ICCJ. Decizia nr. 2295/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2295/2004
Dosar nr. 549/2004
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, prin sentinţa penală nr. 528 din 3 noiembrie 1997, condamnă pe inculpata M.F.T. la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 cu aplicarea art. 71 C. pen.
Inculpata este obligată să plătească 1,100 mărci germane părţii civile V.A. şi 350.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Se reţine că, în luna iunie 1995, inculpata pretinde şi primeşte suma de 1000 mărci germane de la V.A., promiţându-i că, prin cunoştinţele pe care le are la Primăria Timişoara, îi poate obţine o locuinţă cu chirie din fondul locativ de stat.
Inculpata declară apel, motivând că a fost judecată şi condamnată fără să fie citată şi că pedeapsa este excesivă.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 472 din 18 decembrie 2003, respinge, ca nefondat, apelul şi o obligă pe apelantă la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin recursul de faţă, inculpata critică Decizia, reiterând susţinerile din apel.
În parte, critica este fondată.
Prima instanţă reţine corect situaţia de fapt, pe care o califică corespunzător, având în vedere declaraţiile date de partea vătămată, de inculpată şi de martorul M.I., în prezenţa căruia, făptuitoarea a lăsat să se creadă că are, cunoştinţe la primărie.
De altfel, inculpata a pretins şi primit suma de 1000 mărci germane de la V.A., pentru a interveni la primărie.
După ce a dat această declaraţie, inculpata a dispărut, sustrăgându-se de la urmărirea penală şi de la judecată.
Ea a fost citată la adresa pe care a indicat-o în declaraţia dată poliţiei.
La dozarea pedepsei insă, instanţele nu au avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpata are trei copii, un nivel cultural redus şi nu a mai fost condamnată, încât sunt temeiuri că se poate reeduca executând o pedeapsă în cuantum mai redus acela stabilit de prima instanţă.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul va fi admis şi rejudecând cauza, pedeapsa aplicată inculpatei va fi redusă conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata M.F.T. împotriva deciziei penale nr. 472/ A din 18 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 528 in 3 noiembrie 1997 a Tribunalului Timiş, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatei M.F.T., pe care o reduce de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 22 octombrie 2003 la 28 aprilie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2291/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2302/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
