ICCJ. Decizia nr. 2047/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2047/2004
Dosar nr. 1580/2004
Şedinţa publică din 16 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 819 din 27 noiembrie 2003 Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul C.D.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 71 din 21 ianuarie 2002 a Judecătoriei Paşcani.
A fost descontopită pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare în pedepsele componente de 2 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 C. pen. şi un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat graţiate pedepsele de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (faptă săvârşită la 4 septembrie 2001 şi de un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) (faptă săvârşită în noaptea de 6 septembrie 2001).
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Au fost interzise inculpatului drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 11 iunie 2003.
S-a constatat că partea vătămată D.I. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite suma de 2.500.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 31 mai 2003, inculpatul aflându-se în zona Tg. Cucu, împreună cu L.D., C.D., T.C. şi R.T. s-a desprins din acest grup şi s-a apropiat de partea vătămată D.I. şi i-a smuls lănţişorul de aur de la gât.
Prin Decizia penală nr. 95 din 18 martie 2004, Curtea de Apel Iaşi, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpatul C.D.N., împotriva sus-menţionatei sentinţe, pe care a desfiinţat-o integral şi a dispus trimiterea dosarului la prima instanţă, pentru rejudecarea fondului cauzei.
Totodată, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului, menţionându-se că această măsură urmează a se rediscuta de instanţa de rejudecare, înainte de împlinirea termenului de 60 de zile.
S-a motivat că lipseşte încheierea din 20 noiembrie 2003, când au avut loc dezbaterile în fond asupra cauzei, ceea ce atrage nulitatea sentinţei.
Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, numai în ceea ce priveşte dispoziţia de menţinere a stării de arest preventiv, solicitând a se casa în parte şi revoca această măsură, întrucât nu se mai justifică a fi menţinută.
Recursul este inadmisibil.
Conform dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu privire la hotărârile supuse recursului, pot fi atacate cu recurs, deciziile pronunţate ca instanţe de apel de curţile de apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Cum în cauză prin Decizia penală nr. 95 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, s-au admis apelurile declarate de parchet şi de inculpat, a fost desfiinţată integral sentinţa şi s-a dispus trimiterea dosarului pentru rejudecare la prima instanţă, Decizia respectivă nu poate fi atacată cu recurs conform textului amintit.
Faptul că inculpatul critică Decizia numai cu privire la un aspect al acesteia, acela al menţinerii stării de arest, nu este de natură a-i conferi dreptul de a declara recurs, din moment ce prin decizie s-a dispus rejudecarea cauzei şi textul citat exclude astfel de decizii de la recurs.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul de faţă vizează exclusiv dispoziţia de menţinere a stării de arest, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a se respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpat şi a trimite dosarul la Tribunalul Iaşi, pentru soluţionarea cauzei.
Totodată, urmează a-l obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul C.D.N., împotriva dispoziţiei de menţinere a stării de arest dispusă, prin Decizia penală nr. 95 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, în dosarul nr. 221/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2029/2004. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 2049/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
