ICCJ. Decizia nr. 2508/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2508/2004
Dosar nr. 1412/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 769 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul E.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi e) şi alin. (21) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 208 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 78 alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul E.I. a mai fost condamnat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În temeiul art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 848 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 142/1999 a Tribunalului Cluj, rest ce a fost contopit cu pedeapsa din prezentul dosar, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 26 aprilie 2003 la zi.
Potrivit art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile R.O.D. 10.000.000 lei cu titlu de daune morale constatându-se că partea vătămată R.O.D. şi S.C. R. SRL Dej nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
În noaptea de 25 aprilie 2003, inculpatul E.I. s-a aflat în restaurantul Z. din Dej, unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu numiţii F.M. şi S.C. La o masă alăturată consuma băuturi alcoolice partea vătămată R.O.D., în compania numiţilor B.I.A., prietenul acesteia M.M. şi M.F.
Partea vătămată, la sosirea în local avea la el suma de 400.000 lei, plătind şi consumaţia colegilor de masă. La un moment dat, partea vătămată a propus numitei B.I.A. să întreţină cu el raport sexual pentru suma de 150.000 lei, dar aceasta a refuzat. Fiind în stare de ebrietate, partea vătămată, în jurul orelor 1,30 a părăsit localul singur îndreptându-se pe strada Mărăşti spre domiciliul său. Pentru că, martora B.I.A. s-a certat cu martorul M.M., acesta a trimis-o acasă, martora îndreptându-se în aceeaşi direcţie în care mergea şi partea vătămată, pe care a şi văzut-o de altfel, la câţiva metri în faţa sa.
Inculpatul E.I., care a fost condamnat de mai multe ori pentru săvârşirea unor infracţiuni de tâlhărie, a sesizat plecarea părţii vătămate şi nu a vrut să scape oportunitatea de a o deposeda de bani, ştiind că aceasta este în stare de ebrietate, motiv pentru care, a pornit de-a lungul străzii Mărăşti în urmărirea părţii vătămate. A ajuns-o din urmă pe martora B.I.A. şi a solicitat să se întoarcă în restaurant, spunându-i: „Tu să cobori înapoi în jos". Martora, de frica inculpatului s-a oprit pregătindu-se să se întoarcă la concubinul ei, când a văzut că inculpatul E.I. l-a ajuns din urmă pe partea vătămată R.O.I.
Sub privirile martorei B.I.A., aflată la câţiva paşi în spatele lui, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată din lateral în zona feţei cu pumnul. Partea vătămată luată prin surprindere, din cauza loviturii primite şi a stării de ebrietate în care s-a aflat, a căzut pe asfalt, împrejurare în care şi-a fracturat glezna şi în acelaşi timp şi-a pierdut cunoştinţa. Imediat inculpatul l-a buzunărit pe R.O.D., sustrăgând de la acesta un telefon mobil marca Siemens şi un portmoneu în care se afla suma de 1.100.000 lei, un card bancar emis de B.P. pe numele de R.O.D., buletinul de identitate şi o autorizaţie C.F.R. de transport gratuit. Bunurile sustrase fiind în valoare de 3.500.000 lei. După ce a văzut comiterea faptei, martora s-a întors în restaurantul Z. şi a povestit cele întâmplate numitului M.M., care fiind audiat ca martor, a confirmat acelaşi lucru.
Datorită loviturii primite de la inculpat şi a căderii pe suprafaţa dură a carosabilului, partea vătămată a suferit leziuni la nivelul feţei fracturându-şi piciorul drept în zona gleznei, suferind o fractură de tip deschis, în care osul rupt a străpuns pielea piciorului, ieşind din exterior. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 203/II/a/107 din 9 mai 2003, partea vătămată R.O.D. a suferit leziuni corporale ce nu s-au putut produce prin lovire cu şi de un corp dur, pentru care au fost necesare 75-80 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii. Medicul legist a apreciat că aceste leziuni pot data din 26 aprilie 2003 şi nu au pus în pericol viaţa părţii vătămate.
Imediat după evenimentele descrise mai sus, inculpatul a plecat de la locul faptei, abandonând partea vătămată pe carosabil. O persoană necunoscută, ce nu a putut fi identificată, l-a ridicat pe partea vătămată şi l-a transportat pe spaţiul verde de lângă carosabil. Martorul P.S.I., întorcându-se de la pescuit a remarcat-o pe partea vătămată căzută la pământ în locul precizat şi pentru că este vecin cu aceasta, a anunţat-o pe soţia sa, martora R.E.D., şi împreună cu aceasta şi cu cadre medicale în cadrul Serviciului de Ambulanţă Dej au dus-o pe partea vătămată la Spitalul municipal Dej, acordându-se primele îngrijiri medicale.
Aflat în posesia bunurilor sustrase de la partea vătămată R.O.D., inculpatul s-a deplasat în localitatea Urişor, comuna Căşeiu, la un bar situat la intrarea în localitatea unde s-a întâlnit cu partea vătămată S.R., un prieten din copilărie de-al său şi cu numitul S.I. şi s-a aşezat la masa la care aceştia serveau băuturi alcoolice.
S.R. era administratorul SC N. SRL din Coplean şi a venit la bar cu autoduba marca Mercedes 410 – Diesel de culoare albastră, închiriată de la SC R.I. SRL Dej.
Cei trei au consumat băuturi alcoolice până, în jurul orelor 5,00, când ajutaţi de un coleg de serviciu al părţii vătămate care a condus maşina, cei trei s-au deplasat până la intrarea în comuna Căşeiu, la barul cunoscut sub numele de L.P. aparţinând SC D. SRL.
La un moment dat, partea vătămată S.R. fiind în stare de ebrietate, a adormit cu capul pe masă, iar inculpatul, profitând de acest lucru, i-a luat cheile de contact, s-a urcat la volanul autovehiculului sus arătat şi a plecat cu acesta în mai multe localităţi în jurul comunei Căşeiu.
Între timp, numitul S.I. l-a trezit pe S.R. care aflând că maşina a fost sustrasă de inculpat, a pornit spre Postul de Poliţie din Căşeiu. În timp ce se deplasa pe jos, spre centrul comunei, în faţa barului L.A., aparţinând SC D. SRL, s-a reîntâlnit cu inculpatul E.I., care se afla la volanul autovehiculului şi s-a oprit în faţa părţii vătămate. S.R. i-a luat cheile acestuia şi l-a rugat pe martorul C.C.I. să-l ducă pe S.I. la domiciliul său. I-a precizat inculpatului să nu îi mai ia autovehiculul.
Partea vătămată S.R. împreună cu inculpatul, au intrat în barul L.A., fiind remarcaţi de către barmanul, martora B.A. Aceasta a declarat că aceste evenimente s-au petrecut, în jurul orei 10,00, în ziua de 26 aprilie 2003. Din nou au comandat şi au consumat băuturi alcoolice fiind plătite de inculpatul E.I. În local a intrat şi patronul acestuia, martorul V.N. Inculpatul i-a prezentat acestuia spre vânzare telefonul mobil marca Siemens, sustras de la partea vătămată R.O.D., dar s-a refuzat achiziţionarea lui. Toate aceste aspecte au fost observate şi de către martora B.A.
Între timp, martorul C.C.I. s-a întors şi a restituit cheile părţii vătămate S.R. Acesta, din cauza stadiului avansat de ebrietate, a adormit din nou cu capul pe masă. Inculpatul a profitat din nou de acest fapt, şi fără consimţământul părţii vătămate S.R., i-a luat cheile autovehiculului şi l-a condus din nou pe drumurile publice. A fost văzut de mai mulţi săteni, printre care şi martorul C.I. A revenit de mai multe ori la localul precizat, fapt confirmat de martora B.A.
Tribunalul a reţinut că, inculpatul a reuşit să vândă telefonul mobil unor persoane necunoscute, în deplasările pe care le făcuse anterior.
Inculpatul E.I. a efectuat chiar o deplasare cu autovehiculul până în municipiul Dej la domiciliul martorului T.G. I-a cerut acestuia să-l ducă la unchiul său pentru a vedea un autoturism Dacia de tip vechi pentru care şi-a manifestat intenţia de a-l cumpăra. Deplasarea a fost efectuată împreună cu martorul precizat, inculpatul conducând autovehiculul. La întrebarea lui T.G. „de unde are maşina", inculpatul E.I. i-a spus că autoduba este proprietatea cumnatului său.
În jurul orelor 14,00 - 14,30, inculpatul s-a reîntors în barul menţionat şi a remarcat că S.R. era tot adormit, motiv pentru care a plecat din nou cu autovehiculul. Martora B.A. l-a rugat să-l ia şi pe S.R. şi să-l ducă acasă, însă inculpatul a refuzat.
Fiind în stare de ebrietate, inculpatul a condus autovehiculul către localitatea Rugăşeşti şi din cauza acestui fapt, la un moment dat, în preajma localului cunoscut de localnici sub numele F., a pierdut controlul autovehiculului, a derapat, a intrat în şanţul de pe marginea drumului răsturnându-se, aspecte văzute de martorul ocular P.C. Imediat, a fost scos din autovehiculul avariat de către martorul precizat şi a fost transportat la Spitalul Dej. Martorul P.C. declară că nu a remarcat vreun telefon mobil asupra inculpatului. În urma accidentului, maşina a fost avariată în proporţie de 80 %.
La Spitalul Dej s-au acordat primele îngrijiri medicale şi pentru că inculpatul a comis un accident auto la orele 14,40 i s-au recoltat probe de sânge. În conformitate cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 414 din 9 mai 2003, întocmit de către I.M.L. Cluj-Napoca a precizat în adresa nr. 2072/IX/a/414 din 9 mai 2003, la orele recoltării inculpatului a avut alcoolemia de 1 gram pur la 1000 ml sânge.
Procedându-se la percheziţia corporală a inculpatului s-a constatat că acesta avea asupra sa un portmoneu şi un card bancar VISA inscripţionat cu cifrele 4406.6000.0880.6704 cu numele lui R.O.D. Nu s-au găsit urme de bani asupra inculpatului şi nici alte bunuri. În plus, la data de 27 aprilie 2003, martorul M.G. a găsit în faţa blocului unde domiciliază, autorizaţia de C.F.R. transport pe numele părţii vătămate R.O.D., pe care i-a restituit-o acestuia prin intermediul soţiei sale R.E., iar cardul bancar a fost restituit de poliţişti părţii vătămate.
Din adresa nr. 2095469 din 5 mai 2003 a Serviciului de Evidenţă Informatizată a persoanei Cluj, a rezultat că inculpatul E.I. nu posedă permis de conducere, iar din cazierul acestuia rezultă că a mai fost condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni privind regimul circulaţiei autovehiculelor pe drumurile publice.
În cursul urmăririi penale în faţa organelor de cercetare penală din cadrul Poliţiei municipiului Dej, inculpatul E.I. în prezenţa apărătorului din oficiu, avocat M.I. a recunoscut comiterea faptelor descrise mai sus, însă ulterior, în faţa instanţei, a negat săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi de furt recunoscând doar conducerea fără permis şi în stare de ebrietate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând admiterea, desfiinţarea sentinţei atacate şi judecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., de sub învinuirea comiterii infracţiunii de tâlhărie, iar pentru celelalte infracţiuni reducerea pedepselor aplicate sub limita prevăzută de lege prin reţinerea circumstanţelor atenuante personale.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că nu există probe suficiente din care să rezulte că se face vinovat de infracţiunea de tâlhărie.
Prin Decizia penală nr. 69 din 2 martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind că hotărârea criticată este legală şi temeinică, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnat.
Împotriva acestei decizii, ca şi a sentinţei tribunalului, în termen legal, a declarat recurs inculpatul E.I., care fără să critice hotărârile atacate în raport de motivele de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., a reiterat în esenţă, apărările formulate şi în faţa instanţei de apel prin care a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie şi cea de furt, întrucât nu el este autorul acestor infracţiuni, iar în subsidiar, a cerut reaprecierea cuantumului pedepselor, în sensul reducerii acestuia.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi prevederile legale, Curtea constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt în baza probatoriului administrat la dosarul cauzei, vinovăţia inculpatului fiind pe deplin dovedită atât pentru infracţiunile comise la regimul circulaţiei, cât şi pentru cele de tâlhărie şi furt, iar pedepsele judicios individualizate.
Astfel, referitor la critica care vizează greşita sa condamnare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie şi furt, instanţa reţine că, inculpatul se face vinovat de comiterea acestora fiind dovedită cu mijloacele de probă existente la dosarul cauzei, respectiv, declaraţiile martorului ocular B.I.A., care a văzut atât momentul agresiunii exercitată de inculpat asupra părţii vătămate, cât şi momentul deposedării de bunuri, de martorul V.N. care a refuzat să cumpere de la inculpat telefonul mobil marca Siemens, pe care acesta îl sustrăsese de la partea vătămată R.O.D., cu ocazia comiterii tâlhăriei, dar şi de procesul verbal de percheziţie corporală şi planşa foto în care sunt menţionate bunurile găsite asupra inculpatului, printre care un portmoneu şi un card bancar VISA inscripţionat cu cifrele 4406.6000.0880.6704 cu numele R.O.D.
Pe de altă parte, din declaraţiile părţii vătămate S.R., rezultă că inculpatul a luat autoturismul său, pe care l-a condus pe drumurile publice, fără să aibă consimţământul acestuia, aşa încât susţinerile inculpatului potrivit cărora nu el ar fi comis aceste infracţiuni nu au nici un suport probator, urmând a fi înlăturate, ca atare.
Referitor la cererea subsidiară, prin care se solicita reducerea cuantumului pedepselor aplicate, Curtea apreciază că, instanţele au făcut o justă individualizare a pedepsei, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont, în special de pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, multitudinea acestora şi modalitatea în care acestea au fost comise, dar şi de atitudinea procesuală nesinceră din cursul cercetării judecătoreşti şi starea de recidivă post condamnatorie, inculpatul suferind o condamnare anterioară pentru acelaşi gen de infracţiuni cu cea din prezenta cauză, tâlhărie, situaţie în care, cum în speţă nu se constată temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare şi pentru acest motiv, recursul urmează a fi respins, ca atare.
Aşa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), compută prevenţia de la 26 aprilie 2003 la 7 mai 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.I. împotriva deciziei penale nr. 69 din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Compută prevenţia de la 26 aprilie 2003 la 7 mai 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2469/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 2512/2004. Penal. Art.248 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
