ICCJ. Decizia nr. 2125/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2125/2004
Dosar nr. 4726/2001
Şedinţa publică din 21 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43 din 5 aprilie 2000, pronunţată în dosarul nr. 393/1998, Tribunalul Vâlcea a condamnat, printre alţi inculpaţi, pe inculpaţii:
1.- T.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare, în baza art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 2 din Legea nr. 137/1997, a constatat graţiată în parte cu ½ această pedeapsă.
În baza art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare şi a constatat, în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, că această pedeapsă este în întregime graţiată. A atras atenţia inculpatului asupra nerespectării art. 10 din aceeaşi lege.
Tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., în art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., formulată, prin apărător, de inculpatul T.C.
În baza art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), a dispus ca inculpatul T.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 27 septembrie 1997 la zi.
2.- V.O. la pedeapsa de 4 ani închisoare, în baza art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 2 din Legea nr. 137/1997, s-a constatat graţiată în parte cu ½ această pedeapsă.
În baza art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, iar în baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997, s-a constatat graţiată, în întregime, această pedeapsă, atrăgându-i-se atenţia inculpatei asupra prevăzută art. 10 din aceeaşi lege.
În baza art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), s-a dispus condamnarea inculpatei V.O. la pedeapsa de 13 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 11 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a achitat pe inculpată pentru infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata V.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani. S-au aplicat prevăzută art. 57 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă perioada arestului preventiv de la 27 septembrie 1997 – 23 septembrie 1998, când a fost pusă în libertate.
S-a constatat că inculpata este arestată în altă cauză.
3.- E.G. la 9 ani închisoare şi la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen. S-a aplicat art. 57 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor:
1. P.I.L.,
2. P.M.,
3. C.A.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246, raportat la art. 2481, art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Au fost menţinute măsurile asigurătorii dispuse asupra bunurilor inculpaţilor, mai puţin asupra bunurilor inculpaţilor P.I.L. şi P.M., care se înlătură.
În baza art. 14 alin. (3) lit. a) şi art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea tuturor actelor şi menţiunilor false, inclusiv a filelor C.E.C. şi a facturii falsificate, efectuate de inculpaţi.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ., a obligat pe inculpaţii T.C., V.O., E.G. şi a altor inculpaţi să plătească, în solidar, părţii civile SC E. SA Bucureşti, suma de 4.401.188.120 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Inculpata V.O. a fost obligată să plătească părţii civile SC S.D. SA Sibiu suma de 329.671.648 lei reactualizată, cu titlu de despăgubiri civile.
A fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de partea civilă SC B.T.S. SA Sibiu, împotriva inculpaţilor T.C. şi V.O.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţă, că în perioada lunilor ianuarie - aprilie 1997, prin fals, uz de fals şi înşelăciune, inculpaţii T.C. şi V.O. în complicitate cu alţi inculpaţi, printre care şi E.G., au achiziţionat, pe baza unor contracte cu plata în rate încheiate cu partea vătămată SC E. SA Bucureşti, prin magazinele acesteia din Râmnicu Vâlcea, Caracal şi Craiova, un număr de 330 televizoare color şi 325 surprize (radioreceptoare), cauzând un prejudiciu în valoare de 2.273.282.478 lei, toţi inculpaţii fiind patroni ai unor societăţi comerciale, profitând de îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii P.I.L., P.M., C.A.M. şi D.N., gestionari vânzători în aceste magazine.
Prin Decizia penală nr. 235 din 13 septembrie 2001, Curtea de Apel Piteşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, de partea civilă SC B.T.S. SA Sibiu şi de inculpaţii T.C., V.O., T.M., M.G., I.I., D.I., V.I., C.V., E.G. şi L.V., a desfiinţat, în parte, sentinţa, a înlăturat achitarea şi aplicarea pedepselor complementare inculpaţilor şi a schimbat încadrarea juridică a faptelor astfel:
1. cu privire la inculpatul T.C., a descontopit pedepsele aplicate, înlăturând graţierea şi achitarea, precum şi pedeapsa complementară şi a aplicat art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpatul T.C. la 10 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 215 alin. (4) şi (5), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în art. 26, combinat cu art. 215 alin. (2) şi (4), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpatul T.C. la 4 ani închisoare.
În baza art. 213 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
A înlăturat beneficiul graţierii privind pedepsele de 4 ani închisoare pentru art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi de 2 ani închisoare pentru art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A contopit pedepsele în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen. S-a dedus în continuare detenţia.
2. Cu privire la inculpata V.O., au fost descontopite pedepsele aplicate s-a înlăturat achitarea şi pedeapsa complementară şi s-au schimbat încadrările juridice ale faptelor, astfel:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpata V.O. la 9 ani închisoare (parte civilă SC E. SA Bucureşti).
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 215 alin. (2), (4) şi (5) C. pen., în art. 215 alin. (2) şi (4) text de lege, în baza căruia a condamnat pe inculpată la 5 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 213 C. pen., în art. 26, combinat cu art. 213 C. pen., şi a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, s-a constatat graţiată în întregime pedeapsa de 2 ani închisoare, atrăgându-i-se atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 10 din aceeaşi lege.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele şi s-a dispus ca inculpata V.O. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen. S-a dedus în continuare detenţia.
3. Cu privire la inculpata E.G., s-a dispus:
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din art. 26, combinat cu art. 215 alin. (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., în art. 26, combinat cu art. 215 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 – art. 76 din acelaşi cod, texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpata E.G. la 2 ani şi 11 luni închisoare, în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen.
4.5. şi 6. Cu privire la inculpaţii P.I.L., P.M., s-a dispus înlăturarea achitării acestora (precum şi a unui alt inculpat, D.N.), iar în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din art. 246, combinat cu art. 2481 şi art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 246 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege în baza cărora a condamnat pe fiecare dintre aceşti inculpaţi la câte 6 luni închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 a constatat graţiate în întregime aceste pedepse, atrăgând atenţia fiecăruia dintre inculpaţi asupra art. 10 din lege.
În privinţa laturii civile s-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile SC E. SA Bucureşti este în sumă de 2.931.723.466 din care prejudiciul penal este de 1.236.492.000 lei, iar 1.695.231.466 lei reprezintă penalităţi de întârziere.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile SC T.S. Sibiu de către inculpaţii T.C. şi V.O. este de 103.324.150 lei, s-a admis acţiunea acestei părţi civile şi s-a dispus obligarea celor doi inculpaţi, în solidar, la plata acestei sume către partea civilă menţionată.
Inculpaţii T.C., V.O. şi E.G. au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile SC E. SA Bucureşti la plata întregului prejudiciu, iar alţi 6 inculpaţi au fost obligaţi în solidar cu cei trei inculpaţi şi în limita sumelor menţionate în decizie la plata diverselor sume de care au beneficiat.
Instanţa de apel a mai dispus obligarea inculpaţilor P.I.L., P.M., C.A.M. şi D.N., în solidar cu ceilalţi inculpaţi, la recuperarea prejudiciului în limita sumelor ce au constituit prejudicii cauzate magazinelor din Craiova şi Caracal, aparţinând SC E. SA Bucureşti, către această parte civilă.
Inculpaţii T.C. şi V.O. au mai fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 329.671.648 lei, despăgubiri civile către partea civilă SC S.D. SA Sibiu.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii T.C., V.O., E.G., P.L.I., P.M. şi C.A.M.
În şedinţa de dezbateri din 27 februarie 2004, inculpata V.O. a declarat că îşi retrage recursul şi a solicitat să se ia act de această retragere.
Cu privire la această recurentă inculpată, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 3854 alin. (2), raportate la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că va lua act de retragerea recursului declarat de inculpata V.O.
Recursul declarat de inculpatul T.C. vizează cazul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Recursul declarat de inculpata E.G. vizează, în principal, cazul prevăzută de art. 3859 pct. 18 (s-a comis o gravă eroare de fapt), considerând că în mod greşit a fost condamnată, întrucât nu a participat direct la săvârşirea faptelor, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.
Recursurile declarate de inculpaţii C.A.M., P.M. şi P.I.L., vizează cazurile prevăzute de art. 3859 pct. 12 (când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii) şi pct. 171 al aceluiaşi articol (s-a făcut o greşită aplicare a legii, ori hotărârea este contrară legii).
Examinând probele dosarului, Înalta Curte constată că recursurile (menţinute) sunt nefondate, sub toate aspectele, pentru următoarele argumente:
Cu privire la recursurile formulate de inculpaţii C.A.M., P.M. şi P.I.L., Înalta Curte constată că instanţa de apel reţinut corect săvârşirea, de inculpaţi, a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în forma continuată, prevăzută de art. 246 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (prin schimbare de încadrare din art. 246, combinat cu art. 2481 şi art. 258, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)).
Astfel, în calitate de gestionari şi vânzători inculpaţii recurenţi nu au respectat metodologia de lucru transmisă şi prelucrată cu toţi angajaţii magazinelor din ţară, în sensul că nu au verificat contractele, angajamentele de plată, adeverinţele de salariu, buletinele de identitate, şi nu au predat televizoarele persoanelor care figurau în contracte, ci inculpaţilor T.C. şi V.O., (încălcându-şi, în mod repetat, atribuţiile de serviciu şi cauzând un prejudiciu persoanelor juridice private).
Şi sub aspect civil Decizia instanţei de apel este legală, precizându-se limitele răspunderii civile a acestor inculpaţi, în raport de fapta penală reţinută în sarcina fiecăruia.
Încălcarea atribuţiilor de serviciu s-a făcut cu intenţie, neavând nici o relevanţă aspectul invocat de recurenţi referitor la nedovedirea unor profituri realizate de ei în urma acestei activităţi infracţionale, latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen., nefiind condiţionată de acest aspect.
În motivele scrise de recurs se invocă şi prescripţia răspunderii penale, apărare la care s-a renunţat prin nota suplimentară depusă de apărătorul recurenţilor.
Nefondat este şi recursul declarat de inculpatul T.C. bazat pe cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privind greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte constată că pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere atât pericolul social al faptelor săvârşite de inculpat (în deosebi infracţiunea de înşelăciune care a produs prejudicii importante părţilor civile), multitudinea acestora, precum şi împrejurarea că inculpatul este recidivist în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În consecinţă urmează a fi respins, ca nefondat, şi recursul declarat de acest inculpat.
Referitor la recursul declarat de inculpata E.G., care vizează, în principal achitarea inculpatei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, Înalta Curte constată, de asemenea, că este nefondat
Astfel, probele efectuate în cauză au demonstrat vinovăţia inculpatei, patroană a două societăţi comerciale, iar în cadrul uneia dintre societăţi desfăşurându-se întreaga activitate infracţională, aducându-se buletine de identitate, întocmindu-se contractele false, aducându-se televizoare spre vânzare, ajutor pentru care inculpata a beneficiat de 16 televizoare color, pe care le-a vândut pentru acoperirea unor datorii bancare.
Recursul acestei inculpate nu este fondat nici sub aspectul subsidiar al reducerii pedepsei, Înalta Curte apreciind că în raport cu fapta săvârşită, pedeapsa stabilită de instanţa de apel este corect individualizată şi corespunzătoare criteriilor prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, va fi respins şi recursul declarat de această inculpată.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi T.C., E.G. şi V.O. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul pentru fiecare apărare din oficiu în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Recurenţii inculpaţi P.M., P.I.L. şi C.A.M. vor fi obligaţi, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către în sumă de câte 1.200.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.C., E.G., P.L.I., P.M. şi C.A.M. împotriva deciziei penale nr. 235 din 13 septembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti.
Ia act de retragerea recursului declarat, împotriva aceleiaşi decizii penale, de către inculpata V.O.
Obligă recurenţii inculpaţi T.C. şi E.G. să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenţii inculpaţi P.L.I., P.M. şi C.M. să plătească statului suma de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurenta inculpată V.O. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2124/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2136/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
