ICCJ. Decizia nr. 2511/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2511/2004
Dosar nr. 1495/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 14 ianuarie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul I.F. zis „S.D.", „M.", T. la pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi la 3 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) lit. b) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul urmând a executa 5 ani şi 8 luni închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a scăzut din pedeapsa închisorii durata reţinerii de 24 de ore din data de 16 mai 2003 şi arestarea preventivă cu începere de la 17 mai 2003 la zi.
S-a luat act că părţile vătămate V.F. şi A.F. nu s-au constituit părţi civile, iar în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500.000 lei, dobândită din vânzarea telefonului mobil sustras.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.
La data de 10 mai 2003, în jurul orelor 10,00, în timp ce se afla în zona Tei, inculpatul a observat în staţia R.A.T.B. Ştrand Tei pe partea vătămată V.F. şi a luat hotărârea de a-i smulge de la gât lănţişoarele din aur. Pentru realizarea scopului propus, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, i-a smuls de la gât bijuteriile, după care a fugit.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 15,00, inculpatul a revenit în zona Tei şi a observat într-un autoturism Dacia, pe bancheta din spate, o borsetă, luând hotărârea de a o sustrage. Ca urmare, profitând de faptul că partea vătămată A.F. s-a îndepărtat de autoturism, inculpatul a deschis portiera spate stânga ce nu era asigurată şi a luat borseta în care se aflau buletinul de identitate al victimei, legitimaţia MI şi un telefon mobil. După comiterea infracţiunii, inculpatul a fugit, a aruncat borseta cu acte, iar telefonul mobil l-a vândut martorului C.A. cu suma de 500.000 lei, fără a-i comunica provenienţa bunului.
Ulterior, telefonul mobil a fost recuperat şi restituit părţii vătămate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 142 din 27 februarie 2004, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat individualizarea pedepsei.
Împotriva acestor hotărâri inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat reducerea sancţiunilor aplicate.
Recursul nu este fondat.
La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume pericolul social concret al faptelor comise şi datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Comiterea a două infracţiuni în concurs real, în condiţiile arătate, şi cu consecinţele rezultate, relevă un pericol social ridicat.
Referitor la profilul moral al inculpatului, din probele administrate rezultă că acesta nu este la prima încălcare a normelor penale (a fost condamnat în minorat la o pedeapsă privativă de libertate tot pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie) şi este predispus la un comportament antisocial.
Pe de altă parte, la individualizarea pedepsei s-a ţinut seama şi de poziţia inculpatului faţă de infracţiunile comise pe care le-a recunoscut constant şi le-a regretat, motiv pentru care s-au şi aplicat sancţiuni orientate spre limitele inferioare ale textelor de lege încălcate.
În raport de elementele de circumstanţiere analizate, pedepsele aplicate inculpatului au fost bine individualizate, astfel că recursul declarat va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva deciziei penale nr. 142 din 27 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Compută prevenţia de la 16 mai 2003 la 7 mai 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2510/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2513/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
