ICCJ. Decizia nr. 2535/2004. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2535/2004
Dosar nr. 1506/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 463/ S din 13 noiembrie 2003, Tribunalul Braşov a respins cererea formulată de condamnatul Ş.I.T., privind revizuirea sentinţei penale nr. 98/2002 a aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 12 aprilie 2002, Tribunalul Braşov l-a condamnat, printre alţii şi pe inculpatul (revizuientul) Ş.I.T., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Hotărârea a rămas definitivă la 12 noiembrie 2002, prin respingerea recursului declarat de inculpat de către secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, prin Decizia penală nr. 4823/2002.
Instanţele au reţinut că, în noaptea de 14 februarie 2001, în jurul orei 1,30 – 2,00, în timp ce se aflau pe str. Armoniei din municipiul Braşov, partea vătămată L.R. şi martorul C.P. au fost atacaţi de inculpaţii Ş.I.T., B.C.C. şi o altă persoană de sex masculin rămasă neidentificată, fiind deposedată de bani şi bunuri în valoare de 3 milioane de lei.
S-a mai reţinut că, în data de 14 februarie 2001, în jurul orei 24,30, inculpatul Ş.I.T. s-a aflat o perioadă de 5 minute în Cafe-internetul, după care a părăsit localul, săvârşind ulterior fapta descrisă mai sus.
Prin cererea de revizuire formulată, petentul a solicitat identificarea şi audierea martorilor N.S. şi I., care ar putea confirma împrejurarea că acesta se afla în noaptea de 14 februarie 2001 în incinta localului mai sus amintit şi nu a săvârşit infracţiunea imputată.
Examinând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile legale, Tribunalul Braşov a apreciat că nu pot fi considerate probe noi, în sensul dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., mijloacele de probă propuse în completarea probatoriului administrat şi apreciat deja de instanţe, situaţie în care a respins, ca atare cererea formulată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel, revizuientul-condamnat Ş.I.T., care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în cadrul revizuirii audierea martorului propus N.S., în dovedirea nevinovăţiei sale.
Prin Decizia penală nr. 41/ Ap din 11 februarie 2004, Curtea de Apel Braşov a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii pronunţate de prima instanţă, în termen legal, a declarat recurs condamnatul revizuient Ş.I.T. care, fără să critice hotărârile atacate în raport de motivele de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. şi de cauzele de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului declarat pentru acelaşi motiv invocat şi în faţa instanţei de apel, respectiv audierea martorului N.S.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând hotărârile atacate în raport de susţinerile petentului şi de dispoziţiile legale ce reglementează această procedură, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente;
Potrivit dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., cauzele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar susţinerea condamnatului nu se regăseşte în niciunul din cele cinci motive cuprinse în textul de lege mai sus menţionat.
Prin urmare, cererea sa de prelungire a probatoriului, prin audierea unui nou martor propus în apărare, în condiţiile în care, nici în cursul urmăririi penale, nici în faza cercetării judecătoreşti şi nici în căile de atac, inculpatul revizuient nu a formulat o astfel de cerere, nu poate fi primită şi examinată în cadrul acestei căi extraordinare de atac, petiţionarul putând uza esenţial de dispoziţiile art. 409 şi art. 410 şi urm. C. proc. pen.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient Ş.I.T. împotriva deciziei penale nr. 41/ Ap din 11 februarie 2004 a Curţii de Apel Braşov.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2530/2004. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2539/2004. Penal. Art.215 alin.2,5 c.pen.... → |
|---|
