ICCJ. Decizia nr. 2510/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2510/2004
Dosar nr. 1493/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului penal de faţă;
Verificând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 142 din 30 ianuarie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 2499/2003, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul N.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare; s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din durata pedepsei pronunţate, timpul arestării preventive de la data de 13 ianuarie 2003 la zi.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 1,15 grame şi 0,51 grame heroină ambalate şi sigilate cu sigiliul tip Mi cu nr. 50109, în vederea distrugerii, potrivit art. 18 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 5.590.000 lei consemnată prin recipisa nr. 423001/ 03/40.61.00013 din 17 ianuarie 2003 la C.E.C., Agenţia V.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în fapt în baza probelor administrate că, la data de 13 ianuarie 2003, lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O.A.B., având în vedere datele şi informaţiile deţinute cu privire la comercializarea de droguri, în baza autorizaţiei nr. 199/P/2003 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-au deplasat la imobilul din str. Toamnei, unde au instalat un dispozitiv de supraveghere.
Au observat astfel o persoană identificată ulterior ca fiind C.M.C. care a intrat şi a ieşit, într-un interval de câteva minute, în imobilul din strada Toamnei. În urma percheziţiei corporale asupra învinuitului C.M.C. care era aşteptat în apropiere de martorul C.L., s-a descoperit o punguţă cu substanţă pulverulentă de culoare bej, care conform concluziilor raportului de constatare tehnic-ştiinţifică nr. 3602577 din 13 ianuarie 2003 reprezintă 0,092 grame heroină.
Întrucât atât învinuitul C.M.C., cât şi martorul C.L. au declarat că substanţa descoperită la percheziţie este heroină, drog pe care l-au cumpărat de la numitul „N.", care locuia în imobilul supravegheat, organele de poliţie au procedat la efectuarea percheziţiei domiciliare a imobilului din strada Toamnei, aparţinând numitului N.N., fiind găsite 42 de doze de substanţă pulverulentă de culoare bej, identificată ca fiind heroină (concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 3602577 din 13 ianuarie 2003).
Totodată, în urma percheziţiei domiciliare s-a ridicat suma de 5.590.000 lei, bani despre care inculpatul a arătat că provin din vânzarea de droguri.
În timpul percheziţiei domiciliare, în locuinţa inculpatului au intrat martorii L.A.D., Z.A. şi G.C. care au declarat că sunt consumatori de droguri şi s-au prezentat la locuinţa inculpatului cu scopul de a cumpăra heroină pentru consumul propriu.
Prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului, în drept a fost încadrată juridic în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, Tribunalul a avut în vedere, în primul rând limitele de pedeapsă, în urma aplicării cauzei de atenuare prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de art. 2 – art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege.
Tribunalul a constatat că, la data de 15 mai 2003, în cursul urmăririi penale ce avea să se finalizeze la data de 22 mai 2003, prin emiterea rechizitoriului, inculpatul N.N. a formulat un denunţ în care a arătat că o persoană sub numele de G. se ocupă cu comercializarea de droguri, procedând la descrierea în amănunt a semnalmentelor acestuia, indicând suficiente elemente pentru identificarea adresei, manifestându-şi totodată disponibilitatea de a contribui la prinderea în flagrant a acestuia.
Ca urmare a acestui denunţ, organele de poliţie au realizat prinderea în flagrant şi a altor persoane implicate în traficul de droguri, printre care şi a lui S.G., persoană denunţată de inculpat în cauză.
Ca atare, inculpatului N.N. care a denunţat şi facilitat identificarea lui S.G. (aşa cum rezultă şi din adresa 199/P/2003 din 2 iunie 2003 înaintată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti) i s-a acordat beneficiul reducerii pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N.N. care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, motivând că acesta este prea mare, în raport cu circumstanţele sale personale favorabile.
Prin Decizia penală nr. 159/ A din 8 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menţinându-se stare de arest a inculpatului şi computându-se prevenţia de la 13 ianuarie 2003 la zi.
Inculpatul a formulat recurs împotriva ultimei hotărâri, invocând acelaşi motiv referitor la greşita individualizare a pedepsei.
Recursul este nefondat.
Instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi au reţinut judicios vinovăţia inculpatului, pe baza probelor administrate.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), recunoscându-i-se inculpatului circumstanţe atenuante în raport de art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Gradul ridicat social al faptei, comise de inculpat care a fost surprins având asupra sa 42 doze de heroină, drog de mare risc, nu justifică reducerea pedepsei.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge recursul inculpatului.
Se va computa detenţia preventivă de la 13 ianuarie 2003 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 159/ A din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Compută prevenţia de la 13 ianuarie 2003 la 7 mai 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2509/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2511/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
