ICCJ. Decizia nr. 2507/2004. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2507/2004
Dosar nr. 1436/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 389 din 15 decembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Arad a fost condamnat inculpatul S.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, urmare a înlăturării din încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu a alineatului 2 lit. a).
Totodată, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară şi a interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută şi prelungită măsura arestării preventive şi s-a dedus perioada executată începând cu data de 1 aprilie 2003 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În cursul lunii martie 2003, inculpatul a luat legătura, prin intermediul martorului T.S., cu patroana firmei de impresariat artistic I. SRL Bucureşti, pe care de altfel o ştia din vedere de la Complexul Bradul din Covasna unde cei doi erau implicaţi în activităţi artistice.
Potrivit înţelegerii, inculpatul s-a deplasat la sediul firmei din Bucureşti însoţit de încă un bărbat, pe nume A., unde a vizionat un program în vederea selectării unor fete ce urmau să plece în Italia pentru a lucra ca dansatoare în barul unui prieten.
În urma vizionării au fost selectate V.N. şi A.A., acestea fiind convinse să lucreze în Italia ca dansatoare cu contract de muncă.
Cele două fete au plecat de la sediul firmei spre Braşov, cu autoturismul condus de numitul A., iar pe drum inculpatul le-a comunicat că de fapt vor merge în Spania unde vor practica prostituţia pentru el, iar câştigurile obţinute vor fi împărţite.
După ce le-a lăsat pe fete o noapte în domiciliul lui din localitatea Prijmer, luându-le telefoanele mobile şi paşapoartele, inculpatul le-a transportat în Câmpulung Muscel la domiciliul martorei R.S., căreia i-a lăsat suma de 1.600 Euro pentru cheltuieli, spunându-i că fetele vor ajunge în Spania pentru prostituţie.
A doua zi, cele două fete au plecat însoţite de R.S. cu o maşină condusă de C.I., persoană care a mai transportat-o pe martoră, în autoturism aflându-se şi M.N. care dorea la rându-i să ajungă în Spania pentru a lucra.
Inculpatul le-a insuflat celor două fete o stare de temere, ameninţându-le că dacă vor încerca să facă ceva pentru a nu ajunge în Spania le va găsi cu „şmecherii lui şi o vor păţi". Totodată, inculpatul le-a sugerat ce să vorbească cu G.M. pentru a nu da de bănuit că scopul şederii în Spania va fi altul decât cel convenit.
Ajunşi cu autoturismul în P.T.F. Turnu, judeţul Arad, la data de 26 martie 2003, călătoria acestora s-a întrerupt fiind declanşate cercetări penale, iar la data de 30 martie 2003 inculpatul a fost preluat de organele de poliţie române.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de constatare, procesului verbal de percheziţie corporală, listei persoanelor verificate la ieşirea din România, depoziţiile martorilor A.A., V.N., R.S., Z.F., G.M., C.R., T.V., B.M. şi C.C., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 53 A din 12 februarie 2004, a respins apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpatul S.N.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul, recurenţii reluând motivele de apel invocate.
Astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a invocat următoarele motive de recurs:
1) Hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanţa de apel a făcut o greşită încadrare juridică a faptei de trafic de persoane în prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, înlăturând alin. 2 lit. a) reţinut în rechizitoriu.
2) În mod neîntemeiat s-a apreciat că inculpatul este reabilitat pentru condamnările anterioare, el fiind recidivist în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
3) Pedeapsa aplicată pentru fapta comisă de inculpat este prea blândă raportată la criteriile de individualizare a pedepsei.
Inculpatul a criticat aceeaşi hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, învederând că la data opririi călătoriei în vama Turnu, el se afla în Turcia, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Cu privire la recursul declarat de inculpat:
Instanţele de fond şi de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, vinovăţie ce rezultă din toate probele administrate în cauză.
Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată însă martorii audiaţi confirmă implicarea inculpatului în traficul de persoane.
Astfel, martorele A.A. şi V.N. menţionează constant în declaraţiile date că inculpatul le-a contactat, le-a organizat transportul şi le-a comunicat în ultimul moment că în realitate, odată ajunse în Spania, vor practica prostituţia. Mai mult, martorele au indicat şi reprodus ameninţările la care au fost supuse de inculpat pentru a nu încerca să refuze deplasarea.
Depoziţiile acestor martore se coroborează cu declaraţiile martorilor G.M. şi R.S., C.C., B.M. şi C.R. care au relatat modul în care au intrat în legătură cu inculpatul, discuţiile purtate, scopul deplasării în Spania, drumul parcurs şi locurile unde s-au oprit.
Faptul că inculpatul nu a fost prezent efectiv împreună cu cele două fete în momentul în care acestea au fost oprite în P.C.F. Turnu, fiind plecat în Turcia, nu are nici o relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, atâta vreme cât el a fost acela care s-a ocupat de recrutarea fetelor în condiţiile descrise, tot el a organizat şi plătit cheltuielile pentru cazarea şi transportul fetelor şi le-a comunicat activităţile reale pe care le vor desfăşura în Spania.
În consecinţă, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 atâta vreme cât recrutarea celor două fete, în vederea practicării prostituţiei s-a făcut prin înşelăciune şi constrângere verbală, motiv pentru care prima critică formulată de inculpat nu poate fi primită.
Cu privire la individualizarea pedepsei, aspect criticat atât de inculpat, cât şi de parchet, Curtea constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de pericolul social concret al faptei comise, cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Pericolul social al faptei este determinat de modalitatea în care infracţiunea a fost săvârşită şi mai ales de consecinţele acesteia.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, din probele aflate la dosar rezultă că acesta s-a situat pe o poziţie de nesinceritate atât în faza de urmărire penală, cât şi în cea de cercetare judecătorească încercând să inducă în eroare şi instanţa. Pe de altă parte este de relevat că inculpatul a comis anterior alte infracţiuni fiind condamnat începând cu anul 1989 la diferite pedepse privative de libertate pentru infracţiuni de furt calificat şi pentru o infracţiune la legea circulaţiei. Raportat la aceste elemente de circumstanţiere, pedeapsa aplicată a fost bine dozată, nefiind necesară o nouă reindividualizare.
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Susţinerea parchetului, în sensul că încadrarea juridică a faptei comise de inculpat trebuie să cuprindă alin. (2) lit. a), alături de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, având în vedere că la realizarea laturii obiective reţinută în sarcina inculpatului au participat mai multe persoane, care au înlesnit recrutarea, transportarea şi transferul celor două fete, nu este întemeiată.
Din declaraţiile martorilor audiaţi, în special din depoziţiile martorelor A.A. şi V.N., rezultă că doar inculpatul s-a ocupat de recrutarea fetelor în vederea practicării prostituţiei şi tot el le-a insuflat acestora o stare de teamă prin ameninţări, alte persoane, în principal şoferul cu numele A., nefiind implicate în activitatea inculpatului. De altfel, cele două martore principale nu au menţionat numele altor persoane care să fi exercitat presiuni asupra lor, ori alte forme de fraudă sau înşelăciune.
În aceste condiţii, corect s-a reţinut că doar inculpatul a exercitat acţiuni ce realizează conţinutul infracţiunii de trafic de persoane, iar activitatea altor persoane, tangenţială, incidentală, nu poate conţine elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în varianta săvârşirii de două sau mai multe persoane împreună.
Dacă sub aspectele analizate mai sus, hotărârile pronunţate sunt temeinice şi legale, ele sunt greşite cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat anterior, printre altele, şi la o pedeapsă de 2 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prin sentinţa penală nr. 2632 din 8 octombrie 1996 a Judecătoriei Braşov, pedeapsă din a cărei executare s-a liberat la data de 5 martie 1997, rămânând un rest de 9 luni şi 16 zile.
Termenul de reabilitare a fost întrerupt ca urmare a săvârşirii de către inculpat (după liberarea condiţionată) a unei alte infracţiuni, cea prevăzută de art. 36 din Decretul nr. 328/1966, pentru care a fost condamnat la o amendă penală în cuantum de 500.000 lei, prin sentinţa penală nr. 2846 din 13 noiembrie 1998.
Or, potrivit art. 137 C. pen., reabilitarea operează dacă nu a survenit o nouă condamnare în intervalul prevăzut de art. 135 din acelaşi cod.
Condamnarea inculpatului pentru săvârşirea unei infracţiuni la legea circulaţiei a întrerupt termenul de reabilitate, neavând relevanţă că fapta întreruptivă nu atrage recidiva sau că este susceptibilă de reabilitarea de drept câtă vreme nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească pentru infracţiunea săvârşită anterior.
În această situaţie pentru condamnarea de 2 ani şi 2 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2632 din 8 octombrie 1996 a Judecătoriei Braşov curge un nou termen de reabilitare care se socoteşte de la data executării ultimei pedepse, în speţă, a amenzii penale.
Ca atare, inculpatul a comis infracţiunea de trafic de persoane în condiţiile recidivei postexecutorii, motiv pentru care recursul declarat de parchet va fi admis sub acest aspect.
Se vor casa hotărârile pronunţate numai cu privire la omisiunea aplicării art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text ce se va aplica alături de infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor vor fi menţinute şi se va computa perioada arestării preventive.
Se va face aplicarea art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 53/ A din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul S.N.
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 389 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Arad, numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Aplică prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pe lângă infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, pentru care a fost condamnat.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Compută prevenţia de la 1 aprilie 2003 la 7 mai 2004.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2503/2004. Penal. Art.20, 176; 211 alin.2... | ICCJ. Decizia nr. 328/2004. Penal. Strămutare. Strămutare → |
|---|
