ICCJ. Decizia nr. 2451/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2451/2004
Dosar nr. 1353/2004
Şedinţa publică din 5 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 10 octombrie 2003, petiţionarul B.C. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia efectuarea urmăririi penale împotriva judecătorului Z.E. de la Tribunalul Hunedoara care, în cuprinsul minutei sentinţei penale nr. 129 din 4 iunie 2003 l-a calomniat, atribuindu-i menţiunea de recidivist, ceea ce nu corespunde adevărului şi constituie infracţiunea prevăzută de art. 206 C. pen.
La 28 octombrie 2003, prin rezoluţie parchetul a dispus, în dosarul nr. 184/P/2003, neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului, considerând că reţinerea stării de recidivă nu constituie calomnie în sensul art. 206 C. pen., lipsind intenţia săvârşirii unei astfel de infracţiuni şi că prin folosirea căilor legale de atac dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), greşit aplicate, pot fi înlăturate.
Plângerea formulată de petiţionar împotriva acestei soluţii a fost respinsă prin rezoluţia nr. 1043/II/2/2003 din 15 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 3 din 19 februarie 2004, a respins plângerea formulată de petiţionarul B.C. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale cu motivarea că soluţia pronunţată de procuror este corectă şi că lipsind intenţia de săvârşire a infracţiunii de calomnie prevăzută de art. 206 C. pen., nu poate fi dispusă începerea urmăririi penale conform art. 228 alin. (1) C. proc. pen.
S-a mai reţinut că petiţionarul a declarat apel împotriva sentinţei de condamnare, urmând ca instanţa de control judiciar, să verifice şi să stabilească, dacă fapta dedusă judecăţii a fost comisă în stare de recidivă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiţionarul B.C. care a solicitat casarea hotărârii, desfiinţarea rezoluţiei şi condamnarea, în baza art. 206 C. pen., a persoanei menţionată în plângere.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanţa de fond a considerat în mod corect că nu există temeiuri de începere a urmăririi penale împotriva judecătorului Z.E. pentru infracţiunea prevăzută de art. 206 C. pen., lipsind intenţia acestuia de a-l calomnia pe petiţionar cu prilejul judecării cauzei în care acesta era inculpat.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 129 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Hunedoara, completul format din judecătorul arătat, a hotărât condamnarea inculpatului B.C. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă de 8 ani închisoare, făptuitorul contestând starea de recidivă şi susţinând că pentru condamnarea anterioară s-a împlinit termenul de reabilitare.
Or, reţinerea contrar legii a dispoziţiilor recidivei, constituie motiv de apel ori caz de casare în recurs, conform art. 360 alin. (1) lit. b) şi următoarele şi respectiv art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., iar instanţele de control judiciar sesizate urmează a cenzura dacă, dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), au fost corect aplicate de către completul de judecată din care a făcut parte judecătorul Z.E.
În consecinţă, lipsind intenţia de calomnie, soluţia pronunţată de procuror, de neîncepere a urmăririi penale împotriva judecătorului a fost corect menţinută de Curtea de Apel Alba Iulia.
Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate motivele de casare Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat de petiţionarul B.C., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat potrivit art. 192 alin. (2) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul B.C. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 19 februarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2446/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2480/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
