ICCJ. Decizia nr. 2173/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2173/2004
Dosar nr. 366/2004
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 715/ PI din 10 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. 7048/P/2003, în baza art. 183 C. pen., pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte, a fost condamnat inculpatul T.C.N. la:
- 5 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
A dedus din pedeapsă durata arestării preventive, începând cu data de 21 ianuarie 2003 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
A obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei despăgubiri civile şi la 250.000.000 lei daune morale către părţile civile M.C.T. şi M.D.D.
A obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş a fost trimis în judecată inculpatul T.C.N., pentru comiterea infracţiunii, prevăzută de art. 183 C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 1 iunie 2002, de ziua copilului, la Şc. gen. din comuna Denta, jud. Timiş, a fost organizat Carnavalul legat de acel eveniment, la care au participat elevi din comună cât şi din localităţile apropiate.
Cu acest prilej, în curtea şcolii generale din Denta unde a avut loc evenimentul, s-a întâmplat o altercaţie între victima Ş.C., elev în clasa a VII-a în vârstă de 15 ani şi elevul C.I., în vârstă de 15 ani, vărul inculpatului T.C.N., care a intervenit între cei doi, aplanând divergenţele iscate. După terminarea programului artistic, un grup de cca. 15-20 elevi s-au deplasat pe jos înspre localitatea Breştea, distanţă de cca. 3 km de câmp, parte din elevii din comuna Denta, conducându-şi colegii spre domiciliile lor din satul Breştea.
În acel interval de timp, inculpatul T.C.N. s-a deplasat împreună cu vărul său C.P. şi numitul K.Ş. cu bicicletele înspre satul Breştea unde locuiau, astfel că aceştia au ajuns din urmă grupul de copii ce se îndrepta spre casă, în urma grupului, aflându-se şi victima Ş.C., care se deplasa la bunicii săi din satul Breştea. Cu prilejul întâlnirii acestuia, inculpatul s-a oprit în dreptul său, i-a încredinţat bicicleta martorului K.Ş., după care l-a interpelat pe minor, de ce s-a luat la ceartă cu vărul său la carnaval. Fără a aştepta să primească vreun răspuns din partea minorului, inculpatul T.C.N. i-a aplicat acestuia un pumn în faţă, interpelându-l apoi din nou cu privire la acelaşi aspect. Ne primind nici un răspuns, inculpatul i-a aplicat victimei însă o lovitură cu pumnul peste faţă, împrejurare faţă de care, acesta din urmă s-a întors şi a făcut câţiva paşi pe drum înspre Denta. Fiind strigat din urmă de către inculpat, minorul s-a oprit pe loc, moment în care sus-numitul inculpat i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul în partea dreaptă a gâtului, urmare a cărui fapt, victima a căzut jos la pământ, în stare de inconştienţă. Cei prezenţi la faţa locului au intervenit pentru a-i acorda prim ajutor, însă au constatat că minorul Ş.C. nu dă semne de viaţă, respiraţie şi pulsul devenind tot mai anemice. Au fost luate măsuri de transportare a minorului cu un autoturism la Spitalul orăşenesc Denta, unde s-a constatat decesul acestuia.
Din conţinutul raportului de autopsie medico-legală nr. 283/ A din 3 iunie 2002, întocmit de Institutul de Medicină Legală Timişoara, a rezultat că moartea numitului Ş.C. s-a datorat unor cauze concuratorii de natură patologică şi violenţă, respectiv hemoragie leptomeningee cu inundaţie ventriculară şi traumatism cranio cerebral minor, prin lovire cu pumnul fără marcă traumatică ce poate fi prezumat ca factor declanşator, tanatogenerator.
Comisia de control şi avizare a actelor medico-legale din cadrul I.M.P. Timişoara, în urma studiului raportului medico-legal respectiv şi-a dat acordul avizând concluziile susmenţionate privind cauza decesului. De asemenea, Comisia Superioară Medico - Legală din cadrul I.M.L. M.M. Bucureşti în actul cu nr. E 1/1262 din 4 iunie 2003, a avizat raportul medico-legal sus menţionat, apreciind concluziile acestuia ca fiind corecte şi justificate din punct de vedere ştiinţific, statuând că moartea numitului Ş.C. a survenit pe fondul unor cauze concuratorii de natură patologică şi traumatică, certificând astfel legătura de cauzalitate directă condiţionată, între contextul traumatic şi hemoragia meningo-ventriculară, care a dus la deces.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpatul T.C.N.
Parchetul a solicitat majorarea pedepsei, iar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei şi diminuarea daunelor morale, având în vedere posibilităţile sale materiale.
Prin Decizia penală nr. 468 din 17 decembrie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelurile, apreciind că atât individualizarea pedepselor cât şi despăgubirile la care a fost obligat inculpatul sunt temeinice şi legale.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul T.C.N., criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei şi solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante, reducerea pedepsei aplicate.
Examinând cauza, în raport de critica făcută, examinată prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constată că recursul este fondat.
Se constată că instanţele au reţinut în mod corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului însă, dacă aveau în vedere toate criteriile de individualizare arătate la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), trebuia să conducă la o apreciere mai puţin severă a pedepsei.
Astfel, fapta în conţinutul ei concret şi în împrejurările în care a fost săvârşită, nu denotă o periculozitate socială ridicată a inculpatului, care a recunoscut că a lovit victima pentru că aceasta s-a luat la ceartă cu vărul său la carnaval, a făcut demersuri să-i acorde primul ajutor, a regretat fapta, arătând că realizează suferinţele pricinuite familiei victimei prin fapta sa, a avut o comportare bună anterior săvârşirii faptei şi nu are antecedente penale, iar mama sa este bolnavă. Şi nu în ultimul rând, alături de aceste aspecte, dacă se are în vedere că moartea victimei a survenit pe fondul unor cauze concuratorii de natură patologică şi traumatică, actele medicale certificând legătura de cauzalitate directă condiţionată între contextul traumatic şi hemoragia meningo-ventriculară, care a dus la deces, iată tot atâtea motive care să justifice aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen.
În consecinţă, se va admite recursul declarat de inculpat, se vor casa atât Decizia cât şi sentinţa şi făcând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., se va reduce pedeapsa aplicată, menţinând restul dispoziţiilor hotărârilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.C.N., împotriva deciziei penale nr. 468 din 17 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 715 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Timiş, numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 21 ianuarie 2003, la 22 aprilie 2004.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2162/2004. Penal. Art.248, 288 alin.2 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2181/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
