ICCJ. Decizia nr. 2174/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2174/2004
Dosar nr. 5233/2003
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 16 aprilie 2004, Tribunalul Teleorman a condamnat, printre alţii, pe inculpatul I.V. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 404 din 18 decembrie 2000 a Judecătoriei Videle rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1023 din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti şi a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul să execute 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus durata arestării preventive de la 4 octombrie 2002 la 16 aprilie 2003, menţinând măsura arestării preventive a inculpatului.
A dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 6000 Euro.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt, următoarele:
Inculpaţii I.O. şi I.V. sunt fraţi, iar inculpatul I.M. este nepotul acestora .
Inculpatul V.G. a lucrat la bufetul inculpatului I.M., situat în apropierea Gării Videle şi se cunoştea cu ceilalţi doi inculpaţi, I.O. şi I.V.
În mod cert, cei patru inculpaţi s-au grupat în vederea scopului comun, de a trafica persoane handicapate, pentru a le exploata şi pe care să le trimită în Franţa la cerşit.
Cei trei inculpaţi I.O., I.V. şi I.M. i-au cerut inculpatului V.G. să le găsească persoane cu handicap, lucru pe care acesta l-a făcut în schimbul unor sume de bani sau favoruri (reangajarea soţiei la bufetul inculpatului I.M.).
Inculpatul I.V. a traficat împreună cu inculpatul V.G. pe victima T.G. după cum urmează:
Victima traficului, T.G. este handicapat, având amputat membrul inferior stâng din data de 16 februarie 2002, fiind suferind de artrită.
La solicitarea inculpatului I.V. de a-i găsi o persoană cu handicap, inculpatul V.G. l-a condus la locuinţa victimei traficului T.G. Inculpatul I.V. în prezenţa inculpatului V.G., a victimei T.G. şi a concubinei victimei P.F. i-a propus lui T.G. să meargă la cerşit în Franţa în următoarele condiţii: taxele necesare eliberării paşaportului, contravaloarea drumului şi a meselor urmau să fie plătite de către inculpatul I.V. De asemenea, i s-a mai precizat victimei de către inculpatul I.V. că în Franţa urma să cerşească şi după ce îşi va acoperi datoria faţă de acesta, restul banilor obţinuţi din cerşit urmau a fi împărţiţi jumătate, jumătate între victimă şi inculpatul I.V., mai mult decât atât, victimei i se promisese şi o proteză.
Concubina victimei, martora P.F. a specificat în declaraţia sa că nu a fost de acord ca concubinul ei să plece în Franţa la cerşit, pe de o parte fiind operaţia sa recentă, iar pe de altă parte pentru că avea datorii, însă la promisiunea inculpatului I.V., că, la plecare îi va lăsa 5 milioane lei pentru a-i plăti datoriile, victima traficului cât şi concubina sa au acceptat.
În perioada care a urmat recrutării şi plecării victimei de la domiciliu, atât victima cât şi concubina acestuia au aflat de la alţi romi că, persoanele cu handicap sunt vândute în străinătate şi când i s-a făcut cunoscut inculpatului I.V. că nu mai doreşte să plece în străinătate, a fost ameninţat de către inculpat că deja are o datorie la el în sumă de 1.700.000 lei şi, după ce-i va adăuga dobânda, inculpatul I.V. îi va dărâma şi casa victimei şi tot nu va putea să-şi stingă datoria.
În ziua plecării victimei de la domiciliul concubinei sale, i-a fost dată victimei de către inculpatul I.V. suma de 100 dolari S.U.A. şi nu 5 milioane lei, cum i se promisese iniţial.
Victima traficului T.G. a precizat că a plecat din Videle cu un microbuz şi în Paris a fost preluat de către soţia inculpatului I.V., inculpata I.E. care l-a păzit şi îl ducea zilnic şi îl aducea de la Catedrala Notre Dame, locul unde cerşea.
De asemenea, victima a mai menţionat că obţinea din cerşit între 100-150 Euro zilnic şi că a cerşit circa 60 de zile. Toţi banii obţinuţi din cerşit erau luaţi zilnic de către inculpata I.E., deci, în total suma de 6000 Euro, astfel că, inculpatul I.V. nu şi-a respectat promisiunea ca, după strângerea datoriei, banii să fie împărţiţi jumătate-jumătate. Victima traficului a mai precizat că i se dădea să mănânce o singură dată pe zi, în jurul orelor 22,00, şi era ţinut nespălat şi în frig.
Inculpata I.F. l-a racolat pe P.M.C., victimă a traficului, în staţia de tramvai Sf. Gheorghe, şi apoi banii obţinuţi din cerşit în Franţa de către victima traficului, erau luaţi zilnic de către această inculpată în total suma de 1200 Euro.
În perioada de timp în care inculpata I.F. a fost plecată împreună cu fiul său poreclit B. în Finlanda, banii au fost strânşi de către cumnatul inculpatului, I.O., poreclit M. şi anume suma de 300-350 Euro, aşa cum a precizat victima, P.M.C.
Aceeaşi inculpată, I.F., l-a transportat pe C.C., victima traficului recrutat de inculpatul I.O. pentru a-l duce în Franţa la cerşit însă, victima a rămas în Italia unde a şi decedat.
Martora C.V., soţia victimei C.C. a declarat că iniţial a încercat recrutarea victimei în luna februarie 2002, de către inculpatul I.V., însă, a fost refuzat, victima C.C., specificându-i că nu poate pleca mai devreme de luna aprilie 2002, întrucât trebuie să se prezinte la comisia medicală pentru handicapaţi, afirmaţia martorei fiind susţinută atât în declaraţiile sale cât şi cu ocazia confruntării între aceasta şi inculpatul I.V.
Martorii C.V., T.G. şi M.G. au mai precizat că au fost contactaţi de fratele inculpatei I.F. zisă Z., băiatul cel mic al inculpatului I.V., numitul A.R., şi respectiv de A., băiatul lui„. care au încercat să le lase diferite sume de bani unora lăsându-le şi spunându-le să-şi schimbe declaraţiile date sau să nu mai declare nimic.
Ameninţată fiind, martora C.V. a solicitat protecţie atât la urmărirea penală, cât şi la instanţa de judecată, astfel că prin adresa nr. 418/P/2002 din 10 octombrie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a solicitat inspectorului şef al I.J.P. Teleorman să facă aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Legea 678/2001 privind protecţia martorilor.
Martorul T.G. a menţionat în declaraţiile din 6 august 2002 şi 9 august 2002 că iniţial, i s-a promis de către băiatul cel mic al inculpatului I.V. suma de 30 milioane lei pentru a-şi schimba declaraţiile, şi că apoi alte persoane pe care nu le-a nominalizat, rude cu inculpatul I.V., văzând că nu şi-a schimbat declaraţia, l-au ameninţat că vor veni peste el şi familia lui, îi vor da foc la casă şi îi vor lua fetele.
Cu ocazia confruntării din 9 octombrie 2002, martorul şi-a schimbat declaraţiile anterioare, precizând că a declarat fals, întrucât inculpatul I.V. a trăit cu concubina sa, P.F., şi o urăşte pe aceasta, însă această declaraţie nu a putut fi luată în considerare, întrucât a fost făcută sub presiune, în declaraţia din aceiaşi zi, menţionând că a fost ameninţat de rudele inculpatului.
În mod cert, inculpatul I.V. l-a recrutat pe T.G. împreună cu inculpatul V.G., victima dând numeroase detalii în legătură cu recrutarea, transportul, paza în Franţa, care se efectua de către inculpata I.E. şi exploatarea acestuia.
Este neverosimil ca o persoană, în speţă, inculpatul I.V. care ştia că este duşmănit de victima traficului T.G., să-l împrumute cu bani şi tot neverosimil este şi faptul că acelaşi inculpat a încercat recrutarea unui alt handicapat, victima C.C., pentru a o ajuta în mod dezinteresat, inculpatul neavând o fundaţie umanitară care să se ocupe de ajutorarea persoanelor cu handicap.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpaţii I.V., I.E., I.F. şi T.G. F.S.
Prin apelul declarat, parchetul a criticat sentinţa pentru neaplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea 543/2002 privind graţierea pedepselor aplicate inculpatelor I.E. şi I.F.
Inculpatul I.V. a criticat sentinţa sub aspectul netemeiniciei condamnării sale, pe de o parte, iar pe de altă parte, sub aspectul nelegalităţii, solicitând reducerea pedepsei aplicate în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul T.G. a criticat sentinţa pentru nelegalitate, în sensul neaplicării dispoziţiilor art. 1 din Legea 543/2002 pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, iar inculpatele I.F. şi I.E., la termenul din 8 octombrie 2003 au declarat că îşi retrag apelurile.
Prin Decizia penală nr. 656 din 31 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, desfiinţând în parte sentinţa atacată cu privire la pedepsele aplicate inculpatelor I.E. şi I.F.
În baza art. 1 din Legea 543/2003 a constatat graţiată integral şi condiţionat pedeapsa aplicată inculpatei I.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 1 din Legea 543/2002 a constatat graţiată integral şi condiţionat pedepsele aplicate inculpatei I.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
Prin aceiaşi decizie au fost respinse, ca neîntemeiate, apelurile declarate de inculpaţii I.V. şi T.G. F.S. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A dedus prevenţia inculpaţilor obligându-i la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul I.V. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond reducerea pedepsei în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
Curtea constată că, în raport de dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată sub aspectul împrejurărilor şi modalităţii concrete de săvârşire a faptei, de gradul de pericol social al acesteia, aspecte ce au condus la stabilirea unei pedepse, care prin cuantum şi modalitate de executare, asigură atingerea scopurilor pedepsei.
Atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, nerecunoaşterea săvârşirii faptei şi antecedentele penale ale acestuia, sunt aspecte ce nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea acestuia, şi pe cale de consecinţă, instanţa nu poate face aplicarea dispoziţiilor art. 76 C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează, ca în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 656 din 31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 4 octombrie 2002 la 22 aprilie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2169/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2300/2004. Penal. Art.257, 215 c.pen. Recurs → |
|---|
