ICCJ. Decizia nr. 2288/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2288/2004
Dosar nr. 1158/2004
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 479 din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Bacău, inculpatul A.C. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate şi graţierii pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 221 din 20 mai 2002 a Judecătoriei Buhuşi, inculpatul urmând să execute în total pedeapsa de 10 ani şi 10 luni şi 4 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa perioada arestului preventiv de la 15 septembrie 2003 până la pronunţarea hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 11 septembrie 2003, inculpatul a aplicat victimei L.C. mai multe lovituri peste faţă şi zona toracică, după care a lovit-o cu picioarele în zona abdominală şi toracică. La 14 septembrie 2003, victima a fost transportată la spital unde s-a constatat decesul.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2923/2003 al S.M.L. Bacău, moartea L.C. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute generate de un politraumatism abdominal cu ruptură de splină şi hematom subcapsular, fractură de mandibulă şi fractură de corn hioidian drept.
S-a concluzionat că leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corp dur, posibil şi comprimare, între acestea şi deces existând legătură directă de cauzalitate.
Prin Decizia penală nr. 50/2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care solicită în principal achitarea, întrucât nu el a ucis victima, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 C. pen., acceptând că a lovit uşor victima.
Motivele de recurs invocate de inculpat sunt cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 18 C. pen.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă cu certitudine că inculpatul a bătut-o cu sălbăticie pe victimă, concubina sa. Martora L.A. a declarat că a stat de vorbă cu victima înainte de moarte.
Aceasta purta urmele vizibile ale unei grave agresiuni fizice, leziuni şi hemoragii de sânge pe gură.
Aceeaşi martoră a declarat că victima i-a relatat că a fost agresată şi adusă în acea stare de inculpat. Din constatările şi concluziile actului medico-legal aflat la dosar rezultă neîndoielnic că victima a fost bătută sistematic, lovită în zona superioară a corpului, ceea ce i-a produs leziunile descrise. Toate aceste probe împreună cu recunoaşterea evazivă a inculpatului care încearcă să eludeze răspunderea penală susţinând că agresiunea lui nu a fost de natură să producă decesul victimei, dovedesc că instanţele de fond şi apel au reţinut corect starea de fapt, că el este autorul uciderii acesteia, faptă pe care instanţele legal au încadrat-o în infracţiunea de omor.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 50 din 10 februarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 septembrie 2003 la 28 aprilie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2285/2004. Penal. Art.215 alin.3; 5 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2289/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
