ICCJ. Decizia nr. 207/2004. Penal. Art.182 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 207/2004
Dosar nr. 2944/2003
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 466 din 20 februarie 2002, Judecătoria Braşov l-a condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen.
În baza art. 357 C. proc. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Braşov suma de 5.769.108 lei reprezentând contravaloarea prestaţiilor medico-sanitare acordate părţii vătămate.
În baza art. 246 alin. (1), art. 144 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile D.E. suma de 2.440.000 lei despăgubiri materiale şi suma de 8.000.000 lei daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenţii ale aceleiaşi părţi civile.
În baza art. 181 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 193 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile D.E. suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare ( parţial) efectuate de aceasta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 12 octombrie 2000, fiindu-i solicitat ajutorul de către nepotul său, minorul D.V., în sensul că partea vătămată D.E., bunica acestuia, a venit în stare de ebrietate la domiciliul său, vorbindu-i urât, inculpatul s-a deplasat la locuinţa acestuia. Acolo găsind-o pe partea vătămată i-a solicitat să-l lase în pace pe minor.
Deoarece partea vătămată i-a vorbit urât inculpatului, adresându-i injurii, tulburat fiind, acesta a lovit-o şi a împins-o pe uşă afară, aceasta împiedicându-se pe scări şi căzând cu faţa în jos.
Ca urmare a leziunilor survenite, partea vătămată a pierdut 5 dinţi frontali şi a suferit un hematom fesier drept, pentru care a fost necesară o intervenţie chirurgicală, necesitând 40-45 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, inculpatul S.M. şi partea civilă D.E.
În apelul său, parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., arătându-se că lipsa antecedentelor penale nu justifică aplicarea acestui text de lege.
Inculpatul şi-a motivat cererea de apel arătând că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală sub aspectul aprecierii probelor, a încadrării juridice a faptei reţinute şi a eficientizării circumstanţelor atenuante legale şi personale, rezultate din probele administrate.
Partea civilă a declarat apel criticând hotărârea atacată din punct de vedere al modului de soluţionare a laturii civile.
Prin Decizia penală nr. 619/ A din 2 septembrie 2002, Tribunalul Braşov a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă JudecătoriaBraşov, de inculpat şi partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, partea civilă D.E. şi inculpatul S.M.
În recursul său, parchetul a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, prevăzute de art. 74 C. pen. şi majorarea pedepsei.
În recursul său, partea civilă a formulat cerere, în sensul majorării daunelor la suma de 45 de milioane lei, iar inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi a celorlalte circumstanţe atenuante judiciare, precum şi reducerea despăgubirilor civile.
Prin Decizia penală nr. 40/ R din 16 ianuarie 2003, Curtea de Apel Braşov a admis recursul declarat de inculpatul S.M., a casat hotărârea atacată şi sentinţa penală nr. 466 din 20 februarie 2002 a Judecătoriei Braşov şi rejudecând:
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. e) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de partea civilă D.E. şi a fost obligat inculpatul să-i plătească 1.830.000 lei despăgubiri materiale şi 12.000.000 lei daune morale, reţinând o culpă a acesteia de 50 %.
Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de partea civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Braşov suma de 2.884.554 lei cheltuieli de spitalizare.
A fost obligat inculpatul să plătească cheltuieli judiciare în primă instanţă, 800.000 lei către stat şi 1.050.000 lei către partea civilă D.E.
Au fost respinse recursurile declarate a Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi partea civilă D.E., obligând-o pe aceasta din urmă la plata către stat a sumei de 450.000 lei cheltuieli judiciare.
Considerând că hotărârea Curţii de Apel Braşov a fost pronunţată cu încălcarea legii, în temeiul art. 409 şi art. – art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., împotriva acesteia a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, criticând-o în sensul că, instanţa de recurs a dat faptei săvârşite de inculpat o greşită încadrare juridică în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., în loc de cea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 182 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de vătămare corporală gravă fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau care a produs, printre alte consecinţe, sluţirea.
Prin sluţire se înţelege un grav prejudiciu estetic produs victimei, schimbarea înfăţişării normale a acesteia, înfăţişare neplăcută, înţelegându-se prin aceasta orice frângere a armoniei, a regularităţii trăsăturilor şi a integrităţii fizice.
Revenind la cauză, se reţine că din actele medico-legale rezultă că victima a suferit, în urma agresiunii, printre alte leziuni, un hematom superficial hemifaţa dreaptă, hematom mentonier, excoriaţii hemifaţa dreaptă şi mentonieră, 31, 32, 33 şi 41, 42, mobilitate gradul III, plagă tăiată în dreptul lui 33 buza inferioară intern, toate urmarea loviturii cu un corp dur, necesitând extracţii 31, 32, 33, 41, 42 şi proteză inferioară totală.
Or, extracţia a cinci dinţi inferiori frontali (incisivul 31, 32, 41 şi 42, precum şi caninul 33) constituie o sluţire, în sensul art. 182 alin. (1) C. pen., deoarece creează o dizarmonie substanţială în fizionomia părţii vătămate, reprezentând deci un prejudiciu estetic însemnat şi ireversibil.
Împrejurarea că dinţii pierduţi ar putea fi înlocuiţi printr-o proteză dentară este lipsită de relevanţă, sub acest aspect, deoarece în asemenea caz, nu are loc un proces de vindecare normal, iar lucrarea dentară efectuată deşi în anumite condiţii poate ascunde prejudiciul estetic suferit, nu este totuşi de natură să-l înlăture.
Aşa fiind, se constată că într-adevăr, instanţa de recurs interpretând eronat probele administrate în cauză, a dat o greşită încadrare juridică a faptei săvârşită de inculpat în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., în loc de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., astfel cum în mod corect au reţinut instanţa de fond şi cea de apel.
Pentru aceste considerente, urmează ca recursul în anulare să fie admis.
Se va casa Decizia penală nr. 40/ R din 16 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Braşov se va menţine sentinţa penală nr. 466 din 2 februarie 2002 a Judecătoriei Braşov şi decizie penale nr. 619/ A din 2 septembrie 2002 a Tribunalului Braşov, secţia penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curea Supremă de Justiţie împotriva deciziei penale nr. 40/ R din 16 ianuarie2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul S.M.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 466 din 2 februarie 2002 a Judecătoriei Braşov şi Decizia penală nr. 619/ A din 2 septembrie 2002 a Tribunalului Braşov, secţia penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2069/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2079/2004. Penal. Cont.anulare. Contestaţie... → |
|---|
