ICCJ. Decizia nr. 2262/2004. Penal. Recuzare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2262/2004
Dosar nr. 933/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 ianuarie 2003, dată în dosarul nr. 681/2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petentul G.F., privind recuzarea tuturor judecătorilor Tribunalului Dâmboviţa.
Hotărând astfel, Curtea de apel, a reţinut că petentul G.F., în calitate de inculpat, în dosarul nr. 8971/2001, aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, a recuzat toţi magistraţii acestei instanţe, cu motivarea că nu are încredere în judecătorii Tribunalului Dâmboviţa, apreciind că aceştia au un interes în cauză, deoarece i-au respins cererea prin care a recuzat toţi magistraţii de la Judecătoria Târgovişte şi nici nu i-a fost comunicată încheierea respectivă, pentru a declara recurs.
Analizând cererea de recuzare, în raport de motivele invocate şi dispoziţiile art. 48 lit. d), art. 50 şi art. 51 C. proc. pen., Curtea de apel a reţinut că „Din modul în care inculpatul şi-a expus motivele, se constată că acestea nu se încadrează în prevederile art. 48 lit. d) C. proc. pen., care se referă la împrejurări de natură a conduce la concluzia certă că, vreunul din judecătorii de la Tribunalul Dâmboviţa, ar avea vreun interes în cauză, ori vreuna din rudele lor apropiate".
Împotriva încheierii din 17 ianuarie 2003, dată de Curtea de Apel Ploieşti, în termenul legal, a declarat recurs petentul G.F., reiterând critica formulată în cererea iniţială şi anume, că nu are încredere în judecătorii Tribunalului Dâmboviţa, apreciind că au un interes în cauză, de vreme ce i-au respins cererea, prin care recuzase pe toţi magistraţii Judecătoriei Târgovişte şi nici nu i-a fost comunicată încheierea, prin care s-a dat o asemenea soluţie.
După sesizarea instanţei supreme pentru soluţionarea recursului declarat în cauză de petent, la termenele de judecată fixate, acesta a recuzat, pe rând, toţi judecătorii secţiei penale a Curţii Supreme de Justiţie şi respectiv, ai secţiei de contencios-administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, cererile sale fiind respinse prin: încheierea nr. 1300 din 28 martie 2003, dată în dosarul nr. 946/2003 al secţiei de contencios-administrativ a Curţii Supreme de Justiţie; încheierea nr. 3799 din 2 octombrie 2003 dată în dosarul nr. 1851/2003 al secţiei comerciale a Curţii Supreme de Justiţie; încheierea nr. 4556 din 5 noiembrie 2003 dată în dosarul nr. 5869/2003 al secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; încheierea nr. 5047 din 11 decembrie 2003 dată în dosarul 3572/2003 al secţiei comerciale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi încheierea din 3 martie 2004, dată în dosarul 1988/2003 al secţiei de contencios-administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul declarat de petentul G.F. nu este fondat.
Din dispoziţiile art. 51 C. proc. pen., rezultă că recuzarea poate fi cerută numai în situaţia în care există vreunul din cazurile de incompatibilitate, prevăzute expres şi limitativ de art. 46 şi art. 48 C. proc. pen.
Iar, potrivit art. 52 alin. (5) din acelaşi cod, recuzarea care priveşte întreaga instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate, în care se află fiecare judecător.
Ori, motivele invocate de petent în mod evident nu constituie cauze de incompatibilitate a tuturor judecătorilor de la Tribunalul Dâmboviţa, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 8971/2001.
Aşa fiind, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petentul G.F., ca nefondat, şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.F., împotriva încheierii din 17 ianuarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 681/2003 al Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2261/2004. Penal. Art.305 c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 2285/2004. Penal. Art.215 alin.3; 5 c.pen.... → |
|---|
