ICCJ. Decizia nr. 2530/2004. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2530/2004
Dosar nr. 1352/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10 din 17 februarie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul R.I., domiciliat în Tg. Jiu, cartier Preajba, împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi dispuse de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, aşa cum rezultă din adresele din 24 septembrie 1998, 28 noiembrie 2002, 24 februarie 2003, 21 aprilie 2003 şi 21 mai 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin rezoluţia din 27 mai 1996, pronunţată în dosarul nr. 28/P/1996 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ş.S., V.G. şi A.C., toţi judecători la Tribunalul Gorj, întrucât s-a constatat că nu sunt indicii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual şi abuz în serviciu prevăzute de art. 289 şi art. 248 C. pen.
Împotriva acestei soluţii, petiţionarul R.I. a formulat plângere, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., solicitând admiterea acesteia.
Examinând legalitatea rezoluţiei parchetului, prima instanţă, a reţinut că, din probele administrate în cauză s-a constatat că nu sunt indicii sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu, respingând ca nefondată plângerea formulată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs petiţionarul R.I., care a solicitat în esenţă admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate, iar pe fond admiterea plângerii şi infirmarea rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale dispuse în cauză, reţinând dosarul spre soluţionare.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că soluţiile instanţei de fond şi ale organelor de urmărire penală sunt legale şi temeinice, însă pentru alte considerente, decât cele reţinute de prima instanţă.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare în situaţia în care lipseşte avizul organului prevăzut de lege.
Or, în cauza de faţă, este de necontestat că, făptuitorii vizaţi de petiţionar în plângerea formulată au calitatea de judecători, iar potrivit dispoziţiilor legale în materie, judecătorii nu pot fi cercetaţi sau trimişi în judecată fără avizul ministrului justiţiei, pentru faptele săvârşite în legătură cu exerciţiul activităţii lor profesionale.
De asemenea, este de necontestat că, faptele reclamate de petiţionar sunt pretins săvârşite în legătură cu exerciţiul activităţii profesionale de judecător, a făptuitorilor Ş.S., V.G. şi A.C.
Aşa fiind, cum ministrul justiţiei nu a avizat favorabil cercetarea judecătorilor mai sus menţionaţi pentru faptele reclamate, în mod judicios, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale, iar instanţa a respins plângerea formulată prin sentinţa atacată în recursul de faţă.
În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.I. împotriva sentinţei penale nr. 10 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe petiţionar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2519/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2535/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
