ICCJ. Decizia nr. 1918/2004. Penal. Art.20 rap.la art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1918/2004
Dosar nr. 2978/2002
Şedinţa publică din 7 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 179 din 25 septembrie 2001 a Judecătoriei Simleu Silvaniei, inculpatul P.D. a fost condamnat pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500.000 lei către stat din care 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În dimineaţa zilei de 24 aprilie 2001, inculpatul a observat-o pe minora D.L.F. în vârstă de 13 ani şi 9 luni, care se deplasa spre şcoală şi a urmărit-o intenţionând să întreţină raporturi sexuale cu aceasta.
Inculpatul a încercat să o ducă pe minoră într-un loc ferit privirilor, dar, pentru că minora nu a acceptat, a tras-o de haine şi a lovit-o cu palma peste faţă.
Partea vătămată l-a muşcat de mână şi a reuşit să scape, fugind acasă unde a relatat despre cele întâmplate mamei sale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, procesului-verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiei martorei D.A., declaraţiilor inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.
Tribunalul Sălaj, prin Decizia penală nr. 5 din 9 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Simleu Silvaniei, a desfiinţat hotărârea atacată şi a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Sălaj ca primă instanţă.
Apelul inculpatului P.D. a fost respins ca tardiv introdus.
S-a reţinut că în mod greşit Judecătoria Simleu Silvaniei a soluţionat cauza, întrucât la data pronunţării hotărârii atacate competenţa materială cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., revenea tribunalului.
Prin sentinţa penală nr. 25 din 13 martie 2002, Tribunalul Sălaj l-a condamnat pe inculpatul P.D., în baza art. 20, raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
S-a dispus obligarea inculpatului la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt prezentată mai sus cu precizarea că inculpatul a revenit asupra declaraţiilor sale, negând comiterea faptei.
Instanţa de judecată a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante legate de comportarea bună avută anterior comiterii faptei, lipsa antecedentelor penale.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 151 din 4 iunie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi inculpatul P.D., a desfiinţat sentinţa primei instanţe cu privire la încadrarea juridică dată faptei şi la pedeapsa aplicată şi, judecând cauza în aceste limite a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., în tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Onorariul apărătorului din oficiu se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
Instanţa de control judiciar a reţinut că inculpatul nu a avut reprezentarea faptului că partea vătămată este o minoră în vârstă de sub 14 ani, statura acesteia recomandând-o pentru o vârstă mai mare, iar inculpatul, care ştia că victima este elevă în clasa a VII-a, clasă în care învaţă în mod obişnuit elevi de 14-15 ani, a putut crede că şi D.L.F. are aceeaşi etate.
În consecinţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., menţinându-se circumstanţele atenuante recunoscute în favoarea inculpatului, un tânăr în vârstă de 19 ani, fără antecedente penale, care a manifestat sinceritate pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege, dându-se o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante personale.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că inculpatul P.D. se face vinovat de săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.
Actele sale materiale s-au rezumat însă la a încerca să o convingă pe partea vătămată să-l urmeze într-un loc retras, trăgând-o de haine şi, la împotrivirea acesteia, lovind-o peste faţă.
Partea vătămată nu a suferit leziuni care să necesite îngrijiri medicale şi nu a fost dezbrăcată de haine.
După ce minora l-a muşcat de mână şi a fugit, inculpatul a renunţat să o urmărească.
În condiţiile în care la locul faptei nu au existat martori, iar singurul martor al cauzei este mama victimei care a relatat susţinerile fiicei sale, faptul că inculpatul P.D. a recunoscut fapta comisă dovedeşte o sinceritate deosebită, aportul său la rezolvarea cauzei penale fiind considerabil.
De altfel, şi în faza recursului, inculpatul şi părinţii săi, prin memoriile înaintate Curţii şi-au manifestat dorinţa de a repara urmările faptei săvârşite.
Având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, consecinţele fizice minime suportate de partea vătămată, vârsta de numai 19 ani a inculpatului la data faptei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că în cauză nu s-a dat eficienţa cuvenită dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., impunându-se reducerea cuantumului pedepsei aplicate la 6 luni închisoare.
Înalta Curte apreciază că, prin cuantumul şi modalitatea de executare, această pedeapsă este necesară şi suficientă pentru reeducarea şi reinserţia socială a inculpatului P.D., asigurând, pe deplin, realizarea scopului sancţiunii penale prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să admită recursul declarat de inculpat şi să caseze Decizia penală nr. 151/ A din 4 iunie 2002 a Curţii de Apel Cluj numai cu privire la pedeapsa aplicată acestuia pentru tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 74 şi art. 76 C. pen., pedeapsă pe care o va modifica în sensul că o va reduce de la un an închisoare la 6 luni închisoare.
Celelalte dispoziţii ale deciziei atacate vor fi menţinute.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 189 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 151/ A din 4 iunie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1), cu referire la art. 74 şi art. 76 C. pen., în sensul că o reduce de la un an închisoare la 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1917/2004. Penal. Legea nr.143/2004. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 192/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
