declaraţiile inculpatului înregistrările audio şi mediul ambiant că a efectuat vânzări de drog autorizate pentru acelaşi colaborator la data de 06 septembrie 2007 o doză de 0,13 gr.; la data de 07 septembrie 2007 o două de 0,13 gr.; la data de 11 septembrie 2007 o doză de 0,13 gr. Arată că a efectuat aceste vânzări pentru a obţine bani de discotecă deşi avea ocupaţie şi venituri.

Constată îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de stupefiante de mare risc atât acţiunea de deţinere şi vânzare - latura obiectivă - acţiune săvârşită cu intenţie directă ca formă a vinovăţiei. Pericolul social concret, urmările acestui gen de infracţiuni sunt de notorietate grave prin atingerea în primul rând a sănătăţii persoanelor.

Instanţa va aplica o pedeapsă pentru infracţiunea continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) - văzând unitatea infracţională, perioadele foarte apropiate de săvârşire a infracţiunii. Instanţa va ţine cont de dispoziţiile art. 52 C. pen., art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - individualizând pedeapsa în raport de circumstanţele reale şi personale ale faptei şi ale inculpatului.

La aplicarea pedepsei instanţa reţine din fişa de cazier a inculpatului că acesta a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru acelaşi gen de infracţiuni prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 99,74,76 C. pen. prin sentinţa penală nr. 1529 din 2 februarie 2005, dosar, definitivă prin Decizia penală a secţiei I penale a Tribunalului Bucureşti.

Instanţa a aplicat acestei pedepse dispoziţiile art. 81,110 dispunând suspendarea condiţionată a pedepsei pe o perioadă de încercare de 4 ani fiind liberat după pronunţarea sentinţei penale la 2 decembrie 2005 cu restul din pedeapsă de 3 ani de 1001 zile.

Inculpatul săvârşeşte această nouă faptă penală în perioada de încercare (4 ani) care se scurge de la 2 decembrie 2005, i se aplică automat dispoz. art. 83 C. pen., art. 359 C. proc. pen. - instanţa dispunând revocarea suspendării condiţionate a pedepsei aplicate pentru restul de 1001 zile.

Astfel, în baza art. 83 C. pen. revocă restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentinţa penală arătată.

Instanţa va face însă aplicarea art. 40 C. pen. cu privire la pedeapsa ce nu atrage starea de recidivă care are ca urmare aplicarea concursului - art. 33,34 C. pen. Astfel regula generală este aceea că în cazul când condamnările care nu atrag starea de recidivă - în speţă minoritatea - pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedeapsa aplicată în condiţiile art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) se vor contopi. Dar există şi regula strictă a art. 83 C. pen. - care obligă instanţa ca în cazul săvârşirii de noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare să intre în acţiune art. 83 C. pen., revocarea suspendării. Deci regula specială aplicată este art. 83 C. pen. după care se face aplicarea art. 40 C. pen. cu aplic. art. 33,34 C. pen. cu referire la art. 38 C. pen.

Faţă de considerentele de mai sus şi văzând şi adresa din 19 mai 2008 în sensul că în urma denunţului formulat de inculpat numitul M.N. a fost scos de sub urmărire penală în baza art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., aplicându-i-se o amendă administrativă pentru art. 4 din Legea nr. 143/2000, instanţa va face aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, stabilind limitele de pedeapsă aplicabile inculpatului la jumătatea minimului şi maximului pedepsei prevăzută de lege.

Faţă de aceste considerente în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. proc. pen. cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74,76,33,34 C. pen. va aplica o pedeapsă sub limita minimului special la care prin aplicarea art. 40 C. pen. va contopi -33,34 C. pen., restul de 1001 zile din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 1529/2005, dosarul Tribunalului Bucureşti.

Va face aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) deducând prevenţia de la 18 septembrie 2007 la zi.

Va face aplic. art. 86 C. proc. pen. cu termen de încercare 7 ani dispunând suspendarea sub supraveghere.

Dispune punerea de îndată în libertate.

6. Analizând probele cu privire la inculpatul G.F. zis R. - acesta a fost trimis în judecată pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 reţinându-se că la 14 iulie 2007 a vândut colaboratorului o doză cu conţinut de 0,005 gr. Droguri - heroină.

Din materialul probator - redarea convorbirii în ambient rezultă că inculpatul când a fost vizitat de colaborator era bolnav, aproape inconştient, iar colaboratorul a vorbit în principal cu mama acestuia în legătură cu tratamentul de dezintoxicare pe care-l lua inculpatul G.F.

Colaboratorul văzând cât de rău îi este i-a adus medicamente de la el şi spunându-i că-i este şi lui rău, i-a cerut să-i dea ceva să-şi revină (colaboratorului). Inculpatul a spus ritos că nu are nimic el luând doar medicamente de dezintoxicare. Atunci colaboratorul a propus să i-a pe banii lui o mică cantitate pentru amândoi pentru că-i era şi lui rău (B.C.) întrebând cine se duce, situaţia în care chiar mama inculpatului - prezintă la discuţie a întrebat dacă se duce colaboratorul sau chiar ea. Rezultă din redarea acestei convorbiri în mediu ambiental că inculpatul se afla într-o stare aproape inconştientă, că lua tratament care-l ţinea mai mult adormit - situaţie în care la insistenţele colaboratorului a fost de acord să ia de la o persoană pentru consumul lui şi al colaboratorului.

Instanţa constată că pentru a reţine săvârşirea infracţiunii de trafic trebuie să existe împreună dovedite elementele constitutive ale infracţiunii - latura obiectivă - în speţă fiind dovedită în sensul că a luat bani de la colaborator şi a cumpărat pentru ambii - consuma propriu - o cantitate mică 0,05 gr. tocmai pentru că era în stare proastă în urma tratamentului.

Instanţa reţine că actul de cumpărare pe banii colaboratorului a fost un act determinat de insistenţele colaboratorului care chiar i-a spus că medicamentele ce le lua nu erau bune. Instanţa mai reţine că la această discuţie a participat mama inculpatului, acesta (inculpatul) fiind în imposibilitate de a duce o conversaţie, care a fost de acord cu orice situaţie pentru a-şi vedea fiul în stare normală, spunând la un moment dat (mama inculpatului), „mă duc eu sau tu".

Instanţa reţine că această unică probă în dovedirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost obţinută în condiţiile art. 68 alin. (2) - a determinat prin mijloace insidioase pe inculpat să cumpere pentru sine şi pentru colaborator o cantitate infimă de droguri pentru ca B.C., colaborator şi investigator să obţină probe în mod nelegal.

Constatând interdicţia prev. de art. 68 alin. (2) C. proc. pen., instanţa va înlătura această probă obţinută nelegal „este interzis a determina o persoană să săvârşească sau său continue săvârşirea unei fapte penale în scopul obţinerii unor probe".

Această unică probă fiind lovită de nulitate prin aplicarea art. 68 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., rap. la art. 48 teza a II-a C. pen., va achita inculpatul pentru art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Instanţa, în plus reţine că pentru existenţa infracţiunii - latura subiectivă este importantă aceasta dând caracter penal al faptei.

Or, acest gen de in fracţiuni se săvârşesc cu forma vinovăţiei - intenţie directă sau indirectă - ori în condiţiile determinării acţiunea colaboratorului - şi a stării aproape de inconştienţă a inculpatului (lua medicamente psihotrope) nu ne aflăm în faţa unui iter criminis clar al inculpatului de a vinde.

Cu privire la săvârşirea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, instanţa reţine că nu există probe.

Astfel singura probă este procesul verbal de percheziţie în care s-au găsit o serie de seringi, punguliţe, etc, cu urme de substanţe - droguri.

Or, chiar din proba nelegal obţinută de colaborator inculpatului G.F. declară că nu are „nimic" pentru a se linişti repetând „nu am, nu am!". Or, în condiţiile în care întâi se interceptează ambiental o convorbire în care inculpatul declară că nu are pentru consum - singura probă existentă a unor urme - seringi, pungii cu vagi urme de heroină, nu poate face dovada săvârşirii infracţiunii de consum bazat pe procesul verbal de percheziţie şi atât instanţa, în baza art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., va achita inculpatul - fapta neexistând.

În baza art. 140 C. proc. pen., încetează măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi Bucureştiul.

În baza art. 191 C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru inculpatul M.I.C.(C.) instanţa reţine că a fost trimis în judecată pentru o infracţiune de deţinere în vederea consumului prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 bazat pe un proces verbal de percheziţie din 18 septembrie 2007 la domiciliul inculpatului unde a fost găsită o fiolă spartă cu urme de materie arsă (aceasta dovedindu-se a nu fi stupefiante).

Inculpatul a recunoscut însă că este consumator de droguri şi că în urmă cu o zi a folosit fiola.

Pentru acest inculpatul instanţa reţine ca dovedită infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la starea de recidivă, instanţa reţine că inculpatul a fost trimis în judecată cu reţinerea art. 37 lit. a) C. pen., pentru restul de la liberarea condiţionată din pedeapsa de 5 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 421/2005 a Tribunalului Bucureşti, adică 666 de zile.

De la data liberării condiţionate, 26 aprilie 2005, restul de 666 de zile a fost împlinit la data de 26 aprilie 2007. Or, procesul verbal de percheziţie în care s-a constatat deţinerea de droguri pentru consum a fost la data de 18 septembrie 2007 după împlinirea restului de 666 de zile, astfel că este reţinut corect art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) - recidivă postexecutorie.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74-76 lit. d), cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplic. art. 80 C. pen., va aplica o pedeapsă de 3 luni sub minim special al pedepsei cu aplic. art. 71 - 64 C. pen.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii V.A.P. şi M.I.C.

Prin Decizia penală nr. 265 din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul M.C. şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

S-a luat act că inculpatul V.A.P. a declarat că îşi retrage apelul formulat în cauză.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Inculpatul V.A.P. a declarat, personal, în şedinţă publică, fiind asistat de avocat, că îşi retrage apelul formulat, instanţa urmând să ia act de această manifestare de voinţă.

Apelul parchetului vizează, ca prin motiv nulitatea absolută a sentinţei, respectiv încălcarea dispoziţiilor privitoare la sesizarea instanţei în ceea ce priveşte pe inculpatul M.N.A., întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor actelor materiale pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, făcând referire la actul material de trafic de droguri din data de 18 septembrie 2007, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Se mai solicită ca, la rejudecare, să fie avute în vedere şi celelalte motive de apel, respectiv greşita achitare a inculpatei N.I.A. şi a inculpatului G.F. şi greşita individualizare a pedepselor.

De asemenea, se arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu se impune a avea în vedere actul material al inculpatului V.A.P. din 07 septembrie 2007, întrucât a considerat că obiectul tranzacţiei l-a reprezentat ceaiul, în realitate fiind vorba de 0,09 grame heroină,conform expertizei.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.I.C., instanţa de fond a omis să scrie modalitatea de executare a pedepsei închisorii şi durata pedepsei complimentare.

Inculpatul M.I.C. a solicitat achitarea sa, având în vedere că inculpatul G.F. a fost şi el achitat, iar pentru egalitate de tratament se impune şi achitarea sa.

Verificând sentinţa atacată, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei Curtea a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte primul motiv de apel invocat de parchet, Curtea a constatat că inculpatul M.N.A. a fost trimis în judecată şi pentru fapta descrisă la pct. 4 fila 17 din rechizitoriu, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 18 septembrie 2007.

Instanţa de fond nu a analizat în nici un mod această faptă a inculpatului M.N.A., omiţând să se pronunţe, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care se vor analiza şi celelalte motive de apel ale parchetului.

Aflat în indivizibilitate, s-a admis şi apelul inculpatului M.I.C., urmând ca motivele de apel să fie analizate cu ocazia rejudecării.

Aşa fiind, a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpatul M.I.C., a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul G.F., invocând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., şi susţinând că hotărârea nu este motivată în privinţa sa.

Prin Decizia penală nr. 324 din 30 ianuarie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul inculpatului G.F. şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat de M.P. la Curtea de Apel Bucureşti, numai cu privire la inculpatul G.F.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la inculpatul G.F., cu privire la care a constatat doar că este arestat în altă cauză.

Instanţa supremă a constatat că împotriva acestei soluţii parchetul nu a declarat recurs, lăsând astfel situaţia juridică a inculpatului neclară, asupra existenţei sau inexistenţei răspunderii penale, ceea ce l-a determinat pe inculpat să atace el, cu recurs, Decizia pronunţată în apel.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la apelul M.P., referitor la inculpatul G.F., astfel că acesta are interesul de a-şi clarifica situaţia juridică.

S-a arătat că la rejudecare se vor avea în vedere situaţiile specifice ale speţei, faptul că parchetul nu a declarat recurs împotriva deciziei casate, precum şi faptul că rejudecarea are loc ca urmare a recursului inculpatului.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 38605.2/3/2007.

Curtea constată că, în această fază procesuală, obiectul judecăţii îl constituie apelul declarat de M.P. împotriva s.p. nr. 652/F din 03 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, numai cu privire la inculpatul G.F.

În rejudecare, Curtea constată că prin Decizia penală nr. 265/A din 03 noiembrie 2008, instanţa de apel a apreciat sentinţa penală ca fiind nelegală, întrucât/instanţa de fond nu s-a pronunţat pe toate faptele penale descrise în actul de sesizare, şi, ca efect al indivizibilităţii, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, în întregul ei, deci cu privire la toţi inculpaţii, inclusiv inculpatul G.F.

Curtea constată că motivele avute în vedere la soluţionarea apelului prin Decizia nr. 265 din 3 noiembrie 2008 subzistă şi trebuie a fi avute în vedere şi la soluţionarea prezentei cauze, impunându-se desfiinţarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond, şi cu privire la inculpatul G.F., având în vedere starea de indivizibilitate a faptelor penale.

Astfel, Curtea constată că inculpaţii G.F., V.A.P., A.G.G., D.A.I., M.I.A., N.I.A. şi M.I.C. au fost trimişi în judecată în aceeaşi cauză, ca urmare a emiterii aceluiaşi rechizitoriu, nr. 304/D/P/2007, şi nu s-a dispus disjungerea cauzei.

Potrivit art. 33 lit. a) C. proc. pen., există indivizibilitate când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane.

Or, în cauză inculpaţii au fost trimişi în judecată în aceeaşi cauză, reţinându-se prin actul de sesizare a instanţei că aceştia au format un grup de persoane care comercializează heroină în cartierul Ferentari.

Se invocă de către inculpat împrejurarea că nu are nici o legătură cu ceilalţi inculpaţi, însă acest aspect nu poate fi avut în vedere la soluţionarea recursului, întrucât singura autoritate în măsură să stabilească dacă coinculpaţii într-adevăr formau un grup sau dacă între aceştia exista o anumită conexiune, precum şi dacă o asemenea conexiune are sau nu semnificaţie juridică, este instanţa de fond, care în acest moment are a rejudeca cauza cu privire la ceilalţi inculpaţi.

Fiind incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. proc. pen., instanţa de apel constată că se impune trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului şi cu privire la inculpatul G.F., pentru ca instanţa de fond să poată judeca cauza în întregul său, fără o disjungere „forţată", care împiedică desfăşurarea judecăţii fondului cu privire la ceilalţi inculpaţi.

Întrucât Decizia instanţei de apel, prin care s-a dispus desfiinţarea s.p. nr. 652/F din 03 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea constată că se impune, din nou, desfiinţarea sentinţei penale, în privinţa inculpatului G.F., cu pronunţarea unei soluţii de trimitere a cauzei spre rejudecarea fondului, la aceeaşi instanţă, urmând ca Tribunalul Bucureşti să aibă în vedere, la rejudecare, şi criticile referitoare la achitarea intimatului-inculpat.

Aşa fiind prin Decizia penală nr. 67 din 20 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 652/F din 3 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, privind pe inculpatul G.F.

A desfiinţat sentinţa penală apelată şi a trimis cauza spre rejudecarea fondului la aceeaşi instanţă - Tribunalul Bucureşti.

A constatat că inculpatul G.F. este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G.F. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea ei şi continuarea judecării cauzei la instanţa de apel motivat de aspectul că nu are nici o legătură cu restul coinculpaţilor şi nu face parte dintr-un grup organizat de trafic de trafic de droguri.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivul de critică, Înalta Curte are în vedere că, în mod legal cu titlu de premisă, instanţa de apel a reţinut că prin Decizia penală nr. 265/A din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, Hotărârea pronunţată de instanţa de fond nr. 625/F din 3 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost desfiinţată ca nelegală, întrucât, instanţa de fond nu s-a pronunţat pe toate faptele penale descrise în actul de sesizare, şi, ca efect al indivizibilităţii, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, în întregul ei, deci cu privire la toţi inculpaţii, inclusiv inculpatul G.F.

Înalta Curte constată că motivele avute în vedere la soluţionarea apelului prin Decizia nr. 265 din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, subzistă şi trebuie a fi avute în vedere şi la soluţionarea prezentei cauze, impunându-se desfiinţarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond, şi cu privire la inculpatul G.F., având în vedere starea de indivizibilitate a faptelor penale.

Astfel, se reţine că inculpaţii G.F., V.A.P., A.G.G., D.A.I., M.I.A., N.I.A. şi M.I.C. au fost trimişi în judecată în aceeaşi cauză, ca urmare a emiterii aceluiaşi rechizitoriu, nr. 304/D/P/2007, şi nu s-a dispus disjungerea cauzei.

Potrivit art. 33 lit. a) C. proc. pen., există indivizibilitate când la săvârşirea unei infracţiuni au participat mai multe persoane.

Aşa fiind prin prisma considerentelor sus-expuse Decizia atacată se priveşte ca legală şi temeinică, iar recursul de faţă declarat de inculpatul G.F. se priveşte, ca nefondat şi urmează a fi respins, ca atare, în temeiul disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

S-a constatat că recurentul inculpat G.F. era arestat în altă cauză penală.

← ICCJ. Decizia nr. 494/2004. Penal. Strămutare. Strămutare		ICCJ. Decizia nr. 6418/2004. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1892/2004. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1892/2004. Penal