ICCJ. Decizia nr. 2205/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2205/2004
Dosar nr. 1166/2004
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 15 din 14 ianuarie 2004 Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului pe o durată de 30 zile, începând cu data pronunţării.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive, de la 6 iulie 2003, la zi.
A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.I. şi obligat inculpatul să-i achite suma de 30.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de înmormântare şi praznice ulterioare.
A fost respinsă cererea părţii civile pentru daune morale.
Inculpatul a fost obligat să achite suma de 709.393 lei cheltuieli de spitalizare, părţii civile Spitalul de Adulţi Bârlad.
De asemenea, inculpatul, a fost obligat să achite 6.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi 7.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către partea civilă A.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.V. era în duşmănie cu victima A.E. de la faptul că acesta îl reclamase organelor de poliţie, pentru furtul unor păsări, faptă pentru care inculpatul a fost sancţionat administrativ.
Inculpatul a consumat băuturi alcoolice în ziua de 3 iulie 2003 la numitul C.P., unde a muncit ziua iar seara, în jurul orelor 20,00, a mers la bufetul din satul Mănăstirea, comuna Măluşteni şi s-a certat cu gestionara, martora C.L., pentru că a refuzat să-l servească pe datorie.
Inculpatul l-a văzut pe vătămat în local consumând bere şi i-a venit ideea de a se răzbuna, pentru că-l reclamase.
A doua zi dimineaţă, prin jurul orelor 7,30, victima a fost găsită de fratele său şi a fost transportată la Spitalul de Adulţi Bârlad, unde la puţin timp, a decedat.
Din constatarea medico-legală de autopsie a rezultat că moartea victimei A.E. a fost violentă şi s-a datorat comei traumatice consecutive unui politraumatism prin traumatism cranio-cerebral, cu contuzie cerebrală occipitală, hemoragie ventriculară şi subarahnoidiană, traumatism cervical cu fractură de hioid, înfiltrat sanguin laringian şi traumatism toracic cu fracturi costale, hemotorax drept şi contuzie pulmonară dreaptă.
S-a stabilit că între traumatism şi deces există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Fiind interogat, inculpatul a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei.
În drept, fapta inculpatului B.V. de a lovi victima cu pumnii şi picioarele, în zona capului şi a corpului, cauzându-i leziuni care au condus la deces, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Instanţa, a reţinut în favoarea inculpatului lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră de recunoaştere şi regret a faptelor comise, împrejurări ce constituie circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi efectele acestora, prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen.
Săvârşirea infracţiunii de către inculpat şi vinovăţia acestuia au fost dovedite cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul de constatare medico-legală de autopsie, avizul dat acestuia, procesul verbal de conducere în teren şi reconstituire precum şi cu declaraţiile martorilor.
La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatului pe lângă pedeapsa principală i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie.
Menţinându-se temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-a menţinut această măsură şi s-a dedus arestul preventiv executat.
Din probele administrate în cauză rezultând, că fratele victimei, A.I., s-a ocupat în principal, cu înmormântarea victimei, i s-a admis, în parte, cererea de despăgubiri civile, acordându-i-se din cele 100.000.000 lei solicitate, 30.000.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare şi praznice ulterioare.
Instanţa a respins, ca nefondată, cererea pentru acordarea de daune morale, considerându-le nejustificate.
Victima fiind internată în Spitalul de Adulţi Bârlad, care s-a constituit parte civilă cu suma de 709.393 lei cheltuieli de spitalizare, instanţa l-a obligat pe inculpatul B.V., la plata acestei sume către partea civilă.
Apelul declarat de inculpatul B.V., împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 41 din 12 februarie 2004.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru că la stabilirea şi aplicarea pedepsei, nu s-a ţinut seama de starea de provocare în care se afla şi nici de faptul că avea conştiinţa redusă de consumul de medicamente şi alcool.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, reţinerea stării de provocare şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciind asupra criticilor inculpatului, în raport de actele şi probele dosarului, constată că recursul este nefondat.
Prima instanţă, apreciind materialul probator administrat, a reţinut corect vinovăţia inculpatului, făcând, în drept, o justă încadrare a faptei comise de acesta.
Probele administrate, relevând activitatea infracţională a inculpatului cu gravele consecinţe produse fără să indice existenţa împrejurării arătate de inculpat, constatând în faptul că victima, l-ar fi provocat în vreun fel pe inculpat să comită fapta.
Pe de altă parte, faptul că inculpatul deşi ştia că-şi administrează medicamente, a consumat alcool, reducându-şi astfel, conştiinţa, capacitatea de apreciere a faptelor, nu este nici ea de natură a duce la reducerea pedepsei, care este bine dozată, ţinând seama de toate circumstanţele ce-i profită inculpatului. Combinaţia medicamente – alcool, nu-i poate însă profita atâta timp cât alcoolul a fost consumat voluntar.
În raport cu cele arătate, Înalta Curte va trebui să privească recursul inculpatului ca nefondat şi să-l respingă ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V., împotriva deciziei penale nr. 41 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 iulie 2003, la 23 aprilie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2202/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2206/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
