ICCJ. Decizia nr. 2207/2004. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2207/2004
Dosar nr. 1122/2003
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 13 din 19 ianuarie 2004 Tribunalul Mureş a condamnat pe inculpatul P.I. la 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a revocat liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 1559 zile din pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată prin Decizia penală nr. 1227/1992 şi l-a contopit cu pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 19 ani, menţinându-se starea de arest a acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din data de 12 martie 2003 a fost trimis în judecată inculpatul P.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat deosebit de grav. S-a reţinut că acest inculpat a locuit împreună cu soţia sa P.M. La data de 28 iunie 2002 inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu victima, P.M., fiind ziua de naştere a acesteia. În jurul orelor 18,00, martorul C.M., vecin cu inculpatul s-a deplasat la grădina sa pentru a-şi aduna fânul. L-a văzut pe inculpat în grădină adunând fânul şi a observat că acesta se afla în stare de ebrietate. În jurul orelor 21,00, la insistenţele inculpatului, martorul menţionat mai sus s-a dus la casa soţilor P., pentru a bea un pahar de ţuică. În camera în care dormeau soţii P. a văzut-o întinsă pe jos pe victima P.M., care era acoperită cu un carton peste tot corpul şi cerându-i inculpatului să-i dea apă. Martorul, după ce a băut paharul cu ţuică a plecat acasă. Martorul V.V. a auzit gălăgie la casa soţilor P., în jurul orelor 19,00, se auzeau înjurături şi certuri, iar pe inculpat l-a văzut intrând în casă cu furca, fiind nervos şi strigând la victimă. După orele 19,00, martorul nu a mai auzit gălăgie în casa soţilor P. Numai în jurul orelor 24,00, l-a văzut pe inculpat care s-a deplasat la barul T. din apropiere şi s-a întors după circa 15 minute. Toţi martorii audiaţi în cauză au declarat că inculpatul îşi bătea frecvent soţia. S-a dedus că inculpatul în cursul serii de 28 iunie 2002 şi al nopţii de 28 iunie 2002, pe fondul consumului de alcool, a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în diverse regiuni ale corpului, producându-i mai multe leziuni în zone vitale, care au dus la decesul victimei.
De altfel, între inculpat şi victimă, existau dese certuri şi altercaţii, inculpatul pe fondul geloziei de care suferea, ameninţând-o de multe ori cu moartea.
S-a mai reţinut că raportul medico-legal a stabilit că moartea a fost violentă datorată şocului traumatic în contextul politraumatismului menţionat, care s-a putut produce cu un corp contondent şi că între leziunile constatate şi decesul victimei există raport de cauzalitate.
În sfârşit s-a mai reţinut că inculpatul în prima declaraţie nu a recunoscut săvârşirea faptei, iar în altă declaraţie acesta a învinuit pe martorii C.M. şi V.V., susţineri care în ansamblul probator nu au fost dovedite.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, susţinând în principal achitarea, potrivit prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în cea prevăzută de art. 183 C. pen., infracţiunea privind loviturile cauzatoare de moarte şi aplicarea unei pedepse în temeiul acestui text.
Prin Decizia penală nr. 25/ A din 13 februarie 2004 instanţa de control judiciar Curtea de Apel Tg. Mureş a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Şi împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, reiterând aceleaşi motive şi anume în principal nevinovăţia, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei, invocând aceleaşi texte de lege.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului şi probele administrate în cauză rezultă indubitabil că inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri, producându-i acesteia multiple leziuni în zone vitale cu intenţia de a o ucide.
De altfel, din expunerea de motive, a reieşit că, inculpatul aplica frecvent bătăi victimei, accentuate în cursul anului 2002 şi repetate ameninţări cu moartea, fiind o fire violentă şi impulsivă.
Aceste împrejurări anterioare comiterii faptei, coroborat cu declaraţiile martorilor C.M., care a văzut victima în stare de semiconştienţă, căzută pe jos şi acoperită cu un carton pe care erau urme de sânge; V.V., care în jurul orelor 19,00, l-a auzit pe inculpat strigând şi înjurând victima; martora P.G. fiica victimei, în momentul în care a venit în locuinţă, reproşându-i inculpatului că „ai reuşit s-o omori" la care acesta a replicat „tu urmezi" sunt probe care combat intenţia inculpatului, de a încerca să-i implice ca autori ai crimei pe martorii V.V. şi C.M. şi demonstrează vinovăţia sa.
Având în vedere loviturile aplicate victimei, corpul material folosit, zonele vitale în care a fost lovită victima, urmările produse, decesul victimei, rezultă că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, urmărind şi acceptând rezultatul letal, astfel că fapta săvârşită de inculpat constituie infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, astfel cum corect s-a reţinut, încât schimbarea încadrării juridice a faptei este neîntemeiată.
Ne existând alte motive de recurs care ar putea fi examinate din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 29 iunie 2002.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I., împotriva deciziei penale nr. 25/ A din 13 februarie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 29 iunie 2002, la 23 aprilie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică azi, 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2206/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2208/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
