ICCJ. Decizia nr. 1896/2004. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1896/2004
Dosar nr. 5612/2003
Şedinţa publică din 6 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa penală nr. 453 din 14 octombrie 2003, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 374/1999 a Tribunalului Bucureşti pentru infracţiunea de furt, formulată de condamnatul D.C.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că motivele invocate, acelea că familia sa are condiţii precare de locuit, fiind necesară efectuarea de lucrări de reparaţii la imobil, nu constituie o împrejurare specială care să justifice întreruperea executării pedepsei potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Apelul declarat de condamnat, a fost respins prin Decizia penală nr. 514 din 24 noiembrie 2003, pronunţată de secţia penală de la Curtea de Apel Ploieşti.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, condamnatul D.C. a declarat recurs.
A cerut casarea hotărârilor şi admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pe timp de 3 luni pentru a putea să repare locuinţa mamei D.E.
Recursul este nefondat.
Instanţele au reţinut şi motivat că familia condamnatului se confruntă cu greutăţi materiale, că spaţiul de locuit nu oferă condiţii optime mamei petentului, în vârstă de 73 ani şi celor doi nepoţi, dar această situaţie nu a intervenit pe timpul executării pedepsei şi în plus nu s-a făcut dovada că el a fost cel care a contribuit la întreţinerea familiei anterior condamnării.
Pe de altă parte, prin întreruperea executării pedepsei pe timp de 3 luni, condamnatul nu ar putea obţine venituri suficiente pentru efectuarea reparaţiilor şi îmbunătăţirea condiţiilor financiare a familiei, fiind chiar puţin probabilă posibilitatea încadrării în muncă şi a realizării de venituri.
Cum motivele invocate nu constituie o împrejurare specială intervenită ulterior condamnării, în mod corect cererea a fost respinsă.
Urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 514 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă condamnatul la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1881/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 191/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
