ICCJ. Decizia nr. 221/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 221/2004
Dosar nr. 3472/2003
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 107 din 7 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Bihor au fost condamnaţi inculpaţii:
- C.I.I., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare; pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare; pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 la o pedeapsă de 8 luni închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie şi conducerea unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzut de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 la o pedeapsă de un an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute cea mai grea pedeapsă, sporită cu 6 luni, în total 4 ani închisoare.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 9 mai 2002 la 7 aprilie 2003.
- C.M. la o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat din pedeapsă perioada arestării preventive de la 09 mai 2002 la zi.
- T.I.O. la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b) C. pen. şi la o altă pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţarea unui autovehicul pentru a fi condus pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 36 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat arestarea preventivă de la 9 mai 2002 la zi.
- T.R. la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a computat detenţia preventivă de la 9 mai 2002 la zi.
- D.A. la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare, pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus detenţia preventivă de la 9 mai 2002 la zi.
- C.A.S., pentru săvârşirea unei complicităţi la tentativă la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20 C. pen., coroborat cu art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la o pedeapsă de 8 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 14 mai 2002 la 19 mai 2002.
S-a constatat că partea vătămată C.N. nu a formulat pretenţii civile.
În baza art. 118 C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.I.I. suma de 2.500.000 lei un pistol şi 57 cartuşe, precum şi corpurile delicte ridicate de organele de poliţie constând în leviere, lanţ, cagule, stabilopozi.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:
Partea vătămată C.N. a sesizat organele de poliţie în ziua de 8 mai 2002, despre faptul că la data de 30 aprilie 2002, în timp ce circula cu autoturismul proprietate personală pe Şoseaua Borşului, în direcţia Oradea – Borş, a constatat că pe carosabil au fost răspândiţi mai mulţi stabilopozi metalici, cu intenţia avarierii cauciucurilor de la maşină şi opririi acesteia, în scop de jaf. Sesizând la timp această situaţie, partea vătămată s-a reîntors la Oradea.
Bănuind că se va proceda în acelaşi mod şi în ziua de 8 mai 2002, organele de poliţie au identificat un autoturism marca BMW-culoare neagră care staţiona pe partea stângă a şoselei în sensul de mers Episcopia Bihor - Borş.
Procedând la legitimarea celor 4 pasageri aflaţi în acest autoturism s-a reţinut că sunt inculpaţii T.I.O., C.M., D.A. şi T.R.. În maşină s-au găsit 2 cagule, 2 leviere, un lanţ, un aparat de găurit, 2 bare metalice învelite în bandă izolatoare, 2 mănuşi chirurgicale şi mai mulţi stabilopozi metalici ascuţiţi.
Inculpatul D.A. a indicat organelor de poliţie locul unde C.M. a aruncat un pistol cu butoiaş şi mănuşi chirurgicale, obiecte care au fost găsite şi ridicate. Pistolul, calibru 6 mm era în stare de funcţionare.
Întrucât inculpatul T.I.O. care condusese autoturismul nu a putut prezenta actele acestuia, l-a sunat la telefon pe inculpatul C.I.I. să i le aducă. În acest scop, inculpatul s-a deplasat din Oradea cu un autoturism marca Dacia Breack, aducând actele solicitate, deşi el nu poseda permis de conducere.
Autoturismul marca Dacia Breack era proprietatea inculpatului T.I.O., care în dimineaţa zilei de 8 mai 2002 îl încredinţase inculpatului C.I.I., spre a-l conduce, deşi cunoştea că nu posedă permis de conducere.
Celălalt autoturism, în care au fost identificaţi cei patru inculpaţi, mai sus arătaţi, avea numere false de înmatriculare şi fusese cumpărat cu câteva luni în urmă de către C.M.
Pistolul s-a stabilit că fusese cumpărat de inculpatul C.I.I., la domiciliul căruia au fost găsite şi un număr de 50 cartuşe în stare de folosinţă.
După un plan de acţiune bine stabilit, inculpaţii au încercat să jefuiască pe partea vătămată C.N., care era cunoscut că efectuează dese deplasări în Ungaria unde cumpără diferite bunuri şi că deţine importante sume de bani.
În luna aprilie 2002, inculpatul C.A.S. din municipiul Constanţa a fost contactat telefonic de inculpatul C.I.I. care i-a cerut să identifice şi să-i trimită în Oradea doi bodygarzi pentru a-l ajuta să recupereze o datorie de la o persoană. În acest scop C.I.I. i-a trimis suma de 2.500.000 lei pentru acoperirea cheltuielilor de transport, asigurându-l că fiecare din cele două persoane vor primi câte 1000 dolari S.U.A. dacă vor reuşi să recupereze banii.
În baza acestei înţelegeri inculpatul C.A.S. a discutat cu D.A. şi T.R., care nu aveau ocupaţie, relatându-le că pot câştiga câte 1000 dolari S.U.A. dacă vor recupera o datorie, le-a înmânat cei 2.500.000 lei trimişi de C.I.I., i-a condus în gara din Constanţa şi a stabilit ca la întoarcere să-i remită fiecare câte 100 dolari S.U.A.
În declaraţia din dosarul de urmărire penală, inculpatul C.A.S. a precizat că prin „recuperare" el înţelege „a speria persoana respectivă, a-l ameninţa, a-l bate".
Tot inculpatul C.A.S. le-a înmânat celor doi inculpaţi o hârtie în care a scris numerele de telefon la care urmează a fi sunat inculpatul C.I.I., cu care vor trebui să ia legătura în gara Oradea unde vor fi aşteptaţi.
În ziua de 28 aprilie 2002, inculpaţii D.A. şi T.R. au fost aşteptaţi în Oradea de inculpatul C.I.I. şi de inculpatul T.I.O., fiind transportaţi cu un autoturism la o pensiune unde a sosit şi inculpatul C.M. Acesta le-a comunicat că vor trebui să atace un cetăţean care circulă cu un autoturism de culoare verde, pe şoseaua Oradea - Borş şi are asupra lui aproximativ 7000 dolari S.U.A. Potrivit planului întocmit, inculpatul C.I.I. avea sarcina să-l urmărească pe respectivul cetăţean, să-i anunţe pe ceilalţi de sosirea acestuia, C.M. să arunce mai mulţi stabilopozi pe şosea, în faţa autoturismului pentru a determina victima să oprească maşina, iar D.A. şi T.R. să-l atace cu cagule pe faţă. După ce vor sustrage valuta urmau să fie transportaţi imediat cu autoturismul condus de T.I.O., asigurându-şi bunurile sustrase şi scăparea prin ameninţarea cu pistolul.
Planul stabilit a fost pus în aplicare întocmai în ziua de 30 aprilie 2002, dar victima C.N. deşi stabilopozii i-au provocat pană la maşină, dându-şi seama, că urma să fie jefuită, a întors autoturismul şi a revenit în municipiul Oradea.
Inculpaţii au hotărât să repete acţiunea pe data de 8 mai 2002, ocazie cu care au fost depistaţi de lucrătorii de poliţie.
La examinarea anvelopelor autoturismului păţii vătămate s-a constatat că mai multe dopuri de cauciuc au fost introduse cu ocazia vulcanizării.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza declaraţiilor inculpaţilor date în cursul urmăririi penale, relatărilor martorilor, coroborate cu planşele fotografice, procesele-verbale de percheziţie, procesele-verbale de constatare şi relatărilor părţii vătămate.
Au fost înlăturate ca nesincere declaraţiile inculpaţilor date în cursul cercetării judecătoreşti, aceştia revenind nejustificat, unii invocând alibiuri ilogice.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, cât şi inculpaţii C.M., T.I.O., C.I.I., D.A., T.R. şi C.A.S.
Prin Decizia penală nr. 148/A/2003, Curtea de Apel Oradea a admis apelurile formulate de parchet şi de inculpaţii C.M., T.I.O. şi C.I.I. şi a respins, ca nefondate, pe cele declarate de inculpaţii D.A., T.R. şi C.A.S.
Instanţa de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului C.I.I. de la 3 ani şi 6 luni, la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de tâlhărie, a constatat ca fiind graţiate pedepsele aplicate acestui inculpat pentru infracţiunile la legea circulaţiei, a menţinut sporul de 6 luni închisoare, aplicat ca urmare a contopirii celor două pedepse rămase negraţiate, dispunând în final inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
Cu privire la pedepsele aplicate inculpatului T.I.O., s-a dispus constatarea graţierii conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 a celei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (3) din Decretul nr. 328/1966 şi s-au înlăturat dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie.
Referitor la inculpatul C.M. s-a corectat încadrarea juridică, stabilindu-se că acesta a săvârşit tentativa la infracţiunea de tâlhărie în condiţiile art. 37 lit. a), în raport de o altă pedeapsă din care s-a liberat condiţionat, înainte ca aceasta să fie considerată ca executată.
În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor T.R. şi D.A. s-a apreciat că prima instanţă le-a recunoscut, nejustificat circumstanţele atenuante. Drept urmare instanţa de apel a dispus înlăturarea lor şi a majorat pedepsele la câte 3 ani şi 6 luni închisoare pentru fiecare inculpat.
Totodată s-a înlăturat măsura confiscării sumei de 2.500.000 lei de la inculpatul C.I.I., reţinându-se că suma respectivă a ajuns în posesia inculpaţilor D.A. şi T.R., astfel că aceşti din urmă inculpaţi au fost obligaţi în cote egale s-o plătească statului cu titlu de confiscare în baza art. 118 lit. c) C. pen.
Restul dispoziţiilor primei hotărâri au fost menţinute.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Oradea, la data de 10 iulie 2003 au declarat recurs inculpaţii C.I.I., T.I.O., T.R. şi C.A.S., iar pentru inculpaţii T.I.O. şi C.M. au declarat recursuri avocaţii acestora, la data de 4 iulie 2003.
Ulterior, prin adresele nr. Z 13271 din 08 august 2003 şi nr. Z 13691 din 19 august 2003, Penitenciarul Oradea a înaintat Curţii Supreme de Justiţie declaraţiile inculpaţilor C.I.I., T.R., T.I.O. şi C.M. prin care îşi retrăgeau recursurile, unii dintre ei afirmând că avocaţii au declarat recursurile, dar ei doresc să rămână, cât mai repede în fond.
În şedinţa din 14 noiembrie 2003 cei patru inculpaţi care anterior şi-au retras recursurile, au menţionat că nu-şi însuşesc declaraţiile respective.
Prin adresa nr. A2753 din 12 ianuarie 2004, Penitenciarul Oradea a confirmat însă că cererile de retragere a recursurilor au fost formulate de deţinuţii respectivi, iar înaintarea lor s-a făcut ca urmare a acordului de voinţă al acestora.
Aşa fiind, Curtea faţă de dispoziţiile art. 3854, raportat la art. 368 alin. (2) şi art. 369 C. proc. pen., urmează a lua act de declaraţiile de retragere a recursurilor formulate de inculpaţii C.I.I., T.R., T.I.O. şi C.M., împotriva deciziei penale nr. 148/ A din 3 iulie a Curţii de Apel Oradea.
Revenirile inculpaţilor asupra declaraţiilor de retragere sunt tardive.
Asupra renunţării la o cale de atac se poate reveni numai în cadrul termenului prevăzut de lege pentru exercitarea ei.
În speţă, însă, inculpaţii au revenit asupra declaraţiilor de retragere a recursurilor după expirarea termenului de recurs, astfel că aceste noi declaraţii nu pot avea relevanţă juridică, hotărârea recurată rămânând definitivă la data retragerii recursurilor, conform art. 416 pct. 5 C. proc. pen. şi dobândind autoritate de lucru judecat cu privire la cei patru recurenţi inculpaţi.
Inculpatul C.A.S. a criticat Decizia Curţii de Apel Oradea ca fiind nelegală şi netemeinică susţinând că participaţia sa s-a făcut fără vinovăţie şi cerând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., invocând ca motiv dispoziţiile art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Inculpatul a contribuit cu intenţie la săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie, el ştiind că D.A. şi T.R. vor săvârşi o faptă de sustragere cu violenţă a unor valori materiale din posesia altei persoane.
În declaraţia (dosar de urmărire penală) scrisă personal de inculpatul D.A. se precizează că „atunci când P.A. (nume sub care era cunoscut C.A.S.) a venit la mine să-mi propună afacerea respectivă, mi-a explicat că eu împreună cu băieţii din Oradea trebuie să-i atacăm pe cei din maşina oprită purtând ciorapi pe faţă şi să le luăm bani, partea noastră fiind de 1000 dolari S.U.A. de persoană". În continuare acesta a precizat că inculpatul C.A.S. i-a dat bani pentru biletele de drum, numărul de telefon la care să apeleze pe cel cu care va acţiona în Oradea, cerându-i ca la întoarcere să-i plătească fiecare câte 100 dolari S.U.A., „pentru că ne-a dat pontu".
Chiar inculpatul C.A.S. în declaraţia de la dosar (dosar de urmărire penală) a recunoscut că ştia despre faptul că T.R. şi D.A. trebuiau să recupereze o sumă de bani de la o persoană din Oradea, prin „recuperare" înţelegând ca aceştia să sperie, să ameninţe sau să bată acea persoană.
Racolarea celor doi inculpaţi, transmiterea sumei de bani necesară acoperirii cheltuielilor de transport, facilitarea întâlnirii lor cu cei din Oradea, discuţiile telefonice avute cu inculpatul C.I.I., constituie acte care fac parte din ajutorul dat celorlalţi la săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie.
Examinând cauza, cu privire la acest inculpat, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi sub motivele care se iau în considerare din oficiu, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, acordând semnificaţie tuturor aspectelor de fapt şi de drept.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului C.A.S. urmează a fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A.S. împotriva deciziei penale nr. 148/ A din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Ia act de retragerea recursurilor declarate împotriva aceleiaşi decizii penale de inculpaţii C.I.I., T.I.O., T.R. şi C.M.
Obligă recurentul inculpat T.R. să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi C.I.I., T.I.O. şi C.M. să plătească statului suma de 600.000 cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2208/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2210/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
