ICCJ. Decizia nr. 2068/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2068/2004
Dosar nr. 967/2004
Şedinţa publică din 16 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 9 din 6 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul nr. 5201/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul A.G.
Instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât ancheta socială efectuată în cauză nu a evidenţiat nici o împrejurare specială de natură a produce grave consecinţe pentru familia condamnatului şi care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Astfel, condamnatul are un copil minor (nerecunoscut de condamnat) despre care acesta nu cunoaşte numele, data naşterii şi nici unde locuieşte în prezent. Mama condamnatului locuieşte singură într-un imobil proprietate de stat, compus din 2 camere, dintre care una este folosibilă, cealaltă fiind deteriorată. Condamnatul are un frate care are 8 copii şi care locuieşte la diferite adrese, neavând o locuinţă sigură.
Instanţa a motivat că petentul a fost total dezinteresat de situaţia copilului minor, iar problemele materiale ale mamei sale nu ar putea fi remediate prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă maximă de 3 luni. De asemenea, s-a reţinut că aceste situaţii nu reprezintă împrejurări speciale care să-l pună pe condamnat în imposibilitate de a continua executarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 66 din 2 februarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul. Recursul a vizat netemeinicia celor două hotărâri, în raport cu actele noi depuse în recurs:
- adresa nr. 11.143 din 25 august 1997 a Primăriei sectorului 5 Bucureşti, către Penitenciarul Bucureşti, cuprinzând o anchetă socială referitoare la minorul P.A. în vârstă de 8 ani, rezultat din concubinajul condamnatului cu P.E., cu privire la care se menţionează că locuieşte cu mama sa şi cu bunicii materni într-un apartament compus din 4 camere, proprietatea bunicilor, neexistând probleme de ordin sanitar ori de ordin material;
- adresa nr. 25.895 din 2 octombrie 2003 a Primăriei sectorului 1 Bucureşti către condamnatul aflat în Penitenciarul Rahova referitoare la situaţia fostei sale concubine A.A. şi a copilului rezultat din această convieţuire, copil care locuieşte cu bunica maternă, mama fiind plecată în străinătate;
- adresa nr. 23.937 din 29 ianuarie 2004 a sucursalei Bucureşti, E.M.S., prin care mama condamnatului este încunoştinţată asupra datoriilor pe care le are către această societate (17.218.590 lei plus penalizări);
- adeverinţa eliberată la 4 martie 2004 de medicul de familie dr. S.A. privind afecţiunile mamei condamnatului I.E.
Examinând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici unul din aceste cazuri nu operează în speţă, hotărârile criticate fiind legale şi întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (ancheta socială).
Actele noi depuse în recurs nu justifică, de asemenea, întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului, întrucât cei doi copii minori rezultaţi din concubinajul cu cele două tinere (P.E. şi A.A.) sunt îngrijiţi de mamă şi respectiv de bunicii materni, iar situaţia materială a mamei condamnatului care are datorii importante la societatea E. şi care este bolnavă nu reprezintă „împrejurări speciale" din cauza cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau pentru familia sa, condiţii cerute de dispoziţiile art. 455, raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Starea materială precară, precum şi afecţiunile mamei condamnatului nu ar putea fi ameliorate prin întreruperea executării pedepsei, acestea fiind, de altfel, preexistente arestării petentului.
Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 66 din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2065/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2069/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
