ICCJ. Decizia nr. 2214/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.2214/2004

Dosar nr. 3132/2003

Şedinţa publică din 23 aprilie 2004

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 69/ S din 6 februarie 2003, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul G.C.C. la:

- 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 din acelaşi C. pen., 6 acte materiale;

- un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 39 acte materiale;

- 6 luni închisoare pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, 2 acte materiale.

Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în cea mai grea de 11 ani închisoare, pe care inculpatul urmează să o execute şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a mai dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către părţile civile G.B., 25181 euro; D.I., 76.184 euro; F.S., 26.587 euro; T.F., 26.587 euro; Z.I., 26.587 euro; R.P., 16.873 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, respingând pretenţiile formulate de B.R. şi M.A.

A dispus anularea înscrisurilor falsificate aflate în dosarul de urmărire penală.

S-a mai dispus comunicarea hotărârilor la registrul comerţului Braşov.

În sfârşit a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul şi părţile civile au fost asociaţi ai SC C. SRL Braşov, convenind împreună pentru construirea unui hotel în localitatea Bran – Sohodol, jud. Braşov, construcţie ce urma să devină proprietatea firmei.

Pentru ridicarea construcţiei asociaţii au convenit creditarea societăţii din resurse proprii, sens în care s-au încheiat contracte de creditare între societatea, prezentată de inculpat şi ceilalţi asociaţi italieni.

Astfel, în intervalul noiembrie – decembrie 2000, inculpatul a primit de la ceilalţi asociaţi importante sume de bani în valută, pentru demararea lucrărilor, construcţia fiind finalizată de antreprenorul SC G.G. SRL Braşov. Ulterior inculpatul M.S., reprezentant al SC G.G. SRL Braşov şi C.A.A., în cuprinsul contractului precizându-se că edificiul s-a construit pe cheltuiala antreprenorului.

La solicitarea asociaţilor italieni de a face dovada modului în care sunt repartizaţi banii primiţi, inculpatul a comunicat prin fax, în Italia, autorizaţia de construire pe care, după menţiunea „executarea lucrărilor de construire„ a adăugat „complex turistic Bran„. Tot astfel, pe un număr de 37 chitanţe şi facturi comunicate prin fax s-a adăugat menţiunea „Complex Turistic C. SRL, pe baza cărora a creat asociaţilor italieni reprezentarea efectuării lucrărilor, pentru care în luna martie 2001, i-a notificat pe aceştia pentru a contribui fiecare cu 74.000 mărci germane.

Urmare a plângerii penale formulate de părţile civile în luna august 2001, inculpatul a solicitat în cadrul cercetărilor proba expertizei tehnice efectuată în cauză de expertul L.D. Pentru plata onorariului cuvenit expertului, în zilele de 26 martie 2002, respectiv 29 aprilie 2002, inculpatul a completat două foi de vărsământ în valoare de 700.000 lei şi 200.000 lei, pe fiecare dintre acestea adăugând câte un zero, iar la rubrica „total lei" făcând menţiunea monetarului, acoperind în acest fel suma totală a expertizei, de 9.000.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, sub aspectul pedepsei aplicate, apreciată ca neîndestulătoare şi inculpatul, care a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

Prin Decizia penală nr. 155/ Ap din 17 aprilie 2003 a respins, ca nefondate, apelurile declarate.

Împotriva deciziei penale pronunţată de instanţa de control judiciar, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul.

Prin recursul parchetului s-a solicitat casarea hotărârilor pronunţate în cauză, cu privire la greşita individualizare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului.

Prin recursul declarat de inculpat s-a solicitat în principal trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea administrării probelor cerute în apărare şi care nu au fost apreciate corespunzător.

În subsidiar se cere casarea hotărârilor şi achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, urmând ca inculpatul să răspundă numai pentru infracţiunea, prevăzută de art. 290 C. pen., cu referire la falsificarea instrumentelor de plată C.E.C., pentru plata expertizelor şi a se aplica o pedeapsă echivalentă cu perioada de detenţie.

Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

Din expunerea pe larg a situaţiei de fapt rezultă că, inculpatul a săvârşit în concurs infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi de înşelăciune, fapte cu un grad ridicat de pericol social.

Corect s-a reţinut că inculpatul în calitate de administrator al SC C. SRL, a indus în eroare părţile civile din cauză, care aveau calitatea de asociaţi în cadrul acestei firme, prin prezentarea ca adevărată a împrejurării nereale în sensul că, sumele de bani transmise de acestea pentru a se finanţa societatea au fost folosite, pentru edificarea unui complex turistic, în acest sens inculpatul procedând la falsificarea unui număr de 39 înscrisuri, pe care le-a folosit (în lipsa acestora, putându-se susţine că banii nu ar fi fost prezenţi).

De asemenea, inculpatul a modificat conţinutul foilor de vărsământ C.E.C., reprezentând achitarea onorariului expertului tehnic (aceasta fiind efectuată în cursul urmăririi penale, la cererea inculpatului).

În acest context infracţiunea de înşelăciune prezintă un pericol social deosebit de ridicat, generic, care pe de o parte a adus atingere relaţiilor sociale cu caracter patrimonial ce implică încredere, bunăvoinţa şi loialitatea partenerilor dar şi concret, valoarea importantă a prejudiciului creat şi nerecuperat.

În plus, trebuie observat că, între inculpat şi asociaţi existau relaţii foarte apropiate, ceea ce face ca faptele inculpatului să fie cu atât mai grave. De altfel inculpatul, a abordat o poziţie procesuală nesinceră, încercând tot timpul denaturarea adevărului.

Pentru considerentele sus-arătate cu ocazia expunerii pe larg a situaţiei de fapt şi argumentarea admiterii recursului declarat de parchet susţinerea inculpatului, în sensul că instanţele nu s-au pronunţat, cu privire la unele probe administrate, sau au făcut evaluare incorectă a acestora, motiv pentru care s-ar impune fie rejudecarea cauzei, fie achitarea sa este neîntemeiată.

În concluzie, Curtea, reţine că, din probele administrate, inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, pentru care a fost condamnat.

Raportat la gravitatea faptelor comise, 6 acte materiale de înşelăciune şi 39 şi respectiv 2 acte de fals şi nu în ultimul rând, atitudinea nesinceră a inculpatului impune majorarea pedepsei aplicate acestuia, pentru infracţiunea de înşelăciune, fiind necesară pentru realizarea scopului preventiv, coercitiv şi de reinserţia sa în societate, urmând a fi aplicate şi prevederile art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., motive pentru care sub aceste aspecte recursul declarat de parchet va fi admis în aceste limite, prin casarea deciziei penale şi a sentinţei penale pronunţate în cauză.

Trecând la analiza recursului declarat de inculpat reţinând cele arătate mai sus Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de acesta.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive a acestuia de la 21 mai 2002 la zi.

Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împotriva deciziei penale nr. 155/ Ap din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul G.C.C.

Casează hotărârile pronunţate numai cu privire la individualizarea pedepsei principale, privind infracţiunea de înşelăciune şi la neaplicarea prevederilor art. 64 lit. c) C. pen.

Înlătură prevederile art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente de:

- 11 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale);

- un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (39 acte materiale);

- 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale).

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 11 ani închisoare la 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa majorată cu pedepsele aplicate, intimatul inculpat va executa 13 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge recursul declarat de inculpatul G.C.C., împotriva aceleiaşi decizii penale, ca nefondat.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 21 mai 2002, la 23 aprilie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2214/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs