ICCJ. Decizia nr. 2084/2004. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2084/2004
Dosar nr. 3058/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din 26 septembrie 1997 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
N.D.M. pentru infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 84 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 59/1934;
G.D.V. pentru infracţiunile prevăzute de art. 26, raportat art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934;
H.M.H. pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin rechizitoriu s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Începând cu luna aprilie 1993, inculpatul N.D.M., a desfăşurat tratative pentru obţinerea unui credit extern în sumă de 15.000.000 dolari S.U.A., cu un grup financiar austriac ITC H.V., reprezentat de numitul M.S.
La data de 8 noiembrie 1993, M.S. în numele ITC H.V., îi trimite inculpatului N.D.M., prin fax, o scrisoare, prin care îi spune că are posibilitatea de a organiza foarte repede obţinerea creditului, însă are nevoie de un C.E.C. emis de el pentru ITC H.V., cu suma de 15.000.000 dolari S.U.A., pentru o perioadă de 2 luni, după care C.E.C. - ul va fi returnat. Totodată, se mai cere ca B.D.F. să confirme cum că C.E.C. - ul are acoperire deşi C.E.C. - ul nu va fi solicitat la plată. Totodată, se arată că nu există nici un risc pentru inculpat sau bancă, legat de emiterea în fals a C.E.C. - ului şi a confirmării acestuia, existând în schimb posibilitatea obţinerii creditului pentru SC S.M.I. SRL şi a câştigării unei sume de 500.000 dolari S.U.A., ca recompensă.
Cu acest fax, în aceeaşi zi, inculpatul N.D.M., se deplasează la sediul B.D.F., căutându-i pe preşedintele băncii, S.I. şi pe inculpatul H.M.H. şi cum aceştia nu au fost de găsit, cunoscând faptul că inculpatul G.D.V. se află la Viena în interes de serviciu, inculpatul N.D.M., împreună cu A.R. se deplasează la Viena, unde s-au întâlnit cu G.D.V. În ziua următoare, inculpatul N.D.M., inculpatul G.D.V. şi martorul A.R., s-au deplasat la sediul ITC H.V., luând legătura cu M.S. Acesta din urmă reiterează propunerea trimisă la Cluj, inculpatul G.D.V. de la telefonul lui M.S. sună în România şi vorbeşte cu coinculpatul H.M.H., căruia îi spune că în schimbul eliberării C.E.C. - ului şi a scrisorii de certificare, se oferă de către M.S. o recompensă de 500.000 dolari S.U.A. Inculpatul H.M.H., este de acord cu eliberarea unui asemenea C.E.C. deşi cunoştea că nu există disponibil în cont, condiţionând ca ITC H.V., să nu solicite plata C.E.C. - ului, emiţându-se un angajament în acest sens. M.S., repetă angajamentul, după care, inculpatul N.D.M. posesorul C.E.C. - ului în valută, eliberat de B.D.F., completează fila C.E.C. din 9 noiembrie 1993, pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A., în favoarea ITC H.V., deşi cunoştea că nu avea disponibil în cont. Deoarece a completat această filă cu scris de mână, M.S. i-a cerut inculpatului să completeze altă filă dactilografiată, astfel că se completează următoarea filă din 9 noiembrie 1993, cu aceleaşi menţiuni, fila fiind predată lui M.S., care a aplicat ştampila ITC H.V. pe cotorul filei C.E.C., pentru a confirma primirea. Tot atunci, M.S. le-a explicat inculpaţilor că aşteaptă confirmarea băncii, aceasta urmând a fi depusă împreună cu fila C.E.C. într-o bancă, ca garanţie în vederea obţinerii unor fonduri. Se mai reţine în rechizitoriu şi faptul că fiecare inculpat, precum şi martorul A.R., au primit de la M.S. câte 5.000 şilingi austrieci, pentru a-şi acoperi cheltuielile de deplasare.
În zilele următoare, inculpatul H.M.H. redactează declaraţia de certificare a fondurilor în care, în calitate de persoană autorizată să angajeze banca, confirmă în fals că B.D.F. Cluj Napoca deţine deplina posesie a fondurilor acoperite de C.E.C. – ul, pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A., deci că C.E.C. - ul are acoperire şi că aceste fonduri nu au origine frauduloasă, respectiv nu provin din trafic de arme, droguri ş.a.m.d. Această declaraţie este trimisă prin fax la Viena lui M.S.
La data de 17 noiembrie 1993, M.S., îi trimite inculpatului N.D.M., un formular de declaraţie de certificare a fondurilor, prin fax, iar la data de 18 noiembrie 1993 îi comunică, tot prin fax, că declaraţia de certificare a fondurilor faxată cu o zi în urmă, trebuie confirmată de B.D.F., că acest lucru trebuie făcut cu antetul şi ştampila băncii, precum şi cu două semnături, arătând că în caz contrar C.E.C. - ul nu poate fi depus într-un cont de către o bancă. În urma acestei cereri, inculpatul H.M.H. completează o nouă declaraţie de certificare a fondurilor, care este trimisă prin fax la Viena, lui M.S. În perioada următoare, M.S., a încercat să obţină credite de la diferite bănci, folosind C.E.C. - ul şi declaraţiile de certificare a fondurilor. Inculpatul H.M.H. este contactat telefonic de către reprezentantul B.H.F. din Geneva, bancă corespondentă a B.D.F., care i-au adus la cunoştinţă că circulă C.E.C. - ul respectiv în lumea bancară. Ştiind că C.E.C. - ul nu are acoperire, inculpatul i-a trimis mesaje repetate inculpatului N.D.M., pentru recuperarea C.E.C. - ului de la M.S. C.E.C. - ul a fost recuperat şi trimis B.D.F. prin martorul G.B., însă pe parcursul cercetărilor nu a putut fi găsit.
La punctul 2 din rechizitoriu, se reţine că în cursul anului 1991, s-a înfiinţat B.D.F. SA Cluj Napoca, care l-a avut ca preşedinte de la înfiinţare şi până în luna martie 1996 pe S.I. Chiar de la înfiinţarea băncii, s-au purtat în cadrul consiliului de administraţie discuţii referitoare la înfiinţarea şi punerea în funcţiune a unei tipografii necesare pentru tipăriturile băncii, aprobându-se studierea posibilităţii de cumpărare a unei tipografii din Germania.
Iniţial era posibil ca banca să aibă o tipografie proprie, însă ulterior prin normele emise de către B.N.R., în aplicarea Legii nr. 33/1991, privind activitatea bancară, s-a interzis ca o bancă să desfăşoare alte activităţi decât cele pur bancare.
Nerenunţându-se le ideea achiziţionării unei tipografii, s-a ajuns la concluzia legală a înfiinţării unei societăţi comerciale, unde banca să fie asociată, cu o societate comercială care să achiziţioneze şi să funcţioneze ca tipografie.
În aceste condiţii s-a constituit SC G.B. SA Cluj Napoca, care avea ca asociaţi, printre alţii şi B.D.F., reprezentată de inculpatul G.D.V., pe P.D. în calitate de persoană fizică şi E.C. SRL Cluj, reprezentată de martorul P.I., membru în comitetul de conducere a băncii. Obiectivul principal de activitate era tipărirea şi editarea cărţilor, a broşurilor, revistelor, ziarelor etc.
Din partea B.D.F., de întreaga operaţiune s-a ocupat inculpatul G.D.V. La constituirea SC G.B. SA, a fost cooptat ca asociat şi P.D., patron al părţii vătămate SC S.C. SRL Oradea, societate ce avea ca obiect principal de activitate achiziţionarea din import, de tehnologie tipografică.
La data de 13 ianuarie 1994, între SC G.B. SA Cluj Napoca, reprezentată de martorul P.I. şi SC S.C. SRL Oradea, reprezentată de P.D., s-a încheiat un contract prin care această din urmă societate urma să livreze primei, o tipografie completă, în valoare totală de 1.293.850 mărci germane, în schimbul unui comision de 2,5 % din valoarea totală a contractului. Cu această ocazie, P.D. le-a spus reprezentanţilor SC G.B. şi în special inculpatului G.D.V., că nu este o problemă dacă contravaloarea utilajului şi a serviciilor urma să fie plătite în lei, deoarece are posibilitatea să plătească în valută furnizorii externi de utilaje.
Inculpatul însă, nu a acceptat această variantă şi i-a cerut să lucreze cu un medic, care avea aprobată o finanţare de 15.000.000 dolari S.U.A., astfel urmând a se face plata la furnizorii externi în valută, iar societatea S.C. trebuia să vireze în contul său suma în lei.
În acest scop, reprezentantul părţii vătămate i-au fost arătate mai multe dosare, care cuprindeau o documentaţie întocmită pentru obţinerea de către inculpatul N.D.M., ca reprezentant al SC S.M.I. SRL, a unei finanţări de 15.000.000 dolari S.U.A. În zilele următoare, inculpatul G.D.V. a pus în legătură pe partea vătămată P.D. cu inculpatul N.D.M., acesta din urmă confirmând faptul că are suma în valută, urmând să se deplaseze la Viena pentru a primi banii.
Cei doi s-au înţeles ca inculpatul N.D.M. să primească suma de 1.200.000.000 lei, urmând ca N.D.M. să plătească furnizorilor externi echivalentul în dolari SUA, respectiv 665.000 dolari S.U.A.
Inculpatul G.D.V., i-a cerut lui P.D. să meargă la Viena împreună cu coinculpatul, spunându-i că întrucât în contul SC S.C. SRL va fi virată din fondul SC G.B. suma de 1.200.000.000 lei, în baza contractului încheiat, pentru ca totul să se desfăşoare operativ să-i lase înainte de a pleca la Viena o dispoziţie de plată, prin care să se vireze suma respectivă într-un cont personal al inculpatului N.D.M., deschis la B.D.F.
Având îndoieli cu privire la legalitatea operaţiunii, P.D. a completat dispoziţia de plată doar parţial, după care a semnat-o, rămânând necompletate rubricile referitoare la beneficii, banca, contul acesteia, data, cunoscând că nici o bancă nu acceptă dispoziţie de plată pe care scrisul este completat de mai multe persoane. Dispoziţia de plată i-a fost lăsată lui G.D.V.
Tot înainte de a pleca la Viena, între SC S.C. SRL reprezentată de P.D. şi inculpatul N.D.M., se încheie un contract prin care societatea se obligă să pună la dispoziţia inculpatului suma de 1.197.000.000 lei, iar acesta să vireze în contul exportatorilor de utilaje tipografice suma de 665.000 dolari S.U.A., în cel mult 24 ore de la data primirii sumei în lei, angajându-se totodată să nu cheltuiască din banii viraţi de către SC S.C. SRL, până când suma în valută nu a intrat în contul exportatorilor de utilaje. Contractul poartă data de 25 ianuarie 1994, a fost semnat de cele două părţi, inculpatul semnându-l la data înscrisă de el la Viena, unde i-a fost adus de către P.D.
P.D., înainte de a pleca la Viena a insistat pe lângă inculpatul G.D.V. să rezolve mai repede finanţarea, deoarece a angajat achiziţionarea rotativei, inculpatul G.D.V. cerându-i să fie trimis asociatul SC S.C. şi juristul societăţii deoarece a găsit o soluţie.
În cadrul demersurilor făcute în vederea asigurării finanţării pentru construirea complexului medical SC S.M.I. SRL, pentru ca B.D.F. să acorde bani în vederea demarării lucrărilor, avea nevoie de un document care să confirme că finanţarea externă este aprobată şi că se vor acorda fondurile. Astfel, în luna decembrie 1993, a sosit la B.D.F. prin filiala interbancară, un C.E.C. în valoare de 15.000.000 dolari S.U.A., emis de către ITC H.V., în favoarea SC S.M.I. SRL Cluj Napoca. B.D.F. a solicitat băncii depozitare B.A. din Viena, confirmarea acestui C.E.C., banca răspunzând la data de 17 decembrie 1993 că C.E.C. - ul nu este acoperit. Atât inculpatul N.D.M. cât şi inculpatul G.D.V. cunoşteau că C.E.C. - ul nu are acoperire şi cu toate acestea în data de 26 ianuarie 1994, când s-au întâlnit cu P.D. la Viena, inculpatul N.D.M. i-a arătat acestuia C.E.C. - ul emis de ITC H.V., pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A. în copie xerox, spunându-i că are valuta necesară. În aceeaşi zi, inculpatul a telefonat la Cluj şi a vorbit cu asociatul său A.R., căruia i-a cerut să meargă la B.D.F. şi să-i spună inculpatului G.D.V. să vireze banii în contul său pentru că totul este rezolvat.
În cursul aceleiaşi zile, în baza unei aprobări date anterior de către preşedintele băncii S.I., s-a încheiat contractul de credit nr. 1599/1994, prin care SC G.B. SA beneficiază de o linie de credit, în valoare de 2.000.000.000 lei, pentru achiziţionarea utilajului tipografic, martorul A.R. s-a deplasat la sediul băncii, i-a spus inculpatului G.D.V. că inculpatul N.D.M. i-a transmis că poate vira banii în contul său însă, primul a spus că nu o face până nu vorbeşte el şi cu P.D. Fiind înştiinţat de către martor, inculpatul N.D.M. l-a sunat la Viena pe celălalt inculpat, spunându-i că totul este în regulă şi că are banii. P.D., la insistenţele inculpatului N.D.M. a vorbit şi el cu inculpatul G.D.V., spunându-i că primul i-a arătat un C.E.C. de 15.000.000 dolari S.U.A. şi că poate să dea drumul dispoziţiilor de plată, deoarece inculpatul N.D.M. nu poate cheltui banii până nu efectuează plata în valută.
În aceeaşi zi, respectiv 26 ianuarie 1994, inculpatul G.D.V. o cheamă pe martora S.S., şef serviciu credite din cadrul Sucursalei Cluj a B.D.F., i-a dat două dispoziţii de plată una necompletă semnată de martorul P.I. şi cealaltă semnată şi completată parţial de P.D., şi i-a spus că în ziua următoare creditul aprobat pentru SC G.B., să intre în forţă deoarece el este plecat în delegaţie, să completeze dispoziţia de plată semnată de P.I. pentru suma de 1.200.000.000 lei de la SC G.B. SA la SC S.C. SRL şi apoi rubricile necompletate din dispoziţia emisă de P.D. semnată de acesta.
Conform dispoziţiilor primite, martora a completat a doua zi cele două dispoziţii, iar referenta M.S. a operat transferul sumei în cele două conturi în dimineaţa aceleiaşi zile.
Inculpatul N.D.M. deşi ştia că nu are suma echivalentă în valută, că C.E.C. - ul este fără acoperire şi contrar clauzelor contractului încheiat între el şi S.C. SRL, în ziua de 27 ianuarie 1994, se întoarce de la Viena, completează mai multe dispoziţii de plată prin care virează banii primiţi în contul unor persoane fizice şi juridice care nu aveau nici o legătură cu achiziţionarea utilajului tipografic.
Nici în perioada imediat următoare şi nici ulterior, inculpatul N.D.M. nu a achitat costul utilajului tipografic şi nu a achitat suma de 665.000 dolari S.U.A., pentru SC S.C. SRL.
În drept, s-a considerat că fapta inculpatului N.D.M., care în cursul lunii ianuarie 1994 a indus în eroare reprezentantul SC S.C. SRL Oradea, arătându-i un C.E.C. emis de ITC H.V. în favoarea SC S.M.I. SRL fără acoperire şi spunându-i că are asigurată o finanţare externă posedând valuta şi determinându-l astfel pe acesta să-i vireze în cont suma de 1.200.000.000 lei, pe care a cheltuit-o contrar promisiunilor fără a-i da în schimb valuta, a fost considerată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) Fapta aceluiaşi inculpat care la data de 9 noiembrie 1993, a emis fără a avea disponibil în cont, C.E.C. - urile, pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A. în favoarea ITC H.V., a fost considerată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, emitere de C.E.C. - uri fără acoperire.
În drept, fapta inculpatului G.D.V., care în cursul lunii ianuarie 1994, l-a indus în eroare pe reprezentantul SC S.C. SRL Oradea, spunându-i că inculpatul N.D.M. are asigurată o finanţare externă şi deci valuta necesară schimbului, urmată de dispoziţia sa de a vira suma de 1.200.000.000 lei în contul personal al acestuia, ajutându-l astfel pe inculpat să intre în posesia sumei, a fost considerată ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Fapta aceluiaşi inculpat care în data de 9 noiembrie 1993 aflându-se la Viena i-a spus inculpatului N.D.M. că poate elibera C.E.C. – ul, în valoarea de 15.000.000 dolari S.U.A., în favoarea ITC H.V., deşi ştia că nu are disponibil în cont, s-a reţinut ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, complicitate la emiterea unui C.E.C. fără acoperire.
Fapta inculpatului H.M.H., care la data de 9 noiembrie 1993, în urma unei convorbiri telefonice cu Viena, i-a transmis inculpatului N.D.M. că poate emite C.E.C. - ul în valoare de 15.000.000 dolari S.U.A. în favoarea ITC H.V., neexistând nici un impediment legal, deşi ştia că acesta nu are disponibil în cont, întărindu-i astfel săvârşirea infracţiunii, s-a considerat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 59/1934, complicitate la emiterea unui C.E.C. fără acoperire.
Fapta aceluiaşi inculpat, care în calitate de prim vicepreşedinte al B.D.F. Cluj Napoca, în cursul lunii noiembrie 1993 a acceptat promisiunea făcută de M.S. de a-l recompensa cu suma de 500.000 dolari S.U.A., în scopul de a emite în numele băncii o declaraţie de certificare a conturilor înscrise în C.E.C. - ul eliberat de inculpatul N.D.M. din carnetul de C.E.C. - uri emise de bancă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 154 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Fapta aceluiaşi inculpat, care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunii noiembrie 1993 a emis două declaraţii de certificare, a fondurilor în care a atestat în mod mincinos că C.E.C. - ul emis de inculpatul N.D.M. are acoperire urmată de încredinţarea acelor declaraţii lui M.S., spre folosire, s-a reţinut ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals sub semnătură privată, cu aplicarea art. 33 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 206 din 21 septembrie 2001, Tribunalul Mureş a hotărât următoarele:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului N.D.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constatând că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. şi art. 124 C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului G.D.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, constatând că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a inculpatului H.M.H. din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 254 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi în art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul H.M.H., pentruinfracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracţiunile, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 şi art. 289, cu aplicarea art. 41 C. pen., constatând că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Totodată, l-a obligat pe inculpatul N.D.M. să plătească părţii civile SC S.C. SRL Oradea, suma de 615.000 lei despăgubiri.
A respins, ca nefondată cererea formulată de partea civilă de obligarea B.D.F., în prezent E.B. SA, în solidar cu inculpaţii la despăgubiri, constatând că banca nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.
De asemenea, a respins acţiunea civilă, faţă de inculpatul G.D.V., ca inadmisibilă.
Inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Prima instanţă a reţinut următoarele:
În anul 1992, a luat fiinţă SC S.M.I. SRL, care avea ca şi obiect de activitate construirea unui complex medical în municipiul Cluj Napoca. La această societate comercială au fost asociaţi B.D.F. SA, inculpatul N.D.M. şi A.R.
Pentru construirea societăţii era nevoie de atragerea de resurse financiare externe. Cum B.D.F. era asociată la SC S.M.I. SRL, s-a implicat în procurarea de fonduri din exterior. Din partea B.D.F. au fost împuterniciţi inculpaţii G.D.V. şi H.M.H. Astfel, inculpatul H.M.H. trebuia să procure fonduri din afară iar inculpatul G.D.V. urma să facă studii de fezabilitate şi să se ocupe de aspectele tehnice ale proiectului.
Cum în anul 1992 banca nu putea să asigure finanţarea proiectului, s-a încercat să se atragă capital extern, un potenţial finanţator fiind şi ITC H.V., reprezentat de M.S.
Ca urmare, s-a luat legătura cu ITC H.V. şi în perioada anului 1993 s-au produs mai multe variante de proiectare, sens în care inculpaţii G.D.V. şi N.D.M. au făcut mai multe deplasări la Viena.
La data de 29 octombrie 1993 s-a încheiat la Viena contractul de credit între ITC H.V. şi SC S.M.I. SRL, cu menţiunea că plata se face la 3 luni după semnarea şi validarea garanţiei.
La data de 8 noiembrie 1993, M.S. în numele ITC H.V. îi trimite inculpatului N.D.M., prin fax o scrisoare prin care îi spune că are posibilitatea obţinerii creditului, însă are nevoie de un C.E.C. pentru 15.000.000 dolari S.U.A., pentru o perioadă de 2 luni, după care C.E.C. - ul va fi returnat. Tot în acea scrisoare se mai arată că B.D.F. va trebui să confirme C.E.C. - ul respectiv că are acoperire. Acel C.E.C. nu va fi solicitat la plată, astfel că nu există nici un risc pentru inculpaţi sau bancă, existând, în schimb, posibilitatea obţinerii creditului pentru SC S.M.I. SRL.
În aceeaşi zi, inculpatul N.D.M. se deplasează la sediul B.D.F. şi încearcă să i-a legătura cu S.I. sau cu H.M.H., care nu se aflau în sediul băncii. Cum inculpatul G.D.V. se afla la Viena pentru rezolvarea altor probleme, inculpatul N.D.M. se deplasează împreună cu A.R. acolo.
La Viena cei trei inculpaţi au luat legătura cu M.S., care le spune că pentru a obţine creditul de 15.000.000 dolari, este nevoie ca inculpatul N.D.M., să emită un C.E.C. pentru 15.000.000 dolari în favoarea ITC H.V., iar B.D.F. să confirme că C.E.C. - ul are acoperire. Inculpatul G.D.V. i-a legătura telefonic cu inculpatul H.M.H., care arată că se poate emite un astfel de C.E.C. deşi nu are acoperire cu condiţia ca ITC H.V. să nu solicite plata C.E.C. - ului. Totodată, se solicită ca M.S. să emită un angajament în acest sens.
În aceeaşi zi, se redactează angajamentul din partea lui M.S., iar inculpatul N.D.M. completează fila C.E.C. din 9 noiembrie 1993, pentru suma de 15.000.000 dolari S.U.A. Cum fila C.E.C. a fost completată cu mâna, inculpatul N.D.M. la solicitarea lui M.S., completează o altă filă dactilografiată. Fila este predată lui M.S.
În zilele următoare se redactează de inculpatul H.M.H. declaraţia de certificare a fondurilor.
La data de 17 noiembrie 1993, M.S. trimite un formular de pe declaraţia de certificare (compensare) a fondurilor, care este completată de inculpatul H.M.H. cu ştampila băncii şi semnătura.
În perioada următoare, M.S. a încercat să folosească C.E.C. - ul şi scrisorile de garanţie pentru obţinerea unor împrumuturi. Inculpatul H.M.H. află că C.E.C. - ul circulă în lumea bancară, astfel că a fost retras.
La data de 17 noiembrie 1993, se comunică de către ITC H.V. inculpaţilor H.M.H. şi G.D.V., că obţinerea creditului va fi posibilă la data de 30 ianuarie 1994.
În luna decembrie 1993, C.E.C. - ul de 15.000.000 dolari, emis de ITC H.V., soseşte în B.D.F., C.E.C. - ul este verificat şi se constată că nu are acoperire, astfel că din dispoziţia martorului S.I. C.E.C. - ul este returnat, neobservându-se că era vorba de un C.E.C. „documentar", care avea un anumit termen de „maturitate".
În legătură cu emiterea C.E.C. - ului, de 15.000.000 dolari în favoarea ITC H.V., inculpaţii au susţinut următoarele:
Inculpatul N.D.M. arată că C.E.C. - ul a fost emis sub directa supraveghere a reprezentanţilor băncii şi după ce s-a luat legătura cu inculpatul H.M.H., care l-a asigurat că nu sunt probleme şi că C.E.C. - ul se poate emite, prin urmare neexistând intenţia comiterii vreunei infracţiuni. Solicită achitarea de sub învinuirea comiterii infracţiunii, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Inculpatul G.D.V. a susţinut că el nu a făcut decât să-l sune pe inculpatul H.M.H., care să-i spună dacă inculpatul N.D.M. poate să emită C.E.C. - ul, că deşi era reprezentantul băncii, el se ocupa doar de aspectele tehnice neavând cunoştinţe de specialitate legate de emiterea C.E.C. - urilor. A solicitat achitarea pe temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Inculpatul H.M.H. a susţinut, printre altele, că C.E.C. - ul original a dispărut, că acest C.E.C. era unul documentar şi că, potrivit practicii, un astfel de C.E.C. se putea emite cu condiţia ca beneficiarul să se angajeze că nu-l va pune în circulaţie, ceea ce s-a şi întâmplat. Prin urmare, nu există infracţiunea, prevăzută de art. 26, raportat la art. 84 alin. (1) pct. 2 din legea nr. 59/1934 nici sub aspectul laturii subiective şi nici al laturii obiective, astfel că a solicitat achitarea.
Susţinerile inculpaţilor nu au fost luate în considerare de instanţă, apreciindu-se că la data emiterii C.E.C. - ului inculpaţii aveau cunoştinţă despre faptul că C.E.C. - ul nu are acoperire şi că în această situaţie el nu putea fi emis, astfel că încadrarea juridică reţinută în actul de sesizare cu privire la acest aspect este corectă, inculpaţii făcându-se vinovaţi de comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din legea nr. 59/1934, sub forma autoratului inculpatului N.D.M. şi sub forma complicităţii ceilalţi inculpaţi.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul H.M.H., la pct. 1 din rechizitoriu s-a reţinut că el se face vinovat şi de comiterea infracţiunilor, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicare art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În legătură cu infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ce ar consta în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în luna noiembrie 1993, a emis o declaraţie de certificare a fondurilor, în care a atestat în mod mincinos că C.E.C. – ul, emis de inculpatul N.D.M. are acoperire şi a încredinţat aceste declaraţii lui M.S., pentru folosire, parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prin reţinerea infracţiunii, prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fals intelectual.
Referitor la această cerere, instanţa a apreciat-o ca fiind fondată, deoarece cele două declaraţii de certificare a fondurilor sunt înscrisuri oficiale.
Inculpatul H.M.H. a solicitat achitarea sub învinuirea comiterii infracţiunii, apreciind că la data comiterii infracţiunii banca era o societate privată, iar înscrisurile emanate de la aceasta nu pot fi considerate înscrisuri oficiale.
Apărarea inculpatului nu a fost luată în considerare fiind clar că inculpatul a emis cele două declaraţii de certificare a fondurilor deşi ştia că C.E.C. - ul emis de inculpatul N.D.M. nu are acoperire. Mai mult decât atât, inculpatul avea cunoştinţă despre faptul că cele două declaraţii şi C.E.C. – ul, urmau să fie depuse ca şi garanţii la alte bănci.
Prin urmare, s-a reţinut vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constatându-se că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
În ceea ce priveşte comiterea de către inculpatul H.M.H. a infracţiunii, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., acesta a susţinut că faxul care l-a primit inculpatul N.D.M. şi în care se vorbea de posibilitatea unui câştig de 500.000 dolari, nu a fost văzut de el, că o discuţie legată de primirea unui câştig nu este confirmată de ceilalţi inculpaţi şi de martorul A.R., iar presupusul mituitor nu a fost audiat de organele de urmărire penală.
Susţinerile inculpatului au fost considerate ca reale. S-au făcut demersuri din partea instanţei în vederea audierii lui M.S., persoană capabilă să lămurească unele aspecte ale cauzei, însă fără succes, persoana respectivă neputând fi audiată.
Raportat la actele existente în dosarul cauzei se arată faptul că inculpatul N.D.M. a primit la data de 8 noiembrie 1993, prin fax, scrisoarea din partea ITC H.V., în care este prevăzută împrejurarea că există posibilitatea obţinerii unui credit avantajos şi a sumei de 500.000 dolari, însă acea scrisoare a fost adresată doctorului N.D.M. şi nu a fost văzută de inculpatul H.M.H.
Prin urmare, nu există date certe care să ateste cum că inculpatului H.M.H. i s-ar fi făcut o asemenea promisiune, direct sau indirect, de către M.S. sau de către ceilalţi doi inculpaţi de a primi 500.000 dolari, în schimbul emiterii vreunei declaraţii de certificare a fondurilor.
Raportat la cele de mai sus, pentru această infracţiune inculpatul a fost achitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Referitor la pct. 2 din rechizitoriu, s-a reţinut următoarea stare de fapt:
De la înfiinţarea B.D.F., în anul 1991, s-a dorit achiziţionarea şi punerea în funcţiune a unei tipografii necesară pentru tipăriturile băncii. Iniţial era posibil ca banca să aibă o tipografie proprie însă, ulterior, prin normele emise de B.N.R., s-a interzis ca banca să desfăşoare alte activităţi decât cele bancare.
Ca urmare, s-a hotărât să se înfiinţeze o societate comercială în care banca să fie asociată, iar de această societate să fie achiziţionată şi să funcţioneze tipografia. Astfel, s-a înfiinţat SC G.B. SA Cluj Napoca. B.D.F., ca asociat, era reprezentată de inculpatul G.D.V. Tot ca asociat al acestei societăţi era şi partea civilă P.D., în calitate de persoană fizică.
La data de 13 ianuarie 1994, între SC G.B. SA şi SC S.C. SRL Oradea, reprezentată de partea civilă P.D., s-a încheiat un contract prin care SC S.C. SRL se obliga să livreze către SC G.B. SA o tipografie completă, în valoare de 1.293.850 mărci germane, în schimbul unui comision de 2,5% din valoarea totală a contractului.
Inculpatul G.D.V. a spus părţii civile P.D. că inculpatul N.D.M. are o finanţare exterioară de 15.000.000 dolari şi că va face plata pentru furnizorii externi în valută, urmând ca partea civilă SC S.C. SRL să vireze echivalentul valutei în lei. Tot atunci, inculpatul G.D.V. îi arată părţii civile documentaţia întocmită pentru obţinerea creditului de 15.000.000 dolari.
La data de 15 ianuarie 1994, inculpatul N.D.M. o cunoaşte pe partea civilă P.D., ocazie cu care inculpatul N.D.M. susţine că a luat legătura cu ITC H.V. şi i s-a comunicat că C.E.C. - ul de 15.000.000 dolari va fi încărcat până la 31 ianuarie 1994. Tot atunci s-a convenit ca partea civilă P.D. să vireze 1.200.000.000 lei în contul inculpatului N.D.M., iar acesta din urmă să vireze 665.000 dolari, echivalentul în valută.
La data de 25 ianuarie 1994, inculpatul N.D.M. şi partea civilă P.D. se deplasează la Viena, la solicitarea inculpatului G.D.V., pentru a se asigura de primirea banilor.
Înainte de plecarea la Viena, inculpatul N.D.M. şi partea civilă P.D. se hotărăsc să încheie un contract de comision. Acest contract urma să se încheie între SC S.C. SRL şi inculpatul N.D.M., ca persoană fizică. În contract urma să se prevadă că SC S.C. SRL virează în contul personal al lui N.D.M. suma de 1.200.000.000 lei. Contractul nu se semnează de părţi la data prevăzută ci ulterior.
Totodată, se hotărăşte ca partea civilă P.D., reprezentantul părţii civile SC S.C. SRL să-i lase inculpatului G.D.V. o dispoziţie de plată prin care să vireze suma de mai sus în contul inculpatului N.D.M. Suma urma să se livreze în momentul în care partea civilă P.D. îşi dădea acordul respectiv după ce se verifica faptul că inculpatul N.D.M. primea finanţarea celor 15.000.000 dolari.
La data de 26 ianuarie 1994, inculpatul N.D.M. şi partea civilă P.D. se deplasează la sediul ITC H.V., unde i-au legătura cu M.S., care îi asigură că totul este în ordine şi care îi cere părţii civile să-şi deschidă un cont unde să fie viraţi banii.
De la Viena partea civilă îl sună pe inculpatul G.D.V., căruia îi comunică faptul că totul este în ordine şi că se pot vira banii în contul inculpatului N.D.M. Ca urmare, inculpatul G.D.V. îi cere martorei S. să completeze dispoziţiile de plată şi să vireze suma de bani în contul inculpatului N.D.M.
La întoarcerea din Viena, inculpatul N.D.M. virează banii primiţi în contul unor persoane, care nu au legătură cu achiziţionarea utilajului.
Referitor la încadrarea juridică reţinută la pct. 2 din rechizitoriu în sarcina inculpatului N.D.M., art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), se reţine că deşi starea de fapt expusă mai sus, nu rezultă intenţia comiterii infracţiunii de înşelăciune.
Astfel, din probele administrate rezultă că inculpatul N.D.M. era conştient, datorită asigurărilor primite din partea lui M.S., că finanţarea este posibilă. Faptul că inculpatul a fost de bună credinţă este dovedit şi prin aceea că împreună cu partea civilă P.D. s-a deplasat la Viena, unde au luat legătura cu M.S., care i-a asigurat de legalitatea afacerii şi abia după aceea, la dispoziţia cărţii civile P.D., s-a dispus virarea banilor în contul inculpatului N.D.M.
S-a greşit atunci când banii au fost viraţi în contul personal al inculpatului N.D.M. însă şi acest aspect a fost cunoscut de partea civilă P.D., încheindu-se în acest sens un contract de comision. S-a greşit, de asemenea, şi atunci când banii au fost viraţi în conturi aparţinând unor persoane fizice însă aceste împrejurări nu sunt de natură a stabili existenţa vinovăţiei din partea inculpatului N.D.M., în sensul înşelării părţii civile.
Faţă de cele de mai sus, s-a apreciat că inculpatul N.D.M. îi lipseşte intenţia în comiterea infracţiunii de înşelăciune, astfel că s-a dispus achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Referitor la încadrarea juridică reţinută la pct. 2 din rechizitoriu în sarcina inculpatului G.D.V., art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), înşelăciune sub forma complicităţii, s-a apreciat că această faptă nu există.
Astfel, pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune în sarcina inculpatului G.D.V. trebuie să se dovedească faptul că s-a realizat o acţiune de inducere în eroare a părţii civile, prin această acţiune inculpatul G.D.V. dorind să obţină pentru sine sau pentru altul, în speţă N.D.M., un folos material.
Ori, din probele administrate inculpatul G.D.V. a fost cel care i l-a prezentat părţii civile pe inculpatul N.D.M., tot el fiind persoana care i-a trimis pe cei doi la Viena, pentru a se asigura de primirea banilor.
Mai mult decât atât, s-a dovedit prin probele administrate că partea civilă P.D. l-a sunat pe inculpatul G.D.V. de la Viena, spunându-i că poate să dea dispoziţii pentru a se vira suma de 1.200.000.000 lei în contul inculpatului N.D.M.
Prin urmare, din cele prezentate mai sus nu rezultă că inculpatul G.D.V. ar fi executat vreo activitate de inducere în eroare a părţii civile în legătură cu C.E.C. - ul de 15.000.000 dolari, el prezentând documentaţia întocmită în acest sens, spunând că există posibilitatea obţinerii valutei şi trimiţând partea civilă la Viena, pentru a se convinge de primirea valutei.
Nu rezultă vreo activitate de inducere în eroare a părţii civile din partea inculpatului G.D.V., nici în legătură cu virarea sumei de 1.200.000.000 lei în contul personal al inculpatului N.D.M., deoarece virarea banilor s-a făcut după ce P.D. a sunat de la Viena şi a dispus în acest sens.
În legătură cu comiterea de către cei trei inculpaţi a infracţiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din legea nr. 59/1934, instanţa de fond a reţinut că a intervenit prescripţia răspunderii penale, drept urmare s-a făcut aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, Tribunalul Mureş a stabilit că:
Partea vătămată SC S.C. SRL s-a constituit parte civilă în cauză iniţial cu suma de 665.000 dolari plus penalităţile, iar ulterior cu 300.000 mărci germane, reprezentând credit plus dobânzi, 550.000 dolari S.U.A., credit plus dobânzi la zi, 51.687.000.000 lei, penalităţi datorate de inculpatul N.D.M. conform contractului, 1.068.001.888 lei, sumă datorată de SC S.C. SRL către bugetul statului (TVA, impozit pe salarii şi majorări), 1.212.366.137 lei, datorii ale SC G. SRL, fosta SC T. SRL, către bugetul de stat, în total 3.162.367 dolari sau 81.842.056.432 lei.
Sumele solicitate de partea civilă sunt exagerate, raportate la infracţiunile reţinute în rechizitoriu, consideră tribunalul.
Astfel, este real faptul că în rechizitoriu se face vorbire şi despre alte credite, de 300.000 mărci germane, 550.000 dolari S.U.A., 2.000.000.000 lei. Cu privire la acordarea acestor credite, pe parcursul urmării penale s-a încercat a se dovedi vina inculpaţilor însă nu s-a reuşit, astfel că ei nu au fost trimişi în judecată decât în legătură cu C.E.C. - ul de 15.000.000 dolari.
De fapt, şi pe parcursul cercetării judecătoreşti s-a încercat a se face implicarea inculpaţilor şi în acordarea altor credite, fără a se putea reţine în sarcina inculpaţilor aceasta, astfel că la acordarea despăgubirilor s-a ţinut seama doar de faptele, pentru care au fost trimişi inculpaţii în judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, cât şi partea civilă SC S.C. SRL Oradea.
În apel, a intervenit cu plângere şi N.M.A., formulată împotriva măsurii asigurătorii a sechestrului penal, instituit în baza ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj nr. 22/P/1997.
În apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş s-au invocat cauze de nulitate, referitoare la încălcarea prevederilor art. 334, art. 317 şi art. 348 C. proc. pen.
De asemeni, parchetul a invocat nelegala achitare a inculpatului N.D.M., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a inculpatului G.D.V., pentru săvârşirea complicităţii la aceiaşi infracţiune şi a inculpatului H.M.H., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În apelul declarat de SC S.C. SRL Oradea s-a solicitat introducerea în procesul penal a B.D.F., în prezent E.B. SA, în calitate de parte responsabilă civilmente şi obligarea acesteia, în solidar cu inculpaţii G.D.V. şi H.M.H. la plata sumei de 3.162.367 dolari S.U.A.
Prin Decizia penală nr. 166/ A din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi partea civilă SC S.C. SRL Oradea, obligând partea civilă la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
A admis plângerea formulată de N.M.A. şi a dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat asupra apartamentului situat în municipiul Cluj Napoca.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş şi SC I. SRL Oradea, lichidator al părţii civile SC S.C. SRL Oradea.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureş.
S-a invocat cazul de recurs, prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susţinându-se, în esenţă, că s-a comis o eroare gravă de fapt, ceea ce a determinat greşita achitare a inculpatului N.D.M., pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a inculpatului G.D.V. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a inculpatului H.M.H., pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.
Criticile sunt nefondate.
Se constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au analizat amplu şi judicios probele administrate şi a tras concluzii corecte.
Referitor la inculpatul N.D.M., corect instanţele au reţinut şi motivat că, din starea de fapt, corect reţinută nu rezultă intenţia delictuoasă specifică infracţiunii de înşelăciune.
El a fost într-adevăr de bună credinţă, deoarece a primit asigurări de la M.S. că finanţarea externă este posibilă, asigurări confirmate şi cu ocazia deplasării sale la Viena, împreună cu reprezentantul părţii civile P.D.
În considerarea creditului promis, P.D. a emis ordinul de plată, crezând atât el cât şi inculpatul, că va veni creditul şi acoperi suma virată.
P.D. a emis ordinul de plată, ştiind ca şi inculpatul N.D.M., că în 2 luni de zile vor veni banii de la banca străină.
Totodată, amândoi au ştiut despre neacoperirea C.E.C. - ului, folosit ca garanţie.
În aceste condiţii şi achitarea inculpatului G.D.V., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune este corectă.
De altfel, aşa cum corect s-a reţinut, el nu a executat o activitate de inducere în eroare a lui P.D., reprezentantul părţii civile.
Este, de asemenea, corectă şi soluţia de achitare a inculpatului H.M.H., pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., deoarece nu există date certe din care să rezulte că acestuia i s-ar fi făcut promisiunea că i se va da suma de 500.000 dolari, direct sau indirect, de către M.S., în schimbul emiterii unei declaraţii de certificare a fondurilor. Soluţia se bazează pe o analiză amplă a probelor dosarului, astfel cum au fost reproduse în prima parte a prezentei decizii.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă SC I. SRL Oradea, lichidator al SC S.C. SRL Oradea
S-a susţinut, că în mod greşit nu s-au acordat ca despăgubiri civile dacă pentru o parte din pagubele cauzate şi că tot greşit nu s-a dispus obligarea părţii responsabile civilmente B.D.F., în prezent E.B. SA, sucursala Cluj Napoca, la despăgubiri, în solidar cu inculpaţii, reiterându-se motivele invocate în apel.
Criticile formulate sunt nefondate.
Se constată că prima instanţă examinând amplu cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă SC S.C. SRL Oradea, a acordat corect despăgubiri numai pentru suma de 615.000 dolari S.U.A., rest nerecuperat din prejudiciul de 665.000 dolari S.U.A., ceea ce reprezintă o justă şi integrală reparare a prejudiciului cauzat.
Instanţele au reţinut că partea civilă a solicitat să i se acorde şi alte sume, pentru fapte care nu au făcut obiectul trimiterii în judecată sau sume exagerate, în raport cu prejudiciul real.
Totodată, în mod corect a fost respinsă cererea de obligare la plata despăgubirilor, în solidar cu inculpaţii, a părţii civile B.D.F., motivându-se că nu se poate reţine culpa vreunui salariat al băncii în producerea prejudiciului.
Criticile fiind aşadar nefondate, recursurile formulate de parchet şi partea civilă, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
<
| ← ICCJ. Decizia nr. 2053/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2092/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
