ICCJ. Decizia nr. 1879/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1879/2004
Dosar nr. 1052/2004
Şedinţa publică din 6 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 420 din 15 octombrie 2003 pronunţată de Tribunalul Braşov, inculpatul V.T.Şt. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 174 şi art. 175 lit. c), art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), şi s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 28 februarie 2003 la zi.
A reţinut instanţa că în ziua de 18 decembrie 2002, inculpatul minor s-a întors în domiciliu de la şcoală.
Pe fondul unor discuţii declanşate de mama sa, victima V.A.M., cu privire la situaţia şcolară a inculpatului, care se înrăutăţise, acesta a luat un cuţit cu care i-a aplicat mai multe lovituri, în urma cărora victima a decedat la scurt timp.
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe, consecinţa lezării plămânului, peretelui arterei aorte toracice şi splinei. Leziunile s-au produs prin loviri directe şi repetate cu un instrument tăietor-înţepător. Celelalte leziuni traumatice constatate la autopsie (pergamentări pe gambă şi cot, infiltrat sanguin în regiunea frontală) s-au putut produce prin lovire de un corp dur, în căderea victimei şi nu au legătură cu cauza medicală a morţii.
A mai reţinut instanţa că încadrarea juridică a faptei reţinută inculpatului prin rechizitoriu, de omor calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c), art. 176 lit. a) C. pen., nu este legală.
Nu se poate reţine că inculpatul minor a acţionat întrebuinţând în mod voit anumite metode şi mijloace de chinuire a victimei.
Fapta a fost săvârşită sub un impuls de moment, loviturile, chiar dacă sunt multe ca număr, s-au succedat într-un interval scurt de timp şi au fost aplicate „orbeşte" de inculpat, sub imperiul spaimei, fără a viza un organ anume.
În legătură cu individualizarea pedepsei, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 8 ani închisoare este de natură să asigure reeducarea inculpatului minor, atingându-se şi scopul prevăzut de art. 51 C. pen.
Cu privire la latura civilă, a motivat instanţa că, acţiunea părţilor civile este întemeiată urmând ca inculpatul să fie obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente V.V., către acestea, la plata daunelor morale în cuantum de 50.000.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate cu privire la încadrarea juridică reţinută şi a solicitat reţinerea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c), art. 176 lit. a) C. pen. şi majorarea pedepsei.
Inculpatul prin apel declarat, a solicitat reducerea pedepsei şi înlăturarea despăgubirilor la care a fost obligat.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia penală nr. 35 din 28 ianuarie 2004, a admis apelurile declarate de parchet şi inculpat.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani la 9 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
A redus de la 50.000.000 lei la 25.000.000 lei despăgubirile morale datorate de inculpat în solidar cu părţile responsabile civilmente, către părţile civile.
A motivat instanţa de apel că, încadrarea juridică reţinută faptei de omor calificat comisă de inculpat, este corectă.
În cauză, s-a dovedit că inculpatul a ucis victima într-un interval scurt de timp, prin aplicarea repetată a 14 lovituri de cuţit, din care 8 cu interesarea organelor vitale, restul fiind superficiale.
Din materialitatea faptei rezultă că inculpatul nu a cauzat victimei alte suferinţe decât cele caracteristice oricărei morţi violente. Împrejurările în care victima a fost ucisă şi numărul mare de lovituri aplicate, sunt aspecte care justifică majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Apelul declarat de inculpat s-a apreciat ca întemeiat numai cu privire la reducerea cuantumului despăgubirilor morale la care a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, reiterând motivele de apel care vizau încadrarea juridică reţinută, solicitând schimbarea în infracţiunea de omor deosebit de grav şi majorarea pedepsei aplicate.
A motivat parchetul că actul medico-legal a evidenţiat multiple plăgi tăiate-înţepate consecinţa a 20 de lovituri de cuţit, unele lezând organe vitale şi multiple plăgi tăiate superficial.
Pe de altă parte martorii M.C.I., M.C. şi G.E. au declarat că au auzit strigăte disperate de durere.
Decesul victimei nu a survenit instantaneu în condiţiile în care din procesul verbal de cercetare la faţa locului au fost constatate urme de sânge care duc la concluzii că victima s-a târât din bucătărie spre hol.
Toate aceste împrejurări demonstrează că fapta comisă de inculpat trebuie încadrată în infracţiunea prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen.
Pe de altă parte pedeapsa de 8 ani închisoare nu reflectă gravitatea infracţiunii comise şi se impune majorarea acesteia.
Examinând recursul declarat de inculpat în raport de criticile formulate, se constată că nu este fondat.
În cauză nu se contestă numărul loviturilor de cuţit aplicate de inculpat victimei cu consecinţa lezării organelor vitale care au condus la moartea victimei.
Din probele administrate nu rezultă că inculpatul a aplicat loviturile cu cuţitul victimei pe un interval de timp relativ mai îndelungat care să presupună lentă cu provocarea de suferinţe chinuitoare şi prelungite.
În cauză, activitatea infracţională a inculpatului s-a desfăşurat într-un interval de timp scurt, aplicând cu repeziciune loviturile de cuţit, din care cauză s-a produs o hemoragie internă şi externă cu consecinţa morţii victimei.
În aceste condiţii, suferinţele victimei au fost inevitabile şi subsecvente acţiunii de ucidere săvârşite de inculpat, fără să presupună o moarte lentă, cu suferinţe prelungite.
Încadrarea juridică dată de instanţe faptei inculpatului de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., este corectă, astfel că motivul de recurs al Parchetului pe acest aspect nu este fondat.
În legătură cu pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului minor, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de concluziile anchetei sociale, că până la comiterea faptei a avut o comportare bună în relaţiile cu familia şi colegii de şcoală, de datele furnizate de dirigintele inculpatului că nu era violent ori agresiv, se constată că aceasta a fost just individualizată.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de parchet.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 35/A din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul V.T.Şt.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 28 februarie 2003 la 6 aprilie 2004.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1876/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 188/2004. Penal. Art.20 rap.la art.176. Recurs → |
|---|
