ICCJ. Decizia nr. 2162/2004. Penal. Art.248, 288 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2162/2004
Dosar nr. 5480/2003
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara la 11 noiembrie 2002, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. şi art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.;
- D.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 248 C. pen., art. 25, raportat la art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, la data de 16 noiembrie 1999, inculpatul A.G., în calitate de manager general al SC A.V.A. SA a încheiat cu inculpatul D.S., notar public, la instigarea acestuia, trei contracte, false, de vânzare-cumpărare a apartamentelor nr. 22, 23 şi 24 situate în Arad, Calea Aurel Vlaicu, proprietatea S.C.C.A. I. Arad şi că, pe baza acestor acte, inculpatul D.S. şi-a intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară.
Prin sentinţa penală nr. 53 din 3 noiembrie 2003, Curtea de Apel Timişoara a dispus achitarea inculpaţilor A.G. şi D.S., pentru toate infracţiunile reţinute prin rechizitoriu în sarcina acestora, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. d şi respectiv, lit. a) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că blocul de locuinţe în care se află cele trei apartamente cumpărate de inculpatul D.S. prin contractele încheiate la data de 16 noiembrie 1999 cu inculpatul A.G., era proprietatea SC A.V.A. SA, fiind preluat de la I.J.G.C. printr-un protocol încheiat la data de 18 februarie 1999.
În baza hotărârii A.G.A. din 17 iulie 1997, SC A.V.A. SA a vândut la licitaţie publică un număr de 63 de apartamente din blocul de locuinţe menţionat, rămânând nevândute apartamentele nr. 22, 23 şi 24 de la parter, care nu erau proprietatea societăţii comerciale menţionate, ci proprietatea S.C.C.A. I. Arad.
Vânzarea celor trei apartamente către inculpatul D.S. a avut loc în condiţiile erorii de fapt în care s-au aflat, atât acesta, cât şi inculpatul A.G., nici unul nici celălalt neştiind că apartamentele nu erau proprietatea SC A.V.A. SA, ci aparţineau S.C.C.A. I. Arad. De altfel, inculpatul A.G., recunoscându-şi semnătura pe contractele în cauză, a declarat că nu-şi aminteşte când şi în ce împrejurări le-a semnat. La rândul său, inculpatul D.S. a făcut dovada cu martori că, înainte de încheierea contractelor cu inculpatul A.G., în calitatea acestuia de manager general al SC A.V.A. SA, a negociat cumpărarea apartamentelor cu un alt salariat al societăţii comerciale, K.Z.
Contractele de vânzare-cumpărare a celor trei apartamente nu au fost înregistrate la SC A.V.A. SA, iar în patrimoniul acestei societăţi nu au intrat sumele de bani constituind preţul vânzării.
În aceste condiţii, instanţa de judecată a reţinut că inculpaţii nu au acţionat cu intenţia de a comite vreo infracţiune şi nici nu au provocat, prin faptele lor, vreuna din urmările prevăzute de art. 248 C. pen. De altfel, în sarcina inculpatului A.G., nu se putea reţine infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen., dat fiind că SC A.V.A. SA, la care era angajat în calitate de manager general, este societate comercială cu capital privat, nefăcând parte din unităţile la care se referă art. 145 C. pen., pentru a se putea reţine calitatea de funcţionar public a inculpatului, în sensul art. 147 C. pen.
Pentru aceleaşi considerente, instanţa a reţinut că actele menţionate ca fiind falsificate de către inculpaţi nu pot face obiectul infracţiunii prevăzute de art. 288 C. pen., întrucât nu sunt acte oficiale ci înscrisuri sub semnătură privată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara care a formulat şi dezvoltat următoarele motive de casare:
- intenţia infracţională a inculpaţilor este dovedită atât cu probele privind împrejurările în care au încheiat cele trei contracte, cât şi cu actele întocmite de aceştia ulterior, în scopul ascunderii caracterului fraudulos al acestor contracte, astfel că achitarea lor pentru infracţiunile de abuz în serviciu, de instigare la această infracţiune, precum şi pentru infracţiunile de fals, instigare la fals şi uz de fals este greşită;
- cele trei contracte au devenit acte oficiale prin legalizarea lor de către notarul S.N., astfel că faptele de fals comise de inculpaţi se încadrează în prevederile art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- instanţa nu s-a pronunţat cu privire la toate faptele penale descrise în rechizitoriu şi anume, cu privire la legalizarea frauduloasă a celor trei acte de către notarul S.N. la cererea inculpatului D.S. şi cu privire la intabularea frauduloasă a dreptului de proprietate dobândit de inculpatul D.S. prin cele trei contracte false.
În raport cu motivele de casare invocate, parchetul a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de abuz în serviciu din art. 248 C. pen., în art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), faţă de faptul că SC A.V.A. SA este o societate cu capital privat şi condamnarea inculpatului D.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen.; condamnarea inculpatului A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi anularea actelor falsificate de inculpaţi.
În subsidiar, s-a cerut trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru judecarea infracţiunilor de instigare la fals comise de inculpaţi prin cererile de intabulare a celor trei apartamente pe numele SC A.V.A. SA şi, respectiv, pe numele inculpatului D.S.
La dezbaterea recursului, procurorul a declarat că nu susţine cererea subsidiară formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Recursul este fondat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Din probele administrate în cauză rezultă că vânzarea celor 63 de apartamente situate în blocul proprietatea SC A.V.A.SA s-a făcut prin contracte semnate de inculpatul A.G., în calitate de manager general al societăţii şi de C.N., manager economic, toate contractele fiind întocmite pe formulare tip şi purtând număr de înregistrare. În toate aceste contracte s-a făcut menţiunea că vânzarea are loc în urma licitaţiei din 25 august 1997, precum şi precizarea că apartamentele vândute sunt înscrise în Cartea funciară Arad nr. 54587.
Spre deosebire de contractele privind vânzarea celor 63 de apartamente, încheiate în urma licitaţiei din 25 august 1997, contractele privind vânzarea apartamentelor nr. 22, 23 şi 24 au fost semnate numai de inculpatul A.G., în aceeaşi calitate, pe un alt tip de formular şi fără dată de înregistrare.
Menţiunea despre licitaţia din 25 august 1997, ca şi referirea la înscrierea lor în Cartea funciară Arad la nr. 54587 s-a făcut şi în aceste contracte, fără bază reală însă, deoarece apartamentele menţionate nu aparţineau SC A.V.A. SA, fapt cunoscut de inculpatul A.G. şi nu formaseră în consecinţă, obiectul licitaţiei amintite şi nici nu erau intabulate pe numele societăţii.
Ţinând seama de această situaţie se constată că aprecierea primei instanţe, în sensul că, inculpatul A.G. s-a aflat într-o eroare de fapt şi nu a cunoscut că actele de vânzare a celor trei apartamente nu corespuns situaţiei juridice reale a acestor bunuri, nu are temei.
Faptul că inculpatul A.G. a acţionat în cunoştinţă de cauză, cu intenţie infracţională, rezultă şi din împrejurarea că, ulterior, la data de 10 martie 2000, a adresat Judecătoriei Arad, în aceeaşi calitate, o cerere de intabulare a apartamentelor menţionate, pe numele SC A.V.A. SA deşi, aşa cum s-a arătat, cunoştea că aceste apartamente nu sunt proprietatea societăţii pe care o reprezenta.
Această acţiune a inculpatului era menită, în mod evident, să acopere menţiunea nereală din contractele încheiate cu inculpatul D.S., în sensul că apartamentele erau proprietatea SC A.V.A. SA şi că dreptul de proprietate al societăţii asupra lor este înscris în cartea funciară.
În ce-l priveşte pe inculpatul D.S., este necontestat că acesta, ţinând seama de profesia de notar pe care o exercita, cunoştea condiţiile şi formele în care se puteau încheia contractele de vânzare-cumpărare, precum şi modul în care se putea intabula dreptul de proprietate asupra imobilelor dobândite.
Faptul că inculpatul a încheiat contractele privind cele trei apartamente în condiţiile menţionate, fără ca acestea să fi fost intabulate pe numele SC A.V.A. SA, iar ulterior, a solicitat înscrierea lor în cartea funciară pe baza unor copii ale contractelor încheiat în mod fraudulos, constituie prin însăşi materialitatea acţiunilor inculpatului, dovada vinovăţiei sale.
În acest sens, este de reţinut şi împrejurarea că inculpatul a încercat să se apere de răspundere, susţinând că a negociat cumpărarea apartamentelor cu un salariat al unităţii, K.Z., decedat ulterior, apărare infirmată de probele administrate în cursul procesului.
În sfârşit, nu se putea primi apărarea celor doi inculpaţi, în sensul că nu au acţionat cu intenţie infracţională, în condiţiile în care, din probele administrate rezultă că aceştia se aflau de mai mult timp în relaţii de afaceri, iar activitatea lor pentru înstrăinarea frauduloasă a celor trei apartamente proprietatea S.C.C.A. I. Arad a fost perfect coordonată.
La această concluzie duc, alături de împrejurările menţionate, faptul că la SC A.V.A. SA, cele trei contracte nu au fost înregistrate (fapt cunoscut şi acceptat de ambii inculpaţi) ca şi faptul că preţul vânzării nu a fost plătit şi nu figurează în consecinţă, în evidenţele societăţii vânzătoare. Rezultă că fapta inculpaţilor era la adăpost de a fi descoperită în cadrul SC A.V.A. SA.
Eroarea probabilă a inculpaţilor, care a şi făcut posibilă descoperirea faptei, a fost aceea de a fi crezut că, în condiţiile unor omisiuni de evidenţă a bunurilor, cele trei apartamente sunt fără stăpân. Or, aşa cum s-a arătat, apartamentele aveau proprietar.
Având în vedere situaţia de fapt stabilită prin probele analizate mai sus şi ţinând seama de împrejurarea că inculpatul A.G. nu avea calitatea de funcţionar public, deoarece SC A.V.A. SA la care îndeplinea funcţia de manager general nu face parte din unităţile limitativ enumerate în art. 145 C. pen., fiind societate cu capital privat, dar avea calitatea de funcţionar, în sensul art. 147 alin. (2) C. pen., ca şi de caracterul de înscrisuri sub semnătură privată al contractelor falsificate de acesta, caracter existent în momentul înscrierii contractelor, Înalta Curte reţine că numitul inculpat se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246, raportat la art. 258 C. pen. şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., iar inculpatul D.S. se face vinovat de instigare la comiterea acestor infracţiuni.
Urmează, în consecinţă, să se admită recursul parchetului şi să se dispună schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor comise de inculpatul A.G., din infracţiunile prevăzute de art. 248 C. pen. şi art. 288 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 246, raportat la art. 258 C. pen. şi, respectiv, de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor comise de inculpatul D.S., din infracţiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 248 C. pen.; art. 25 C. pen., raportat la art. 288 alin. (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 246, combinat cu art. 258 C. pen. şi, respectiv, de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi condamnarea inculpaţilor pentru aceste infracţiuni.
Urmează, de asemenea, să se dispună anularea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor menţionate, încheiate de SC A.V.A. SA, prin inculpatul A.G. şi inculpatul D.S., precum şi menţiunile din cartea funciară privind aceste apartamente.
Referitor la celelalte critici şi cereri din recursul parchetului se constată că acestea nu au fost susţinute de procuror la dezbaterea recursului şi că, de altfel, faptele şi actele la care se referă, nu au format obiectul rechizitoriului cu care a fost investită instanţa de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 53/ Pi din 3 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpaţii D.S. şi A.G.
Casează sentinţa penală sus-menţionată şi rejudecând:
1. Cu privire la inculpatul A.G.:
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi art. 288 alin. (2) C. pen., săvârşite de inculpatul A.G. în infracţiunile prevăzute de art. 246, raportat la art. 258 C. pen. şi, respectiv, de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 contracte de vânzare-cumpărare).
În baza art. 246, raportat la art. 258 C. pen., condamnă pe inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpat la 3 luni închisoare.
Constată că ambele pedepse sunt graţiate în întregime, condiţionat conform art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002.
2. Cu privire la inculpatul D.S.:
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 248 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 246, combinat cu art. 258 C. pen. şi din infracţiunile prevăzute de art. 25, raportat la art. 288 alin. (2) şi respectiv, de art. 291 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 25, raportat la art. 246, combinat cu art. 258 C. pen., condamnă pe inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 25, raportat la art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpat la 3 luni închisoare.
Constată că pedepsele aplicate inculpatului D.S. sunt graţiate în întregime, condiţionat, conform art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Anulează contractele de vânzare-cumpărare încheiate la 16 noiembrie 1999 între SC A.V.A. SA Arad şi D.S., cu privire la apartamentele nr. 22, 23, 24, situate în Arad, Calea Aurel Vlaicu, proprietatea S.C.C.A. I. Arad şi poziţiile 1 şi 2 din C.F. 59945 – Arad şi poziţia 23 din C.F. 55329 – Arad, cu privire la aceleaşi apartamente.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, din 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2147/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2173/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
