ICCJ. Decizia nr. 2206/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2206/2004
Dosar nr. 1161/2004
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 571 din 22 decembrie 2003 Tribunalul Prahova, în baza art. 174 C. pen. şi art. 175 lit. c) C. pen., infracţiunea de omor calificat, faptă din 27 septembrie 2003, victimă C.F., a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa principală de 22 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 6 ani, după executarea pedepsei principale.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.
Totodată, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile, de la 22 decembrie 2003 la 20 ianuarie 2004 inclusiv şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din durata pedepsei principale, perioada arestării preventive a inculpatului de la 28 septembrie 2003, la zi.
În soluţionarea laturii civile, s-a admis în parte acţiunea, iar inculpatul a fost obligat la plata următoarelor sume: 100.000.000 lei despăgubiri civile şi 100.000.000 lei daune morale către partea civilă C.L.; 100.000.000 lei daune morale către partea civilă L.A.; 125.000.000 lei daune morale către partea civilă C.C. şi 150.000.000 lei daune morale către partea civilă C.T.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 926.000 lei prestaţie periodică lunară către partea civilă C.C. începând de la data săvârşirii faptei şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani, precum şi la plata sumei de 926.00 lei prestaţie periodică lunară, către partea civilă C.T., începând de la data săvârşirii faptei şi până la împlinirea vârstei de18 ani.
În temeiul prevederilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuţitului cu lamă metalică de 15 cm şi mâner textolit, ridicat conform procesului verbal din 28 septembrie 2003 şi dovezii de predare din 18 octombrie 2003.
În final, inculpatul a fost obligat la 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 400.000 lei şi respectiv 200.000 lei onorariu apărător oficiu, avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice demonstrative, raportul medico-legal de autopsie nr. 566/M/29 septembrie 2003 întocmit de S.M.L. Ploieşti, însoţit de planşele fotografice demonstrative, declaraţiile martorilor S.I., E.A.M., T.S., F.E.O. şi M.E., procesul verbal de identificare a inculpatului, acte de stare civilă şi declaraţiile inculpatului, următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul C.G. şi victima C.F., s-au căsătorit la 17 noiembrie 1983, căsătorie din care s-au născut patru copii respectiv: L.A. în vârstă de 24 ani, căsătorită la rândul ei, C.L. în vârstă de 22 ani, C.C. în vârstă de 18 ani şi C.T. în vârstă de 15 ani.
Familia locuia într-un apartament compus din trei camere în Ploieşti, imobil în care mai locuiau şi soţul părţii civile L.A. şi copilul minor al acesteia.
În urma disponibilizării sale de la locul de muncă, inculpatul C.G. a prestat diferite activităţi la o serie de societăţi comerciale pentru a asigura venitul familiei, însă cu timpul a început să consume alcool şi a devenit violent în comportament, faţă de familia sa.
S-a reţinut că, anterior inculpatul şi-a agresat unul din fii, respectiv pe C.L. în 19 septembrie 2003, iar soţia inculpatului, victima C.F. a formulat repetate plângeri organelor de poliţie, determinată fiind de comportamentul violent al soţului pe fondul stării avansate de ebrietate şi pentru scandalul pe care îl producea la domiciliu, victima arătând chiar că, din cauza comportamentului necorespunzător al soţului său, a formulat acţiune de divorţ, ceea ce nu a condus însă la aplanarea conflictului dintre părţi.
A mai reţinut tribunalul că la 27 septembrie 2003, în cursul dimineţii, inculpatul a ieşit de la serviciu şi în timpul zilei a consumat alcool ajungând în stare de ebrietate, după care s-a deplasat la domiciliu şi a avut o discuţie cu fiul său C.L.
Din cauza scandalului produs în bloc, unul din vecini a sesizat organele de poliţie şi ambii au fost conduşi la sediul, unde au fost avertizaţi în legătură cu comportamentul avut, revenind separat la domiciliu.
Înainte de a ajunge acasă, inculpatul a continuat să consume alcool, ajungând într-o stare avansată de ebrietate, sosind la domiciliu în jurul orelor 2,00, oră la care în locuinţă se aflau victima C.F. şi trei copii, lipsă fiind C.L.
Aflat în stare avansată de ebrietate, inculpatul a provocat scandal, motiv pentru care, partea civilă C.C. a plecat din nou la poliţie pentru a reclama atitudinea tatălui său, moment în care inculpatul a devenit violent atât în limbaj cât şi în comportament, insistând ca soţia sa C.F. să poarte o discuţie personală cu acesta, într-unul din dormitoare.
Refuzat fiind de victimă, inculpatul a forţat-o pe aceasta să meargă cu el în dormitor pentru a discuta separat, producându-se o ceartă violentă între aceştia, iar în trecere către dormitor inculpatul a luat de pe frigider un cuţit.
În aceste condiţii, inculpatul ajungând în dormitor împreună cu soţia sa, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri producându-i mai multe plăgi înţepate în cavităţile toracică şi abdominală, care au interesat organe vitale, respectiv cord, plămâni şi ficat, determinând producerea unei hemoragii interne şi externe puternice, aceste leziuni conducând la decesul victimei, aşa cum reiese din raportul medico-legal de autopsie.
Imediat după comiterea faptei, inculpatul a spălat cuţitul de sânge, şi-a spălat mâinile de sânge, după care a plecat de la domiciliu, fiind însă reţinut la scurt timp de o patrulă a poliţiei.
Reţine tribunalul de asemenea că, raportul medico-legal de autopsie, concluzionează că moartea victimei C.F. a fost violentă, s-a datorat leziunilor expuse anterior, iar între leziuni şi deces există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 37 din 2 februarie 2004.
Inculpatul a formulat recurs, în termen, împotriva ultimei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că victima l-a provocat, lovindu-l şi injuriindu-l, ameninţându-l că-l va evacua din locuinţă, după terminarea procesului de divorţ. În raport de recunoaşterea circumstanţei atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul a solicitat redozarea pedepsei şi reducerea despăgubirilor şi daunelor morale. Oral, în ultimul cuvânt, inculpatul nu a mai susţinut critica referitoare la latura civilă.
Recursul este nefondat.
Examinând Decizia atacată atât în raport de critica formulată cât şi prin prisma cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată, că probele au fost complet şi corect analizate, just apreciate, stabilindu-se corespunzător vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Susţinerea inculpatului că ar fi fost provocat prin conduita victimei, nu este dovedită cu nici o probă. Chiar inculpatul a relatat că el a chemat victima în dormitor, aceasta a refuzat, el a insistat şi a determinat-o să rămână, pentru a discuta situaţia divorţului intentat de ea. Faptul că victima a vrut să plece şi a început să ţipe, nu poate fi reţinut că reprezintă o provocare, întrucât ea nu a exercitat nici o violenţă fizică, iar eventualele strigăte ale acesteia nu au fost de natură să aducă o atingere gravă demnităţii inculpatului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Pe de altă parte, la individualizarea pedepsei, se constată că au fost evaluate corespunzător, toate datele personale ale inculpatului, au fost avute în vedere împrejurările comiterii faptei şi au fost respectate toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge recursul inculpatului, menţinând hotărârea atacată.
Se va computa din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 28 septembrie 2003, la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr. 37 din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 septembrie 2003, la 23 aprilie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2205/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2207/2004. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
