ICCJ. Decizia nr. 192/2004. Penal. Legea nr.56/1992. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 192.
Dosar nr.911/2004
Şedinţa publică din 7 aprilie 200.
Asupra recursului în anulare de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 610 din 6 martie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin neapelare, au fost condamnaţi inculpaţii: D.M., D.C. la câte 2 ani închisoare pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 2 lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi C.D. la un an închisoare pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992 cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Potrivit art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor.
În fapt, s-a reţinut că, la 24 iunie 2000, cei trei inculpaţi, constituiţi în grup, au trecut fraudulos frontiera de stat bulgaro-elenă.
Împotriva acestei hotărâri, în baza art. 409, art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C.proc. pen. s-a declarat recurs în anulare, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, susţinându-se că inculpaţii au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei.
Recursul în anulare este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 69 raportat la art. 72 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 56/1992 privind frontiera de stat a României, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, trecerea frauduloasă a frontierei de stat săvârşită de către două sau mai multe persoane împreună sau de către persoane înarmate.
Prin acest act normativ a fost reglementat doar regimul frontierei de stat a României, formularea „intrarea sau ieşirea din ţară" referindu-se numai la teritoriul naţional şi frontierele acestuia.
Din cuprinsul textului evocat, rezultă că legiuitorul nu a incriminat fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie domiciliată în România, care trece ilegal frontiera unui stat străin.
Intrarea sau ieşirea dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierei acestuia de către un cetăţean român a fost incriminată prin art. 1 din OUGnr. 112 din 3 august 2001, publicată în M. Of. nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată prin Legea nr. 252 din 29 aprilie 2002 publicată în M. Of.nr. 307 din 9 mai 2002, dispoziţii care produc efecte pentru viitor.
Prin urmare, fapta săvârşită de inculpaţi la 24 iunie 2000, constând în trecerea frauduloasă a frontierei de stat bulgaro-elenă, nu era prevăzută de legea penală, iar instanţa era obligată să dispună achitarea inculpaţilor.
Întrucât nu a procedat astfel, soluţia pronunţată de condamnare este nelegală, ceea ce constituie caz de casare conform art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen.
Faţă de considerentele arătate Curtea, în baza art. 4141 alin. (1) raportat la art. 38515 pct. 2 lit. b) din acelaşi cod, urmează a admite recursul în anulare, a casa hsotărârea atacată şi a dispune achitarea inculpaţilor în baza art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursulîn anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţieîmpotriva sentinţeipenale nr.610 din 6 martie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, privind pe inculpaţii D.M., D.C. şi C.D.
Casează hotărârea atacată.
În baza art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 75 lit. c) pentru inculpaţii D.M. şiD.C.şi a art.99 C. pen. pentru inculpatul C.D.
Onorariul de avocat în sumă de câte 400.000 leipentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1926/2004. Penal. Art.276 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1930/2004. Penal. Art.209 pct.2 c.pen.ant.... → |
|---|
