ICCJ. Decizia nr. 2110/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2110/2004
Dosar nr. 1144/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 39 din 9 ianuarie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnata M.E., în temeiul dispoziţiilor art. 455 şi art. 453 lit. c) C. proc. pen.
S-a reţinut că petiţionara se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aplicată prin sentinţa penală nr. 1247 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2733 din 6 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
Condamnata şi-a motivat cererea de întrerupere a executării pedepsei arătând că are o situaţie familială şi materială grea, având 3 copii minori rămaşi în îngrijirea părinţilor săi, persoane vârstnice şi fără venituri.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză nu sunt întrunite cerinţele, prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., neexistând împrejurări speciale care să aibă consecinţe grave, pentru condamnată sau familia sa şi care să impună întreruperea executării pedepsei aplicate acesteia.
Apelul declarat de condamnată a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 104/ A din 12 februarie 2004, care a obligat-o pe M.E. şi la 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnata M.E., solicitând admiterea cererii sale şi întreruperea executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor cauzei, Curtea constată că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Ancheta socială întocmită de Consiliul Local al sectorului 2 Bucureşti şi depusă la dosarul cauzei rezultă că familia condamnatei locuieşte în condiţii modeste şi realizează venituri minime. Doi dintre copiii condamnatei sunt condamnaţi, pentru infracţiuni de trafic de droguri şi furt.
Condiţiile familiale şi materiale arătate constituie o situaţie preexistentă încarcerării condamnatei şi de durată, neavând caracterul de împrejurare specială de natură a justifica întreruperea pedepsei. De altfel, această situaţie nu ar putea fi ameliorată prin prezenţa condamnatei, în stare de libertate, pe termen de 3 luni, alături de familia sa.
Prin urmare, întreruperea executării pedepsei solicitată de condamnata M.E. este nejustificată.
Aşa fiind, Curtea constată că recursul este neîntemeiat şi urmează a-l respinge ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata M.E., împotriva deciziei penale nr. 104 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2096/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2161/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
