ICCJ. Decizia nr. 2302/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2302/2004
Dosar nr. 5842/2003
Şedinţa publică din 28 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 16 iunie 2003, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul D.N. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81 – art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi art. 120 alin. (2) C. pen., s-a constatat graţiată pedeapsa şi s-a redus termenul de încercare la o durată de 2 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile L.I. 20.000.000 lei despăgubiri materiale, 80.000.000 lei daune morale şi 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru pronunţarea hotărârii, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În ziua de 12 mai 2001, în jurul orei 10,00, L.I., din comuna Găiseni, jud. Giurgiu, s-a dus la postul de poliţie al comunei respective, pentru a se interesa de verificările ce urmau să fie făcute în legătură cu o reclamaţie făcută împotriva fostei sale concubine. Aici a găsit pe agentul principal D.N., şeful postului de poliţie şi pe ajutorul acestuia V.V.
În timpul discuţiei avute, D.N. i-a reproşat lui L.I. atitudinea pe care acesta a avut-o faţă de el, cu câteva zile în urmă.
La un moment dat, D.N. s-a enervat şi, fără nici o justificare, a exercitat violenţe asupra părţii vătămate L.I., pe care l-a lovit cu pumnii şi palmele peste faţă, cap şi alte părţi ale corpului, victimei curgându-i sânge din nas. Întrucât partea vătămată a strigat după ajutor, în faţa postului de poliţie s-a adunat un grup de circa 20-30 persoane, iar fiul său a fost trimis să anunţe familia despre cele ce se întâmplau.
Fiind sesizat de B.A., sora părţii vătămate, viceprimarul M.D. s-a deplasat la postul de poliţie, unde l-a găsit pe L.I. cu sânge pe faţă, acesta spunându-i că a fost bătut de inculpat, care a susţinut că L.I. s-a lovit singur peste faţă.
După ce inculpatul, cu batista, l-a şters de sânge pe faţă, viceprimarul a ieşit în faţa postului de poliţie, calmând persoanele adunate, iar părţii vătămate i s-a permis să plece.
Din certificatele medico-legale existente la dosar rezultă că partea vătămată L.I., ca urmare a agresiunii, a prezentat mai multe leziuni şi escoriaţii la nivelul capului şi pe corp, care i-au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a negat faptele, susţinând că nu a folosit violenţe asupra părţii vătămate, pretinzând că aceasta, singură, s-ar fi lovit cu pumnul peste nas, curgându-i sânge, care ar fi fost întins pe întreaga faţă.
S-a reţinut că faptele se dovedesc cu declaraţiile martorilor M.D., I.G., V.V., T.V., M.M., L.M., A.M., S.N. şi alţii, cât şi cu certificatele medicale existente la dosar.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, care a solicitat majorarea pedepsei aplicate, precum şi inculpatul, care prin apărător, a susţinut că faptele nu sunt dovedite, decât cu susţinerile părţii vătămate, în cauză neexistând martori oculari care să confirme agresiunea, existenţa unor mari contradicţii între declaraţiile martorilor, precum şi între declaraţiile acestora şi actele medico-legale, în concluzie solicitându-se rejudecarea cauzei şi achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 713 din 3 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate în cauză, cu motivarea că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, făcând o analiză judicioasă a probelor dosarului pe baza cărora a reţinut vinovăţia inculpatului, din declaraţiile tuturor martorilor şi natura leziunilor descrise în certificatul medical fiind exclusă posibilitatea autoagresiunii din partea părţii vătămate.
În ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa de fond a făcut o justă apreciere a gravităţii faptei şi a circumstanţelor personale ale inculpatului, aplicând o pedeapsă bine individualizată, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei penale nr. 713 din 3 decembrie 2003 a declarat recurs inculpatul, care, prin acelaşi apărător, a reiterat motivele prezentate la instanţa de apel.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că, atât prima instanţă, cât şi cea de apel, au reţinut situaţia de fapt în concordanţă cu probele administrate în cauză, pe care le-au analizat în amănunt, stabilind o justă încadrare juridică şi o pedeapsă corespunzătoare.
Din probele de la dosar rezultă, indubitabil, că inculpatul D.N. a săvârşit faptele, pentru care a fost condamnat, nefiind cazul achitării sale.
Astfel, este cert stabilit că, în ziua de 12 mai 2001, în jurul orei 10,00-11,00, partea vătămată a fost în incinta postului de poliţie, având discuţii cu şeful acestuia, timp în care a strigat după ajutor, fiind bătut, ţipete auzite de persoanele care s-au adunat în număr mare, acestea văzându-l pe L.I. când a ieşit afară, având urme de agresiune şi sânge, împrejurări care nu sunt contestate nici de către inculpat.
Ceea ce inculpatul nu a recunoscut este faptul că nu el ar fi violentat partea vătămată ci aceasta s-a autovătămat, lovindu-se cu pumnul peste nas, ceea ce ar fi determinat hemoragia de sânge.
Probele administrate au infirmat această versiune a inculpatului, acesta fiind indicat ca autorul violenţelor folosite asupra părţii vătămate. Astfel:
- martorul I.G., care, venind la postul de poliţie a aflat de la persoanele adunate că L.I. se află acolo şi este bătut, iar în momentul când a intrat în cameră, l-a văzut pe acesta plin de sânge pe faţă şi plângând, partea vătămată spunându-i să se ducă şi să anunţe rudele să-l „scoată de acolo", timp în care D.N. i-a spus „să iasă afară că dacă nu o păţeşte şi el".
- viceprimarul M.D. susţine că a venit, plângând, sora lui L.I., spunându-i că „L.I. este la postul de poliţie" „bătut de poliţişti" şi când s-a deplasat acolo a găsit 30-40 de persoane care vroiau să intre în local „pentru a-l scăpa" pe cel agresat. Din postul de poliţie l-a auzit pe L.I. ţipând că îl bate poliţia şi striga „săriţi fraţilor că mă omoară". Intrând în incinta postului de poliţie l-a văzut pe inculpatul D.N., la birou, fiind nervos, iar în picioare era partea vătămată, plină de sânge, aceasta spunându-i că „şeful de post l-a omorât din bătaie". La insistenţele sale, după ce inculpatul l-a şters, cu batista, de sângele de pe faţă, pe L.I., i-a permis să plece.
- martorul V.V., agent şef adjunct, la Postul de poliţie Găiseni, declară la procurorul militar, că era în cameră când L.I. purta discuţii cu inculpatul, pe care l-a văzut când, acesta, l-a tras de mână pe partea vătămată către scaunul pe care şezuse, timp în care, sus-numitul a început să ţipe „săriţi lume mă omoară". În timp ce s-a aplecat, să ridice obiectele căzute de pe birou, a auzit zgomote „specifice de luptă" ca şi cum plutonierul major D.N. încerca să-l imobilizeze. Printre aceste zgomote, s-au auzit şi zgomote specifice loviturilor, respectiv bufnituri, lovituri, posibil să fi fost şi lovituri de pumn, lovind corpul, dar datorită poziţiei în care se afla, nu a putut să vadă cine pe cine a lovit. În momentul în care s-a ridicat, inculpatul l-a întrebat „V. ai văzut că ăsta s-a lovit singur peste nas?" El i-a răspuns că nu a văzut şi, uitându-se la L.I., a văzut că acestuia a început să-i curgă sânge din nas, după care a ţipat după ajutor. După aproximativ 15 minute a intrat în postul de poliţie viceprimarul M.D. care l-a văzut pe L.I. „cu sânge pe el".
- De asemenea, martorii care s-au aflat în faţa postului de poliţie, au confirmat că l-au auzit pe L.I. ţipând şi l-au văzut, când a ieşit afară, spunându-le că a fost bătut de inculpat (A.M. instanţă, S.N., T.V., M.M instanţă, B.A. instanţă).
- De altfel, însăşi certificatul medico-legal infirmă versiunea inculpatului că partea vătămată singură s-a lovit, peste faţă, deoarece L.I. a prezentat echimoze şi escoriaţii violacee sau cruste hematice la nivelul capului, pe partea superioară a corpului şi pe braţe (bosa frontală dr., temporal dr., occipital median inf., mandibular dr., intraorbitar stg., sternal, braţul stg. posterior, antebraţul stg. post., apofiza stiloidă, braţul dr. post., antebraţul dr. ant., pumnul dr. post., lateronazal stg., laterocervical dr. şi laterocervical stg.).
În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatând neîndeplinite cerinţele motivelor de recurs invocate, iar din examinarea din oficiu a hotărârilor atacate nerezultând alte temeiuri de casare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat şi va menţine hotărârile instanţelor de judecată ca fiind temeinice şi legale.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 713 din 3 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2295/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2305/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
