ICCJ. Decizia nr. 1914/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1914/2004
Dosar nr. 1187/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 161 din 11 noiembrie 2003 a Tribunalului Olt, inculpatul R.D. a fost condamnat, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 21 august 2003 şi s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive.
S-a luat act că partea vătămată V.I. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 7.156.523 lei cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului către Spitalul judeţean Slatina.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2.000.000 lei către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 6 iulie 2003, inculpatul şi partea vătămată au consumat împreună alcool într-un local public din comuna de domiciliu.
Victima i-a imputat inculpatului construirea unui gard pe un drum de acces spre proprietatea sa, discuţia degenerând în scandal.
Pentru a-l curma, partea vătămată V.I. a plecat spre casă, dar inculpatul R.D. a urmărit-o, a ajuns-o din urmă şi a lovit-o cu cuţitul în abdomen.
Partea vătămată a suferit o plagă înjunghiată penetrantă abdominală, hemiperitonită cu interesarea arterei hemigastrice superioare şi ligament rotund. Leziunile cauzate au necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă, 15-16 zile de îngrijiri medicale, viaţa victimei fiind pusă în primejdie (certificat medico-legal nr. 819/ C din 18 iulie 2003 al Serviciului judeţean de medicină legală Olt).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii, proces-verbal de cercetare la faţa locului, certificat medico-legal, proces-verbal de căutare, declaraţiile martorilor S.G., T.I., T.D., O.V., T.M.I., Ţ.M., T.G., declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 48 din 29 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, recursul inculpatului, menţinând starea de arest a acestuia, deducând prevenţia la zi şi dispunând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.D., solicitând admiterea, casarea hotărârilor atacate şi reţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei aplicate. În subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt, au stabilit în mod just vinovăţia inculpatului şi au dat faptei săvârşite de acesta încadrarea juridică legală şi temeinică.
Susţinerile inculpatului, în sensul că partea vătămată l-a aşteptat la ieşirea din bar şi l-a agresat, având asupra sa cuţitul de care a fost dezarmată şi apoi cu care a fost lovită de R.D., au fost înlăturate în mod just ca nesincere, ele nefiind susţinute de probele administrare în cauză; mai mult, martorii S.G., T.I., T.D., Ţ.M. şi O.V. au arătat că inculpatul a adresat injurii părţii vătămate şi că aceasta a plecat pentru a nu mai continua cearta cu făptuitorul.
Cerinţele articolului 73 lit. b) C. pen., nu sunt întrunite în cauză nici sub aspectul existenţei unei stări de tulburare sau emoţie a inculpatului şi nici sub aspectul existenţei unei acţiuni provocatoare din partea victimei.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză nu sunt motive de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., şi nici de reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului; aceasta a fost individualizată în conformitate cu cerinţele articolului 72 C. pen., reţinându-se în favoarea inculpatului şi concretizându-se în cuantumul sancţiunii stabilite toate datele personale ale acestuia legate de lipsa antecedentelor penale, vârstă, conduita socială şi procesuală, regretul manifestat pentru fapta comisă.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte urmează să respingă recursul inculpatului ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), timpul arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 21 august 2003 la 7 aprilie 2004.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 48 din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 august 2003 la 7 aprilie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 191/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1917/2004. Penal. Legea nr.143/2004. Recurs → |
|---|
