ICCJ. Decizia nr. 226/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.226/2004
Dosar nr. 5136/2003
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa penală nr. 279 din 14 aprilie 2003, a condamnat pe inculpatul D.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 din acelaşi cod.
Inculpatul a fost obligat la 13.904.709 lei despăgubiri civile şi la 20.000.000 lei despăgubiri, pentru daune morale către partea civilă Ş.E.
S-a reţinut, în ziua de 13 august 2001, inculpatul a aplicat în zona capului părţii vătămate Ş.E. o lovitură în plan vertical, cu o săpăligă. Întrucât partea vătămată s-a apărat cu braţul stâng în zona frunţii, a suferit o fractură cominutivă cu fragment 1/3 medie diafiză cubitus stâng, pentru a cărei vindecare au fost necesare 90-95 zile îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 427 din 6 octombrie 2003, a admis recursul declarat de procuror, a casat sentinţa în latură penală şi în baza art. 20, raportat la art. 174 C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod.
Totodată, a respins apelul părţii civile Ş.E., declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
S-a motivat că, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, întrucât a aplicat lovitura cu partea metalică a săpăligii, în zona capului şi cu intensitate şi numai pararea acestei lovituri cu antebraţul stâng, de către partea vătămată a fost de natură a înlătura producerea acestui rezultat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă Ş.E., solicitând obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri periodice şi majorarea despăgubirilor pentru daune morale, precum şi a celor pentru daune materiale.
Recursul este nefondat.
După cum corect a motivat instanţa de apel, acordarea unei prestaţii periodice nu se justifică, întrucât nu există probe ştiinţifice care să confirme existenţa unei infirmităţi fizice.
De asemeni, despăgubirile civile au fost acordate avându-se în vedere chitanţele, în care figurează ca plătitor partea civilă, precum şi sumele achitate drept contra-valoare a muncii prestate în gospodăria acesteia de alte persoane pe perioada în care partea vătămată a avut braţul imobilizat în aparat gipsat. La fel, despăgubirile pentru daune morale au fost acordate într-un cuantum rezonabil, ţinându-se seama de suferinţa la care a fost supusă partea vătămată.
Având în vedere că partea vătămată poate solicita şi ulterior repararea unor pagube produse prin infracţiune, în măsura în care acestea au fost cuantificate după soluţionarea acestei cauze, recursul va fi respins ca nefondat.
Recurenta parte civilă urmează să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de partea civilă Ş.E. împotriva deciziei nr. 427 din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul D.I., ca nefondat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2257/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2261/2004. Penal. Art.305 c.pen. Recurs în... → |
|---|
