ICCJ. Decizia nr. 2261/2004. Penal. Art.305 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2261/2004
Dosar nr. 279/2004
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 335 din 9 iunie 2003, Judecătoria Râmnicu Sărat a condamnat pe inculpatul I.G. la:
- un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 198 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat şi a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa de executat, în total un an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În fapt, pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că începând cu luna iunie 2002, inculpatul I.G., cu rea credinţă, nu a plătit pensia de întreţinere, stabilită pe cale judecătorească în favoarea fiicei sale, minora I.I., încredinţată spre creştere şi educare mamei sale.
Hotărârea primei instanţe a rămas definitivă prin neexercitarea căii legale de atac a apelului de nici una din părţi.
Împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71, teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, criticând-o ca fiind pronunţată cu încălcarea legii.
Prin recursul în anulare de faţă, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie critică hotărârea primei instanţe cu privire la greşita revocare, în temeiul art. 83 C. pen., a suspendării executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 198 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, întrucât infracţiunea dedusă judecăţii în cauza de faţă a fost descoperită la data de 3 martie 2003, când partea vătămată a formulat plângere prealabilă, deci după expirarea termenului de 2 ani şi 6 luni, pe durata căreia s-a dispus suspendarea condiţionată şi care s-a împlinit la data de 1 noiembrie 2002.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 83 alin. (1) C. pen., dacă în cursul termenului de încercare, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, iar conform alin. (2), revocarea suspendării pedepsei nu are loc dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.
Din actele de la dosar, respectiv fişa de antecedente penale aparţinând inculpatului, rezultă că acesta a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 198 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat, conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni închisoare, care a început să curgă de la data de 2 mai 2000, când hotărârea a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac a apelului.
Prin urmare, termenul de 2 ani şi 6 luni pe durata căruia s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse, s-a împlinit la data de 1 noiembrie 2002.
Întrucât partea vătămată a făcut plângere la data de 3 martie 2003, pentru săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de abandon de familie din cauza de faţă, se constată că săvârşirea acesteia a avut loc după expirarea termenului de încercare, şi prin urmare dispoziţiile art. 83 C. pen., nu mai erau aplicabile.
Pe cale de consecinţă, prima instanţă omiţând a constata că noua faptă dedusă judecăţii a fost comisă după expirarea termenului de încercare stabilit pentru pedeapsa anterioară, în mod greşit a dispus revocarea acesteia, şi implicit executarea ei alături de pedeapsa aplicată în cauză, motiv pentru care recursul în anulare urmează a fi admis, a casa hotărârea atacată şi a înlătura dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 198 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat şi înlăturarea executării acesteia, astfel că inculpatul I.G. va executa numai pedeapsa de un an închisoare, aplicată în cauză şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 335 din 9 iunie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, privind pe inculpatul I.G.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată anterior inculpatului, prin sentinţa penală nr. 198 din 12 aprilie 2000 a Judecătoriei Râmnicu Sărat, dispoziţii pe care le înlătură, inculpatul urmând să execute pedeapsa de un an închisoare, aplicată în cauză.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată.
Anulează mandatul de executare emis pentru pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare şi dispune emiterea unui nou mandat, pentru pedeapsa de un an închisoare.
Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 226/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2262/2004. Penal. Recuzare. Recurs → |
|---|
