ICCJ. Decizia nr. 2257/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2257/2004
Dosar nr. 188/2004
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 524 din 5 decembrie 2002, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpata Ş.V. la:
- 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 luni închisoare, pentru instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea şi anume, 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare, în total 2 ani şi 3 luni închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de încercare pe o durată de 6 ani şi 3 luni.
În baza art. 863 C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpata Ş.V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte o dată la 3 luni în prima zi lucrătoare a lunii, la Poliţia municipiului Galaţi, secţia corespunzătoare domiciliului inculpatei;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
S-a constatat că părţile vătămate B.A. şi B.M., Z.M. şi Z.C. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpata a fost obligată să plătească:
- 100.000.000 lei către părţile civile C.P. şi C.A.;
- 80.000.000 lei către părţile civile T.Şt. şi T.A.;
- 100.000.000 lei către părţile civile D.C. şi D.E.;
- 75.000.000 lei către părţile civile H.M. şi HG, pentru toate părţile civile, cu titlu de despăgubiri.
Conform art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea înscrisurilor false şi anume:
- adeverinţa eliberată părţii civile C.P. de către Asociaţia de locatari nr. 507 Galaţi, spre a-i servi la L. Galaţi (fără număr de înregistrare şi nedatată);
- adeverinţa cu nr. 36 din 19 iunie 1998, eliberată părţii vătămate HG de către Asociaţia de locatari nr. 704 pentru a folosită la L. Galaţi;
- adeverinţa cu nr. 7 din 15 iulie 1998 eliberată părţii vătămate D.C. de către Asociaţia de locatari nr. 607 Galaţi pentru a-i servi la cumpărarea apartamentului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpata Ş.V. a fost obligată să plătească statului suma de 1.200.00 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În perioada decembrie 1997 – iulie 1998, inculpata Ş.V. a indus în eroare mai multe persoane cu ocazia încheierii unor tranzacţii imobiliare, cărora le-a produs pagube mari şi care au avut drept consecinţă câştigarea pentru sine a diferite sume de bani.
1. Astfel, cunoscând că părţile vătămate C.P. şi C.A. au datorii mari la întreţinere, le-a propus un schimb de locuinţă. În acest sens, inculpata le-a oferit celor două părţi vătămate două camere din locuinţa numitului Ş.Şt., situat în str. Caşin, Galaţi şi suma de 6.500.000 lei.
Părţile vătămate au acceptat propunerea inculpatei şi au primit de la aceasta suma de 3.250.000 lei.
Întrucât apartamentul în care locuiau părţile vătămate făcea parte din fondul locativ al Primăriei municipiului Galaţi, inculpata s-a oferit să se ocupe de cumpărarea acestui imobil, în numele şi pentru părţile vătămate, de la SC L. SA Galaţi.
În acest sens, părţile vătămate au împuternicit-o pe inculpată, printr-o procură întocmită la data de 18 decembrie 1997 şi autentificată sub nr. 3452 la Biroul notarului public M.N.
Întrucât, pentru vânzarea unui imobil de către SC L. SA Galaţi se pretindea lipsa de datorii la întreţinere, inculpata a solicitat numitei R.G. (administrator la Asociaţia de locatari nr. 105) să elibereze o adeverinţă din care rezulta că părţile vătămate nu au datorii la întreţinere.
S-a constatat că părţile vătămate aveau o datorie la întreţinere în sumă de 1.839.414 lei la data de 7 ianuarie 1998. În contul acestei datorii, inculpata a achitat suma de 1.200.000 lei şi a semnat un angajament de plată pentru suma de 639.414 lei, condiţii în care, R.G. a întocmit o adeverinţă fără număr şi fără dată din care rezulta că familia C. este la zi cu plata întreţinerii şi a fondului de rulment.
În aceeaşi zi, inculpata a definitivat actele de vânzare-cumpărare a imobilului, în numele părţii vătămate C.P.
Determinată fiind de inculpată, partea vătămată C.P. a dat acesteia o procură autentificată la Biroul notarial Z.I., sens în care, inculpata a vândut apartamentul din Galaţi, numitei H.M., cu suma de 35.000.000 lei.
Între timp, inculpata mutase familia C. în locuinţa de două camere, situată pe str. Caşin.
Suma de 35.000.000 lei a fost folosită de inculpată în interes personal.
La sfârşitul lunii ianuarie 1998, părţile vătămate cu fost mutate într-o locuinţă pe str. Dogăriei, imobil care a fost revendicat de către o altă persoană. În aceste condiţii, părţile vătămate au fost nevoite să locuiască la o rudă în comuna Luncaviţa, sat Rachelu din judeţul Tulcea.
2. În luna mai 1998, părţile vătămate B.A. şi B.M. au hotărât să vândă imobilul de pe str.Libertăţii nr. 95 pentru care figura titular cel dintâi.
Inculpata a stabilit cu cele două părţi vătămate preţul vânzării, la suma de 45.000.000 lei, din care le-a achitat un avans de 3.800.000 lei, la data de 5 mai 1998.
La aceeaşi dată, inculpata a obţinut de la partea vătămată B.A. şi de la soţia acestuia B.M. două procuri autentificate la Biroul notarului public Z.I., din care rezulta că este împuternicită să vândă în numele şi pentru ei, imobilul din str. Libertării.
Ulterior, părţile vătămate au realizat că au fost înşelate şi la data de 25 mai 1998 au solicitat revocarea procurii.
Din chitanţele aflate (dosar de urmărire penală), rezultă că inculpata se angajase să cumpere imobilul aparţinând părţii vătămate B.A. nu să finalizeze vânzarea acestuia către alte persoane.
3. În luna martie 1998, inculpata a aflat că familia H. aveau datorii mari la întreţinere şi dorea un schimb de apartament. Apartamentul în care locuia familia H. se află în Galaţi, şi era închiriat de la SC L. SA Galaţi.
Inculpata a propus familiei H. un schimb de locuinţă, în sensul că părţile vătămate ar urma să se mute în două camere aflate pe str. Libertăţii şi care aparţinea familiei B.
Pentru a da credibilitate, inculpata a prezentat familiei H. actele obţinute de la familia B., inclusiv cele două procuri.
Familia H. s-a mutat în imobilul familiei B. la data de 10 iunie 1998.
În aceeaşi zi, inculpata a însoţit familia H. la L. SA Galaţi, în vederea cumpărării apartamentului din Galaţi.
Întrucât familia H. avea datorii mari la întreţinere, respectiv suma de 4.300.000 lei, inculpata a întocmit un angajament de plată şi a determinat-o pe administratorul V.T., de la Asociaţia de locatari nr. 704, să elibereze o adeverinţă din care să rezulte că familia H., nu are datorii la întreţinere (adeverinţa nr. 36 din 9 iunie1998).
După cumpărarea apartamentului de la SC L. SA, inculpata a determinat pe părţile vătămate, la data de 25 iunie 1998, să îl vândă numitului N.J.
Locuinţa a fost vândută la data de 29 iunie 1998, numiţilor C.M. şi C.S., cu suma de 42.000.000 lei, sumă pe care inculpata şi-a însuşit-oşi folosit în interes personal.
4. Inculpata, a aflat că familia D. avea datorii mari la întreţinere, pentru imobilul situat în Galaţi, imobil ce aparţinea Primăriei municipiului Galaţi, motiv pentru care era interesată de un schimb de apartamente.
Inculpata a luat legătura cu familia D. şi le-a propus mutarea în imobilul de pe str. Libertăţii, ce aparţinea părţilor vătămate B. şi suma de 5.000.000 lei.
Şi de această dată, inculpata s-a ocupat de cumpărarea imobilului celor două părţi vătămate de la L. SA Galaţi.
Tot prin semnarea unui angajament de plată, inculpata a determinat-o pe administratorul Asociaţiei de locatari nr. 607 să elibereze adeverinţa nr. 7 din 15 iulie 1998, din care rezulta că partea vătămată D.C. are întreţinerea plătită la zi.
La data de 23 iulie 1998, la SC I. SA Galaţi a fost întocmit contractul de vânzare-cumpărare privind imobilul din strada Libertăţii, încheiat între inculpată şi părţile vătămate D.C. şi D.E.
Inculpata a folosit cele două procuri primite de la părţile vătămate B., deşi acestea fusese revocate încă din data de 25 mai 1998.
La data de 23 iulie 1998, părţile vătămate D.C. şi D.E. au împuternicit-o pe inculpată să vândă apartamentul proprietatea acestora (procura autentificată sub nr. 1205 din 23 iulie 1998 la Biroul notarului public C.P.).
Ulterior, la data de 30 iulie 1998, inculpata a vândut apartamentul din Galaţi, numitului F.V. cu suma de 30.000.000 lei, sumă care nu a fost remisă părţilor vătămate şi folosită de inculpată în interes personal.
5. În luna februarie 1998, inculpata a aflat că părţile vătămate Z.M. şi C., doresc să schimbe apartamentul situat în Galaţi, cu o casă.
Inculpata a propus părţilor vătămate un schimb de apartament cu o casă situată pe str. Muzicii şi suma de 10.000.000 lei.
În luna aprilie, familia Z. s-a mutat în imobilul situat pe str. Muzicii unde au locuit doar câteva zile, deoarece au aflat de la diferite persoane că inculpata nu este serioasă, revenind în apartamentul lor.
Inculpata a publicat un anunţ la ziar, în sensul că cedează contractul de închiriere pentru suma de 40.000.000 lei, privind apartamentul în care locuia familia Z.
Urmare a anunţului, partea vătămată T.Şt. s-a deplasat la adresa indicată, de unde a aflat că proprietara poate fi găsită pe str. Caşin (când, de fapt, titularii contractului de închiriere locuiau la acea dată pe str. Muzicii).
Partea vătămată T.Şt. s-a deplasat la imobilul de pe str. Caşin unde a găsit-o pe inculpată, stabilind cedarea contractului de închiriere pentru suma de 35.000.000 lei.
La data de 30 aprilie 1998, s-a încheiat un contract de împrumut între partea vătămată T.Şt. şi inculpata, act care, de fapt, reprezenta remiterea preţului pentru cedarea contractului de închiriere.
Partea vătămată T.Şt. nu a primit apartamentul şi nu i-a fost restituită suma de 35.000.000 lei.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpata Ş.V.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatei atât sub aspectul cuantumului pe care îl consideră prea mic, cât şi al modalităţii de executare a acesteia, solicitând ca executarea să se facă prin privare de libertate.
Inculpata a criticat aceeaşi hotărâre cu privire la faptul că în mod greşit în conţinutul infracţiunii au fost reţinute unele acte materiale care nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, respectiv, cele ce privesc părţile vătămate B.A., B.M., Z.M. şi Z.C., care nu au suferit nici un prejudiciu material, motiv pentru care a solicitat ca după reaprecierea materialului probator să i se reducă pedeapsa aplicată, având în vedere faptul că este tânără, are în întreţinere trei copii minori, iar soţul său este bolnav psihic.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 581 din 13 octombrie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpata Ş.V., aceasta din urmă fiind obligată să plătească statului suma de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea deciziei, curtea de apel a arătat că „Analizând hotărârea apelată, actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că aceasta este legală şi temeinică" şi că „Contrar susţinerilor inculpatei, instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt reală şi completă, conformă cu întregul material probator judicios administrat, analizat şi coroborat în cauză", aşa încât „Încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpată este corectă şi nu se verifică susţinerea apărătorului inculpatei că, în mod greşit în conţinutul infracţiunii s-au reţinut unele acte materiale care nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune."
Cu privire la motivul de casare invocat de parchet, vizând netemeinicia pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului pedepselor, cât şi al modalităţii de executare s-a arătat că este nefondat, deoarece „Instanţa de fond a dat eficienţă art. 74 C. pen., apreciind în mod corect criteriile de individualizare a pedepsei raportat la situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpată", precum şi faptul că „Atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate, cât şi al modalităţii de executare dispusă, instanţa de fond a avut în vedere scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., apreciind în mod corect că aceasta este de natură a-şi atinge scopul preventiv-educativ, reeducarea inculpatei."
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de apel Galaţi şi de inculpata Ş.V.
Prin recursul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a reiterat motivul de casare invocat şi la judecata în calea de atac a apelului, şi anume cu privire la greşita individualizare a pedepsei, al cărei cuantum îl consideră prea mic faţă de pericolul social al faptelor comise, cât şi al modalităţii de executare a acesteia, în cauză impunându-se executarea pedepsei prin privare de libertate.
Inculpata nu şi-a motivat recursul declarat, însă la data judecăţii acestei căi de atac s-a pus în discuţie tardivitatea acestuia, aspect asupra căruia se va reveni, după analizarea recursului declarat de parchet.
Asupra recursurilor de faţă;
A. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, este nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la aplicarea şi stabilirea pedepselor se ţine seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acestea fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială şi că executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnatului.
Verificând motivul de casare invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi prin prisma textelor de lege citate, se constată că, deşi fapta prezintă un grad de pericol social destul de ridicat, având în vedere modalitatea în care a fost comisă, respectiv prin inducerea în eroare a unui număr însemnat de persoane, cărora le-a cauzat prejudicii importante, totuşi, la individualizarea pedepsei atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, luarea în considerare numai a pericolului social şi nesocotirea celorlalte criterii de individualizare nu este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Astfel, se constată că inculpata este o persoană tânără, nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta şi mai mult, chiar are în întreţinere un număr de trei copii minori, de vârste mici, care au nevoie de ajutor şi supraveghere în condiţiile în care tatăl acestora şi soţul ei este bolnav psihic, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.
Având în vedere toate aceste împrejurări, se constată că instanţele de fond şi apel au făcut o corectă individualizare a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului stabilit, cât şi al modalităţii de executare, întrucât ţine seama în egală măsură de datele ce caracterizează persoana inculpatei dar şi situaţia în care se găseşte familia sa.
Nefiind fondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi urmează a fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
B. Recursul declarat de inculpata Ş.V. este tardiv.
Potrivit art. 4853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit alin. (2) dispoziţiile art. 363 – art. 365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.
Conform art. 363 alin. (2) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
Din actele de la dosar, respectiv, practicaua deciziei atacate cu recurs, rezultă că inculpata Ş.V. a fost prezentă în instanţă la data judecării apelului, iar în dispozitivul aceleiaşi decizii s-a arătat expres, că termenul de recurs pentru aceasta curge de la pronunţarea deciziei care a avut loc la data de 13 octombrie 2003.
Întrucât inculpata a declarat recursul, conform declaraţiei de la dosar, după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de lege, urmează a se constata că acesta este tardiv şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
În consecinţă, se va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii, având în vedere şi faptul că, verificând hotărârea atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva deciziei penale nr. 581 din 13 octombrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpata Ş.V.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata Ş.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2253/2004. Penal. Art.211 alin.1, 2 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 226/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
