ICCJ. Decizia nr. 2208/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2208/2004
Dosar nr. 89/2004
Şedinţa nepublică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 287 din 27 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bihor, a fost condamnat inculpatul S.O.B. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive, cu începere de la 3 mai 2003 la zi.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată D.P. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 3 mai 2003, în jurul orelor 11,00, inculpatul S.O.B., s-a aflat pe str. Ciheului din Oradea, împrejurare în care a observat-o pe partea vătămată D.P., ce se deplasa singură şi pe care nu o cunoştea. Inculpatul a urmărit-o circa 150 m, a ajuns-o şi prin surprindere i-a smuls din mână un portofel, după care a fugit printre blocuri şi s-a ascuns în scara unui bloc.
Partea vătămată a început să strige şi i-a cerut ajutorul martorului M.I.C., care l-a urmărit pe inculpat, l-a surprins în scara blocului, unde se ascunsese şi a recuperat bunurile sustrase victimei. După reţinerea făptuitorului acesta a fost dus la poliţie pentru cercetări, iar bunurile au fost restituite părţii vătămate.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, proceselor-verbale de confruntare, depoziţiilor martorilor M.I.C., M.I. şi P.S., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunea, pentru care a fost trimis în judecată, atât în faza de urmărire penală (inclusiv în prezenţa apărătorului din oficiu, avocat B.R.) cât şi în cea de cercetare judecătorească.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 241 din 9 decembrie 2003, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat exclusiv individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, prin care a solicitat achitarea, întrucât nu el este autorul infracţiunii de tâlhărie, ci P.S.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege menţionat. La rândul său, instanţa de apel, a verificat în baza art. 371 C. proc. pen., sentinţa pronunţată şi justificat a respins apelul formulat.
Apărarea formulată de inculpat pentru prima dată în recurs, în sensul că nu el este autorul infracţiunii, nu poate fi reţinută.
În mod constant inculpatul a recunoscut că a comis infracţiunea de tâlhărie, recunoaştere făcută cu ocazia audierii sale de către procuror în prezenţa apărătorului, cât şi în faza de cercetare judecătorească.
Aceste recunoaşteri se coroborează cu toate celelalte probe administrate.
Susţinerile inculpatului, că ar fi fost constrâns să comită infracţiunea de către P.S., sunt contrazise atât de partea vătămată cât şi de martorii M.I.C. şi M.I., care au menţionat în declaraţiile date că la locul faptei, nu l-au văzut decât pe inculpat.
În consecinţă, atâta vreme cât mijloacele de probă, în ansamblul lor, au evidenţiat că inculpatul a fost autorul infracţiunii de tâlhărie, recursul formulat este nefondat şi va fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.O.B., împotriva deciziei penale nr. 241/ A din 9 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 3 mai 2003, la 23 aprilie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2207/2004. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 221/2004. Penal → |
|---|
