ICCJ. Decizia nr. 2518/2004. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2518/2004
Dosar nr. 377/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 24 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a fost admisă plângerea formulată de partea vătămată B.I. (în prezent deţinută în Penitenciarul Târgu Mureş) împotriva rezoluţiei din 16 iulie 2003 dată în dosarul nr. 23/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş pentru efectuarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia faţă de toate persoanele indicate în plângerea iniţial formulată.
Examinând actele dosarului Curtea reţine următoarele:
Parchetul Militar Târgu Mureş a fost sesizat de partea vătămată B.I. (arestată preventiv pentru infracţiunea de înşelăciune), pentru tragerea la răspundere a făptuitorului B.F.V., deoarece acesta în cursul lunilor martie – aprilie 2000, în mod repetat, în calitate de ofiţer de poliţie, a manifestat o purtare abuzivă.
Prin rezoluţia din 30 iunie 2003, Parchetul Militar Târgu Mureş şi-a declinat competenţa în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, parchet care a constatat că fapta vizată nu întruneşte conţinutul infracţiunii de purtare abuzivă, ci ar putea întruni elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. Urmare a acestei constatări, prin rezoluţia din 16 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş s-a trimis actul de sesizare al persoanei vătămate şi celelalte acte ale organelor de urmărire penală Judecătoriei Târgu Mureş. La rândul său Judecătoria Târgu Mureş şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş cu motivarea că la data pretinselor fapte penale, B.F.V. avea gradul de căpitan, echivalentul gradului actual de inspector principal şi deci competentă să judece infracţiunea pentru care s-a formulat plângere prealabilă este Curtea de Apel Târgu Mureş.
Examinând dosarul nr. 23/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, instanţa competentă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Prin plângerea iniţială, dată în faţa procurorului militar, la data de 18 iunie 2002, partea vătămată B.I. a înţeles să susţină faptul că în lunile martie - aprilie 2000, făptuitorul B.F.V. ar fi agresat-o în faţa locuinţei sale.
Ulterior, partea vătămată a înţeles să susţină că a fost victima unor purtări abuzive din partea căpitanului (r) B.F.V., slt. B.L., col. V., toţi angajaţi în cadrul I.P.J. Mureş. În completările acestei plângeri, partea vătămată a învederat că cei trei poliţişti şi-au exercitat atribuţiile de serviciu ce le reveneau, ca organe de anchetă, în mod abuziv.
În aceste plângeri ale părţii vătămate se indică numele a patru ofiţeri de poliţie, B.L., B.F.V., cpt. U. şi col. V., şi datele de identificare a altor două persoane, M.D. şi M.C., dar şi R.S., care prin relaţiile ce le-ar fi avut asupra unor din aceşti ofiţeri de poliţie ar fi determinat cercetarea sa cu încălcarea normelor procesuale penale.
S-a mai reţinut că din actele aflate în dosarul nr. 23/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş nu rezultă actele premergătoare efectuate, deoarece în rezoluţia întocmită la 16 iulie 2003 procurorul căruia i s-a repartizat cererea menţionează că în luna aprilie 2000, când partea vătămată pretinde că a fost agresată de cpt. B.F.V., acesta nu se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Prima instanţă a mai reţinut că actele de urmărire penală efectuate trebuia să vizeze toate persoanele indicate de partea vătămată în plângerile sale, să conţină menţiuni exprese referitoare la intervalele de timp indicate de această parte.
Pe de altă parte, se motivează de instanţa de fond, nu s-au determinat strict nici persoanele care ar fi avut o comportare abuzivă faţă de partea vătămată, nici intervalele de timp sau datele la care s-au comis actele abuzive, nu s-a demonstrat prin înscrisuri data la care B.F.V. a încetat să mai aibă calitate de ofiţer al Ministerului de Interne şi care a fost programul de lucru al acestuia în intervalul critic.
Împotriva acestei sentinţe Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 2 şi pct. 171 C. proc. pen., învederând că instanţa nu a fost legal sesizată şi s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Recursul este fondat.
Aşa cum rezultă din actele dosarului, instanţa de fond a fost sesizată cu soluţionarea plângerii formulată de partea vătămată împotriva făptuitorului B.F.V., pentru comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., sesizare trimisă instanţei prin rezoluţia din 16 iulie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.
Or, prima instanţă nu a avut în vedere actul de investire ci poziţia exprimată de partea vătămată la dezbaterile în fond. Cum aceasta s-a arătat nemulţumită de soluţia dată plângerii ei (adresată iniţial organelor de urmărire penală) prin rezoluţia procurorului de trimitere a acesteia la instanţă, aceasta s-a considerat investită nu cu soluţionarea unei plângeri pe procedura prevăzută de art. 279 C. proc. pen., ci cu cea prevăzută de art. 275 şi următoarele din acelaşi cod.
Pe de altă parte, instanţa a făcut aplicarea art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., deoarece, la data pronunţării hotărârii (24 decembrie 2003) acest text de lege nu era încă în vigoare, conform art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003. Potrivit art. XI din actul normativ menţionat, legea privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale dispoziţiile privind arestarea preventivă şi percheziţia intră în vigoare de la data publicării, iar celelalte dispoziţii, de la data de 1 ianuarie 2004. Ca atare, instanţa a dispus soluţionarea unei plângeri contra actelor şi măsurilor procurorului, cu care nu a fost legal sesizată, partea vătămată neformulând plângere împotriva rezoluţiei procurorului pe procedura prevăzută de art. 275 C. proc. pen.
În aceste condiţii, admiţând plângerea împotriva rezoluţiei, instanţa trebuia să dispună, conform textului de lege invocat, desfiinţarea acesteia şi apoi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale sau a redeschiderii acesteia, cu aplicarea corespunzătoare a art. 333 alin. (2) C. proc. pen.
Cum în rezoluţia procurorului se face referire atât la „actele premergătoare efectuate în cauză", cât şi de „urmărire penală în cauză", ceea ce creează dubiu asupra stadiului procesual în care se află cauza, se impunea ataşarea dosarului de la parchet, pentru a putea dispune ori începerea urmăririi penale ori redeschiderea acesteia.
Pe de altă parte, prima instanţă deşi a fost încunoştinţată că făptuitorul B.F.V. a decedat la data de 8 octombrie 2003 dispoziţia instanţei de „redeschidere a urmăririi penale în cauză" încalcă prevederile art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., în privinţa acestuia.
Faţă de precizările părţii vătămate că a fost cercetată abuziv de lucrătorii de poliţie nominalizaţi în plângerea iniţială erau aplicabile dispoziţiile art. 285 C. proc. pen., cu aplicarea în prealabil a art. 334 din acelaşi cod, dacă s-ar fi apreciat că faptele sesizate întrunesc elementele constitutive nu ale infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cum a apreciat procurorul prin rezoluţia de trimitere a cauzei la instanţă, ci ale infracţiunilor prevăzute de art. 246 sau art. 250 C. pen., pentru care este necesară sesizarea instanţei prin rechizitoriu.
În consecinţă, instanţa şi-a depăşit limitele sesizării, ceea ce constituie o cauză de nulitate absolută, motiv pentru care recursul declarat va fi admis, hotărârea pronunţată va fi casată cu trimitere spre rejudecare în sensul considerentelor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva sentinţei penale nr. 17 din 24 decembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, privind pe inculpatul B.F.V.
Casează Decizia penală atacată cu trimitere, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2513/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2523/2004. Penal. Art.293 alin.1 c.pen. Recurs... → |
|---|
