ICCJ. Decizia nr. 2055/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2055/2004
Dosar nr. 1072/2004
Şedinţa publică din 16 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 726 din 22 decembrie 2003, Tribunalul Constanţa a condamnat pe inculpaţii:
- M.G. la pedepse de 9 ani şi câte 2 pedepse a 10 ani şi respectiv 12 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); la 2 pedepse a câte 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 lit. c), combinat cu art. 211 alin. (21) lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la 11 ani şi 3 pedepse a câte 14 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), combinat cu art. 211 alin. (21) lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare şi
- C.M. la 2 pedepse de câte 8 ani şi respectiv 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), combinat cu art. 211 alin. (21) C. pen. (respectiv cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) şi la 8 ani şi 3 pedepse de câte 9 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c), combinat cu art. 211 alin. (21) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 9 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., cu referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata a 2.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.S., 10.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă P.M. şi la 5.000.000 lei despăgubiri civile şi 10.000.000 lei daune morale către partea civilă C.L.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
M.G. şi C.M., se cunoşteau de mai mult timp, locuind în acelaşi cartier din Constanţa, ambii având antecedente penale, printre care şi condamnări pentru infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie.
La începutul anului 2003, inculpaţii au hotărât să sustragă bani şi telefoane mobile de la diferite persoane, orientându-se către cele de sex feminin şi folosind acelaşi procedeu, respectiv acostarea lor pe stradă sau în alte locuri publice, imobilizarea victimelor de către M.G., care le acoperea gura să nu strige sau le ameninţa cu cuţitul, timp în care C.M. le smulgea poşeta şi fugea cu ea. Apoi, valorificau telefoanele mobile sustrase sau alte obiecte şi împărţeau banii.
Ambii inculpaţi, folosind acest procedeu, au săvârşit, împreună, în Constanţa, în perioada 8 ianuarie – 5 martie 2003, un număr de 11 tâlhării a căror victime au fost I.N. (8 ianuarie 2003, prejudiciu 3.500.000 lei), C.L. (18 ianuarie 2003, prejudiciu 1.000.000 lei), P.E.E. (20 ianuarie 2003, prejudiciu 5.000.000 lei), C.C. (18 februarie 2003, prejudiciu 3.000.000 lei), S.S.T. (23 februarie 2003, prejudiciu 2.000.000 lei), F.L. (1 martie 2003, prejudiciu 9-10 milioane lei) şi P.M. (5 martie 2003, prejudiciu 10.000.000 lei).
Osebit, inculpatul M.G. a mai săvârşit, singur, 4 tâlhării, victime fiind U.F., angajată la Fast Foods, aparţinând SC D.G. SRL Constanţa (26 noiembrie 2002, sustragerea a 450.000 lei dintr-o cutie), M.C. (13 februarie 2003, prejudiciu 13.000.000 lei), B.L. (13 februarie 2003, prejudiciu 3.000.000 lei) şi S.I. (24 februarie 2003, prejudiciu 3.000.000 lei).
Urmare a reclamaţiilor făcute de părţile vătămate, inculpaţii au fost identificaţi şi reţinuţi de către organele de poliţie, în ziua de 7 martie 2003, inculpatul C.M. reuşind să fugă din sediul poliţiei, fiind dat în urmărire generală şi apoi prins la 23 martie 2003.
Inculpaţii au recunoscut toate faptele, cu amănunte, la organele de poliţie şi la procuror, în prezenţa apărătorilor lor, iar la prima instanţă nu au mai recunoscut decât 3-4 fapte.
Prin Decizia penală nr. 33/ P din 10 februarie 2004, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondate, apelurile, declarate de inculpaţi, prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
S-a motivat că prima instanţă a interpretat corect criteriile de individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpaţii care, personal şi prin apărător au cerut achitarea inculpatului C.M. pentru cele 4 infracţiuni nerecunoscute în instanţă, pretinzându-se că s-au exercitat presiuni de către organul de poliţie pentru recunoaşterea lor, pentru ambii inculpaţi cerându-se reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că, atât prima instanţă, cât şi cea de apel, au reţinut corect situaţia de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, în raport cu care au stabilit încadrări juridice corespunzătoare şi pentru care au aplicat ambilor inculpaţi pedepse just individualizate.
Din probele de la dosar, rezultă, indubitabil, că inculpatul C.M. a săvârşit, împreună cu celălalt coinculpat, cele 7 infracţiuni de tâlhărie pentru care a fost condamnat, nefiind cazul achitării sale nici pentru una din ele. Toate aceste infracţiuni au fost dovedite prin reclamaţiile şi declaraţiile părţilor vătămate, procesele verbale de cercetare la faţa locului, procesele verbale de recunoaştere din grup, declaraţiile martorilor asistenţi, procesul verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiile coinculpatului M.G. şi însăşi recunoaşterile inculpatului C.M., în declaraţiile date la urmărirea penală, în prezenţa avocatului.
Cu privire la individualizarea pedepselor, se constată că acestea au fost corect stabilite pentru ambii inculpaţi, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care şi gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, în plină zi sau pe înserat, fiind atacate, în mod repetat, mai multe femei faţă de care au folosit violenţe, frecvenţa acestui gen de infracţiuni, precum şi elementele care caracterizează persoana lor.
De asemenea, s-a avut în vedere perseverenţa ambilor inculpaţi pentru săvârşirea unor fapte asemănătoare, C.M. în anii 1993 şi 1996 fiind condamnat între un an şi 6 luni şi 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru mai multe infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie, iar M.G. a fost condamnat în perioada 1993 – 1997 la pedepse între 2 ani şi 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiuni de furt calificat şi falsificarea de monede sau de alte valori.
În această situaţie, ţinându-se seama şi de poziţia ambilor inculpaţi în timpul procesului penal, respectiv atitudinea lor nesinceră în faţa instanţelor de judecată şi sustragerea inculpatului C.M. de la urmărirea penală prin escaladarea unei ferestre de la organul de poliţie, unde era cercetat, se constată că nu se justifică cu nimic reducerea pedepselor aplicate, acestea constituind un minim necesar realizării prevederilor art. 52 C. pen.
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatând neîndeplinite cerinţele motivelor de recurs invocate, iar din examinarea din oficiu a hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispoziţiile cuprinse în art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi şi menţinerea hotărârilor instanţelor de judecată ca fiind temeinice şi legale.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul arestării lor preventive şi îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.M. şi M.G. împotriva deciziei penale nr. 33/ P din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 7 martie 2003 la 16 aprilie 2004, pentru M.G. şi de la 23 martie 2003 la 16 aprilie 2004, pentru C.M.
Obligă recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2051/2004. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2056/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
