ICCJ. Decizia nr. 2056/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2056/2004
Dosar nr. 1074/2004
Şedinţa publică din 16 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 287 din 29 septembrie 2003, Tribunalul Mehedinţi, alături de alţi 4 inculpaţi, a condamnat şi pe inculpatul B.I. la pedeapsa de câte 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., aceiaşi inculpaţi au fost condamnaţi la pedeapsa de câte 7 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, dispunându-se ca fiecare dintre cei doi inculpaţi să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, în condiţiile aplicării art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-au dedus din pedepsele aplicate fiecăruia, perioadele executate în arest preventiv, începând cu 24 aprilie 2003, la zi, iar, totodată, s-au prelungit măsurile preventive cu încă 30 zile, de la 29 septembrie 2003, la 28 octombrie 2003.
S-au constatat recuperate prejudiciile cauzate părţilor vătămate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
În seara zilei de 23 aprilie 2003, inculpaţii L.F.C., B.I., D.I., S.D.G. şi L.G. (acesta fiind minor), s-au aflat la barul din comuna Vânători, judeţul Mehedinţi, unde au consumat băuturi alcoolice, ocazie cu care, au întâlnit pe părţile vătămate P.G. şi D.C., ce erau militari în termen la o unitate militară din oraşul Vânju Mare, acelaşi judeţ Mehedinţi.
Întrucât s-au aflat la o masă alăturată cu cea a părţilor vătămate, inculpaţii au putut auzi faptul că aceştia urmează să se reîntoarcă la unitatea militară, dar şi faptul că cei doi au asupra lor bani şi bunuri.
Aceste elemente au determinat pe inculpaţi să propună părţilor vătămate transportarea cu maşina lor la unitatea militară, însă părţile vătămate au refuzat, acceptând în acest sens, oferta martorului G.M.I., întrucât acesta nu le ceruse bani în schimbul transportului.
În jurul orelor 24,00, părţile vătămate au părăsit barul respectiv, plecând cu autoturismul martorului G.M., care era însă condus de martorul Z.A.
Deplasarea părţilor vătămate s-a făcut până în comuna Punghina, unde aceştia au fost lăsaţi în apropierea depozitului de muniţie al unităţii militare, însă, până în locul respectiv, autoturismul cu care se deplasaseră părţile vătămate fusese urmărit permanent de un autoturism în care se aflau inculpaţii.
Oprind în apropierea militarilor părţi vătămate, inculpaţii au coborât din autoturism, şi, punând în aplicare planul lor infracţional, constând în deposedarea celor doi de bani şi bunuri, au aplicat violenţe părţilor vătămate, activitatea inculpaţilor fiind distribuită astfel: inculpaţii L.F.C. şi B.I., lovindu-l pe partea vătămată P.G., timp în care, primul, Ie-a cerut portofelul cu bani, însă pentru că partea vătămată l-a refuzat, inculpatul l-a prins de trening, l-a buzunărit, reuşind în final să-i sustragă portofelul, împrejurări în care, de frică, partea vătămată a abandonat şi geanta de voiaj ce o avea asupra sa, reuşind în cele din urmă să fugă către unitatea militară.
Partea vătămată D.C., văzând cele păţite de colegul său, de teamă, a abandonat şi el geanta cu bunurile pe care le avea în ea, aceasta, cât şi aceea, aparţinând celeilalte părţi vătămate, fiind ridicate de inculpaţii D.I., S.D.G. şi L.G., care, au ajutat pe ceilalţi doi inculpaţi L.F.C. şi B.I., prin prezenţa lor ameninţătoare, la săvârşirea faptelor.
În continuare, cei 5 inculpaţi s-au urcat în autoturismul cu care ajunseseră în locul respectiv, îndreptându-se către comuna Punghina, în timpul deplasării, aceştia controlând portofelul luat de la partea vătămată, în care au găsit sumele de 300.000 lei şi 10 Euro, cât şi genţile de voiaj aparţinând celor doi vătămaţi, din care au consumat alimentele găsite, iar obiectele de îmbrăcăminte le-au abandonat pe traseu.
S-a reţinut, cu ocazia deplasării în locul în care au fost tâlhăriţi cei doi militari, că inculpatul D.I. a condus un autoturism ce nu era înmatriculat, dar şi cu număr fals.
Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, a fost demonstrată de un probatoriu constând în declaraţiile părţilor vătămate, în cele declarate de martorii C.S.R., G.M.I., P.C., acestea coroborate cu declaraţiile de recunoaştere făcute de inculpaţi în cele două faze ale procesului.
În drept, s-a stabilit că activitatea inculpaţilor L.F.C. şi B.I., întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (două fapte), cea reţinută faţă de inculpatul D.I., întrunind conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (două fapte), art. 77 alin. (1) şi art. 77 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cea reţinută faţă de inculpatul S.D.G., întrunind conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (două fapte), iar cea reţinută în sarcina inculpatului minor L.G., întrunind conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (două fapte).
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor, s-au avut în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, împrejurările în care acestea s-au consumat, dar şi unele elemente ce privesc persoana făptuitorilor, unul dintre aceştia minor, fiecare fără antecedente penale, cu atitudine de recunoaştere a învinuirilor ce li s-au adus.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, cât şi de inculpaţii L.F.C., B.I., D.I. şi S.D.G.
În motivele scrise în apel, susţinute oral în faţa instanţei, parchetul a criticat soluţia pentru netemeinicie, în sensul că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt greşit stabilite, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind prea blânde.
Inculpaţii au invocat netemeinicia soluţiei, sub aspectul că pedepsele ce le-au fost aplicate sunt prea aspre, solicitând fiecare reducerea acestora, urmare a lărgirii efectelor circumstanţelor atenuante, deja reţinute.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 36 din 22 ianuarie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi inculpaţii L.F.C., B.I., D.I. şi S.D.G., împotriva sentinţei penale nr. 287 din 29 septembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi.
Menţine starea de arest a inculpaţilor şi deduce timpul arestării preventive începând cu 29 septembrie 2003 la zi.
Împotriva acestei decizii, doar inculpatul B.I., în termenul legal, a declarat recurs, cerând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Examinându-se probatoriul administrat în raport de critica formulată, precum şi din oficiu, Curtea reţine că situaţia de fapt, este corespunzătoare acestuia, iar încadrarea juridică cea legală.
Pedepsele aplicate de câte 7 ani închisoare fiecare şi cea rezultantă de 7 ani închisoare, nu pot fi apreciate ca excesive, ci orientate spre limita minimă, prevăzută de textele ce incriminează, tâlhăriile comise.
Cuantumul sancţiunilor sus-menţionat se explică tocmai prin aceea că, s-a dat eficienţă deplină, tuturor datelor ce caracterizează persoana inculpatului recurent şi anume că, nu are antecedente penale, este tânăr, aşa încât obiecţiunea ridicată şi solicitarea de reducere a pedepsei, nu are temei.
Pe lângă toate aceste elemente nu trebuiesc omise însă şi împrejurările concrete în care a comis infracţiunile, precum şi starea de beţie, care fiind voluntară, nu poate constitui o circumstanţă de uşurare. De asemenea, gravitatea infracţiunilor comise (tâlhării la care a antrenat şi participarea unui inculpat minor) justifică cuantumul sancţiunilor aplicate, iar solicitarea de reducere a pedepsei, urmează a fi respinsă, ca de altfel şi recursul inculpatului, ca nefondate, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 36 din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 aprilie 2003 la 16 aprilie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2055/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2059/2004. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs → |
|---|
