ICCJ. Decizia nr. 2136/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2136/2004
Dosar nr. 1124/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 29 ianuarie 2004, Tribunalul Mureş, l-a condamnat pe inculpatul C.R., în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b), alin. (21) lit. c) şi alin. ultim C. pen., la 18 ani închisoare şi 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Au fost deduse din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 5 ianuarie 2003 la zi, prelungind măsura privativă de libertate cu 30 zile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat o bancnotă de 50.000 lei şi 2 bancnote de câte 10.000 lei.
Au fost predate moştenitoarei victimei mai multe înscrisuri ridicate de la inculpat.
Inculpatul a fost obligat la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclusă şi suma de 600.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 4 ianuarie 2003, inculpatul C.R. a pătruns în curtea din spatele grajdului locuinţei victimei A.I. din comuna Bălăuşeri, jud. Mureş, printr-o porţiune ruptă în gard şi a mers la şură pentru a sustrage păsări.
Inculpatul cunoştea că victima, în vârstă de 75 ani, locuieşte singură. În momentul în care a încercat să iasă din şură, inculpatul a fost surprins de victimă, între cei doi având loc o altercaţie.
Datorită diferenţei de vârstă, inculpatul a reuşit să lovească victima şi să o trântească la pământ, după care a continuat să-i aplice lovituri şi în această poziţie şi să o strângă de gât până în momentul în care a constatat că nu mai opune rezistenţă.
Inculpatul a mers apoi în locuinţa victimei şi a sustras de pe masă mai multe bancnote de 50.000 lei şi un miniaragaz, după care a părăsit imobilul.
După ce a ascuns miniaragazul într-o curte, inculpatul a mers la un local din sat unde a comandat băutură alcoolică însă a fost refuzat de vânzătoare, motivat de faptul că acesta, murdar de sânge pe haine, a venit să plătească cu o bancnotă scoasă din circulaţie, dintre cele luate de la victimă.
Fiind găsită în curte de martorul O.K., victima a fost transportată spre Spitalul Sighişoara, decedând însă pe drum.
Din raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute urmare unui traumatism cervico toracic cu fracturi costale bilaterale, contuzie laringiană, fractură de hioid şi aspirat pulmonar sanguin.
Pe baza indicaţiilor date de inculpat, a fost găsit miniaragazul la locul în care l-a lăsat, fiind ridicat şi predat unei rude a victimei.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 30 din 20 februarie 2004, Curtea de Apel Tg. Mureş a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând prin motivele scrise şi concluziile certe reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată în baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că recursul inculpatului, motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută, este întemeiată pe constatările făcute cu ocazia cercetării locului faptei, a celor ce au rezultat urmare autopsiei şi pe declaraţiile din cursul urmăririi penale date de inculpat.
Întrucât instanţa de fond a înlăturat declaraţiile inculpatului din cursul judecăţii în partea privind împrejurările prezenţei acestuia în curtea victimei, constatând că susţinerile sale ulterioare, în sensul că ar fi intrat în curte pentru a-i cere victimei o sumă de bani pentru că i-a muncit în gospodărie în trecut şi că el a fost cel agresat, nu se coroborează cu alte mijloace de probă, după cum nu se motivează nici revenirile faţă de declaraţiile anterioare.
Încadrarea juridică dată faptei este criticabilă, instanţa de fond omiţând să examineze vinovăţia inculpatului în raport şi de actele materiale, multiple, de violenţă, de leziunile, unele dintre cele mai grave, produse şi care au condus la deces.
Toate aceste elemente de apreciere sunt consemnate prin registrul medico-legal de autopsie, din care rezultă grave leziuni de violenţă, precum plagă de 8/2,8 cm în fundul căreia se vede mandibula, produsă cel mai probabil cu cuţit sau briceag, ruptură de ficat şi splină, fractură dublă de stern, fracturi costale bilaterale, fractură os hioid şi altele.
Fără îndoială că cel care a comis aceste grave acte de violenţă a acţionat cu vinovăţie în forma intenţiei şi nu, aşa cum s-a reţinut, în forma praeterintenţiei.
Cum, însă, procurorul nu a declarat apel în cauză, instanţa de apel nu a putut corecta încadrarea juridică, după cum, evident, nu poate fi individualizată nici în recursul inculpatului.
La aplicarea pedepsei s-a ţinut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât de cele referitoare la împrejurările şi modalităţile comiterii infracţiunii care, aşa cum s-a arătat, evocă violenţa deosebită a făptuitorului, cât şi de cele care caracterizează persoana inculpatului, tânăr, însă cu antecedente penale, care îi conferă statutul de recidivist pentru o condamnare aplicată pentru infracţiunea de furt.
În raport de limitele speciale prevăzute de lege, pedeapsa aplicată între aceste limite reprezintă o individualizare judicioasă, cu asigurarea echilibrului funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii şi de natură să realizeze scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de cele ce preced, critica formulată de inculpat hotărârilor cu privire la individualizarea pedepsei este nefondată, astfel încât recursul acestuia va fi respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive de la 5 ianuarie 2003 la 21 aprilie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 30 din 20 februarie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 5 ianuarie 2003 la 21 aprilie 2004.
Obligă pe recurent să plătească 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2125/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2146/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
