ICCJ. Decizia nr. 2512/2004. Penal. Art.248 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2512/2004
Dosar nr. 4966/2002
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 128 din 21 februarie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a achitat pe inculpatul I.M. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza aceleiaşi sentinţe, tribunalul a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la data de 11 aprilie 2000 la 10 iulie 2000 şi a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
S.C. A. SRL Ploieşti avea ca asociaţi pe numiţii C.G., preşedinte şi C.P., administrator şi intenţiona să achiziţioneze 200 de juninci gestante cu D.P. din Danemarca, situaţie în care reprezentanţii societăţii aveau nevoie să împrumute suma de bani necesară efectuării plăţii, de la B.R.C.R. - SC C.B.
În anul 1994, conducerea băncii C.B. era asigurată de I.M., preşedinte, P.S., vicepreşedinte, iar din Comitetul de direcţie mai făceau parte numiţii B.I., O.P., T.F., G.M. şi M.V.
C.G. şi C.P. s-au deplasat la sfârşitul lunii mai 1994 la Bucureşti, la sediul central al C.B., unde au luat legătura cu directorul D.D.C.E., numitul P.V. cu care au discutat condiţiile şi documentele necesare obţinerii creditului în valută.
În vederea obţinerii creditului în valoare de 250.000 dolari S.U.A., SC A. SRL prin directorul său C.P. a formulat cerere de acordare a creditului, înregistrată sub nr. E/2411 din 6 iunie 1994 prin care solicita acordarea creditului în scopul achiziţionării unui număr de 200 juninci gestante din Danemarca pentru o perioadă de 2 ani, prezentând drept garanţie „gaj de bunuri mobile, cesionare încasări export".
Cererea a fost repartizată numitului M.I. referent în cadrul băncii, pentru a analiza şi pentru întocmirea unui referat cu propuneri corespunzătoare.
La data de 30 iunie 1994 M.I. a întocmit referatul în care propunea acordarea creditului după ce dosarul va fi analizat de către factorii de decizie din cadrul C.B., Comitetul de Risc, compus din numiţii P.V., D.M. şi M.V., a avizat referatul în aceeaşi zi şi a propus aprobarea creditului numai cu condiţia prezentării la bancă a contractului de ipotecă la nivelul creditului, dobânzilor şi comisioanelor aferente.
Dosarul a fost înaintat Comitetului de Direcţie care, în şedinţa din 25 iulie 1994 a aprobat acordarea creditului în valoare de 250.000 dolari S.U.A., pe o perioadă de 2 ani. La această şedinţă au participat I.M., P.S., B.I., O.P., T.F., G.M. şi M.V., procesul verbal fiind semnat numai de către P.S. şi M.V.
La aceeaşi dată, respectiv 25 iulie 1994 a fost întocmit contractul de credit nr. 158 între C.B. reprezentată de I.M. în calitate de preşedinte şi N.I. în calitate de director economic şi SC A. SRL Ploieşti reprezentată de C.P. în calitate de director general. Contractul de credit nu a fost semnat de către reprezentanţii băncii, ci numai de către reprezentantul SC A. SRL Ploieşti.
În acest contract s-a stabilit că, garantarea rambursării creditului se va efectua de către împrumutat astfel: cesionarea în favoarea băncii a încasărilor în valută din export; gajarea sumelor în lei reprezentând echivalentul sumei în valută a creditului, ipoteca asupra unor bunuri imobile, cât şi gaj a unor bunuri mobile; cesionarea în favoarea băncii a unor eventuale despăgubiri pentru bunuri mobile şi imobile; sumele de bani aflate în contul împrumutatului sau sumele ce vor intra pe orice cale şi cu orice titlu în conturile acestuia deschise la orice bancă din ţară sau din străinătate. Garanţiile stipulate în contract nu au fost instituite.
La data de 28 iulie 1994 C.P. în calitate de reprezentant al SC A. SRL a formulat o cerere de deschidere de acreditiv pentru suma de 240.000 dolari S.U.A., în vederea efectuării plăţii pentru cele 200 juninci gestante, cumpărate de la D.P.C.E. AIS Danemarca, cererea fiind completată pe formularul tipizat care include şi dispoziţia de plată valutară externă.
Pe această cerere, în colţul din dreapta sus, inculpatul I.M. a semnat fără să pună vreo rezoluţie şi fără să existe o rubrică pentru semnătura preşedintelui băncii.
Cu toate că sus-menţionatul contract de credit nu a fost semnat şi de reprezentanţii băncii, banca a virat în contul beneficiarului D.P.C.E. AIS Danemarca, suma de 159.281 dolari S.U.A., contul fiind deschis la D.D.B.C., suma reprezentând plata efectuată de SC A. SRL, urmarea contractului nr. 17 din 1 iulie 1993 şi a facturii externe nr. 11110 din 26 mai 1994.
La data de 28 iulie 1994, reprezentantul SC A. SRL, numitul C.P. s-a angajat ca în termen de 10 zile să constituie în favoarea băncii garanţiile stabilite prin contractul de credit nr. 158 din 25 iulie 1994, garanţii care au fost instituite, iar creditul nu a fost rambursat, astfel încât C.B. s-a constituit parte civilă cu suma de 264.872,86 dolari S.U.A.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a refuzat să dea declaraţii, iar în faţa instanţei a recunoscut că a semnat cererea de deschidere a creditului, afirmând că semnarea cererii, făcea parte din activitatea sa curentă, fără a avea atribuţii de verificare a lucrărilor sau dosarelor care i se prezentau.
Tribunalul a apreciat că, fapta imputată inculpatului nu este prevăzută de legea penală, întrucât transferul sumei de 159.281 dolari S.U.A. nu s-a făcut în baza semnăturii aplicate de inculpatul I.M., pe cererea de deschidere a acreditivului, ci în baza unor documente specifice de plată emise de D.D.C.E.
S-a motivat, în sensul că simpla aplicare a semnăturii pe o astfel de cerere a avut numai consecinţa declanşării procedurii de analiză şi soluţionare a cererii, conform normelor bancare, fără a exonera pe ceilalţi funcţionari de îndeplinirea tuturor obligaţiilor de serviciu.
Acţiunea civilă exercitată de C.B. a fost lăsată nesoluţionată, conform art. 346 alin. ultim C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi partea civilă C.B., prin lichidator judiciar SC B.C.A. SA.
Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracţiunea reţinută în actul de sesizare, iar partea civilă a cerut obligarea inculpatului la plata sumei de 264.872,86 dolari S.U.A. şi a sumei de 50.000.000 lei cheltuieli de judecată (onorariul avocaţial).
Prin Decizia penală nr. 731/ A din 7 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cu opinie majoritară, a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa atacată şi rejudecând în fond, a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracţiunea prevăzută de art. 248 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului I.M., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A constatat că inculpatul a fost arestat de la 11 aprilie 2000 la 10 iulie 2000.
L-a obligat pe inculpat la plata sumei de 264.872,86 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei, la data efectuării plăţii, către partea civilă, la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat şi la 50.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă că, S.C. A. SRL Ploieşti a formulat cerere de credit în valută E/2411 din 06 iunie 1994, prin care solicita aprobarea unui credit în valută de 250.000 dolari S.U.A., în scopul achiziţionării unui număr de 200 juninci gestante din Danemarca.
Ca urmare a referatului întocmit la 30 iunie 1994 de numitul M.I., Comitetul de risc a propus aprobarea creditului, dar numai cu condiţia acordării creditului după prezentarea la bancă a contractelor de ipotecă la nivelul creditului, plus dobânzile aferente, întrucât exista riscul investiţiei prin neadaptabilitatea la condiţiile noastre a junincilor gestante.
Suma solicitată a fost aprobată în Comitetul de Direcţie în 25 iulie 1994 la care a participat şi inculpatul, dar procesul verbal nu a mai fost semnat de acesta, în aceeaşi zi a fost întocmit contractul de credit nr. 158 din 25 iulie 1994, care a fost semnat numai de către SC A. SRL Ploieşti, fără a fi însă semnat de către inculpat şi directorul economic N.I.
Deşi inculpatul cunoştea faptul că la contractul nr. 158/1994 nu au fost constituite garanţiile aferente, iar din referatul întocmit de D.S.C.E. rezultă că mai existau alte credite şi împrumuturi în valoare de 753.862 milioane lei a semnat cererea de deschidere acreditiv nr. E/3678 din 28 iulie 1994 pentru suma de 250.000 dolari S.U.A., dând astfel undă verde pentru un credit fără nici o garanţie. Angajamentul dat de către reprezentantul SC A. SRL nu avea nici o relevanţă în acordarea acestui credit, dovada fiind că aceste garanţii nu s-au înscris în favoarea C.B., deoarece ele nici nu existau.
Acordarea acestui credit trebuia să aibă la bază prudenţa bancară ca principiu fundamental în politica unei bănci. Deschiderea acreditivului şi neconstituirea de garanţii acoperitoare a produs o perturbare deosebit de gravă a activităţii C.B., iar inculpatul cunoştea dispoziţiile legale şi a acţionat cu ştiinţă la prejudicierea băncii.
Prin urmare, inculpatul, funcţionar, se face vinovat de îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, cauzând cu ştiinţă un prejudiciu de 159.271 dolari S.U.A., în paguba C.B. (2 voturi pentru şi unul împotrivă, opinie separată la prezenta hotărâre).
Sub aspectul încadrării juridice: Curtea a apreciat că faptele expuse mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), fiind pedepsite de lege cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, urmând să fie schimbată încadrarea juridică din art. 248 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât faptele nu au perturbat grav activitatea C.B. şi nu au produs o pagubă importantă economiei naţionale.
Întrucât în prezent s-a depăşit termenul prescripţiei răspunderii penale (7 ani şi jumătate, conform art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)), calculat de la data comiterii infracţiunii (28 iulie 1994), se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului, în baza art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. (2 voturi pentru, din care unu prin apropiere şi un vot împotrivă, opinie separată).
Sub aspectul laturii civile, s-a reţinut că partea civilă C.B. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 264.872, 86 dolari S.U.A. (credit restant 159.281 dolari S.U.A., dobânzi restante 105.591,86 dolari S.U.A.), reprezentând prejudiciul cauzat băncii şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 50.000.000 lei reprezentând onorariu avocat (contract de asistenţă juridică nr. 16 din 05 septembrie 2001).
Prejudiciul produs de inculpat nu a putut fi recuperat, întrucât în cauză nu au existat garanţii, iar faţă de SC A. SRL a fost deschisă procedura falimentului la Tribunalul Prahova (dosar nr. 19/1998).
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.M., care în cursul soluţionării procesului a decedat, potrivit certificatului de deces eliberat de Primăria Ploieşti la data de 2 iulie 2003.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea deciziei din apel şi încetarea procesului penal, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., ca urmare a decesului inculpatului.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că, în mod corect, instanţa de apel a stabilit vinovăţia inculpatului I.M. în săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 248 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), dispunând încetarea procesului penal în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) şi art. 122 lit. d), coroborat cu art. 124 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.
Şi sub aspectul soluţionării laturii civile, în mod legal instanţa de control judiciar a dispus obligarea inculpatului I.M. la plata sumei de 264.872,86 dolari S.U.A. (reprezentând credit şi dobânzi restante), către partea civilă SC C.B.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.M. împotriva deciziei penale nr. 731/ A din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2508/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2515/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
