ICCJ. Decizia nr. 2147/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2147/2004
Dosar nr. 5815/2003
Şedinţa publică din 21 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 18 din 25 noiembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul D.V. împotriva rezoluţiei nr. 51/P/2003 din 12 martie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., petiţionarul a fost obligat să plătească statului suma de 400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că, la data de 3 martie 2003, petentul D.V. a formulat o plângere penală împotriva judecătorilor G.L., P.L., M.T. şi G.D. de la Judecătoria Alba Iulia şi Tribunalul Alba pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât, soluţionând dosarele civile nr. 2613/2001 şi 5699/2002 de pe rolul instanţelor sus-arătate, aceştia i-au acordat cheltuieli de judecată mai mici decât cele solicitate.
Prin rezoluţia nr. 51/P/2003 din 12 martie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.L., P.L., M.T. şi G.D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constatând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nemulţumirile petentului în legătură cu soluţiile judecătoreşti formulate putând fi valorificate prin căile de atac prevăzute de lege, apte de a corecta sau modifica eventualele erori sau omisiuni ale actului de justiţie.
Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluţii, în temeiul dispoziţiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă prin rezoluţia nr. 17359/2331/5 mai 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
În conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul s-a adresat cu o plângere instanţei de judecată care a respins-o, ca nefondată, apreciind că soluţiile pronunţate de judecători au fost temeinice şi legale, faptul de a nu i se fi acordat petentului tot ceea ce a solicitat neconstituind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs petentul D.V., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi admiterea plângerii cu consecinţa trimiterii în judecată a persoanelor cercetate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Instanţa de fond a verificat rezoluţia de neurmărire penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constatând că aceasta este legală şi temeinică.
Faptele judecătorilor Judecătoriei Alba Iulia şi Tribunalului Alba de a soluţiona cauzele cu care au fost investiţi, fără a fi dat curs cererilor formulate de petent în cuantumul dorit de acesta, pe baza analizării şi interpretării probelor administrate de părţi în aceste dosare, nu constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nefiind vorba de îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu ale acestora şi nici de vătămarea unor interese legale ale petiţionarului D.V.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.V. împotriva sentinţei penale nr. 18 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat şi a cheltuielilor de judecată.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 193 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul D.V. împotriva sentinţei penale nr. 18 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent să plătească 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către intimaţii G.L., P.L., G.D.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2145/2004. Penal. Conf.comp.. Stabilirea... | ICCJ. Decizia nr. 2162/2004. Penal. Art.248, 288 alin.2 c.pen.... → |
|---|
