ICCJ. Decizia nr. 2519/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2519/2004
Dosar nr. 389/2004
Şedinţa publică din 7 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 670 din 23 iulie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul T.L. la două pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinut starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus prevenţia de la 26 octombrie 2001 la zi.
A constatat acoperit prejudiciul suferit de partea vătămată C.M., prin restituire în natură.
A fost respinsă cererea de despăgubiri formulate de partea civilă B.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, în ziua de 22 octombrie 2001, în jurul orelor 12,00, inculpatul aflându-se pe palierul etajului 10 al blocului T. 24, a smuls prin surprindere, un lănţişor din aur de la gâtul părţii vătămate B.G., reuşind să fugă de la locul faptei.
A mai stabilit că în ziua de 27 octombrie 2001, inculpatul procedând în aceeaşi manieră, a smuls de la gâtul părţii vătămate C.M. un lănţişor din aur, fiind prins la ieşirea din bloc de către trei gardieni publici.
La individualizarea pedepselor, tribunalul a ţinut seama atât de gradul de pericol social al faptelor, cât şi de împrejurarea că inculpatul, minor elev în clasa a X-a, iar anterior săvârşirii faptelor a avut o comportare familială şi şcolară foarte bună.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 724 din 6 noiembrie 2002 a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând în fond, a descontopit pedeapsa rezultantă repunând cele două pedepse de câte un an închisoare în individualitatea lor, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedepsele de la un an închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus arestarea preventivă de la 27 octombrie 2001 la 26 octombrie 2002.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe a fost respins ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a apreciat că pericolul social ridicat al faptelor, impune un tratament sancţionator mai sever.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei decizii a fost admis prin Decizia penală nr. 2916 din 18 iunie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
A fost casată Decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, reţinându-se că pentru termenul din 16 noiembrie 2002, când s-a soluţionat pricina în apel, inculpatul a fost citat la o altă adresă incompletă neavând cunoştinţă despre proces.
S-a arătat că în fond, după casare, instanţa de apel, va avea în vedere susţinerile parchetului şi ale inculpatului cu privire la individualizarea pedepsei.
În fond după casare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală sub nr. 3304 din 22 octombrie 2003.
Pe parcursul rejudecării apelurilor, inculpatul T.L. a arătat că întrucât a executat în întregime pedeapsa, înţelege să-şi retragă apelul.
A depus la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanţiere.
Prin Decizia penală nr. 707/ A din 25 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a apreciat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind judicios individualizată, aşa încât a respins ca nefondat apelul declarat de parchet şi a luat act de declaraţia inculpatului, de retragere a recursului formulat.
Împotriva acestei decizii ca şi a hotărârii pronunţată de prima instanţă, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând hotărârile atacate pentru motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând în esenţă, înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi majorarea pedepsei.
Recursul declarat este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi prevederile legale, Curtea constată că pedeapsa de un an închisoare, aplicând inculpatului T.L., prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., este de natură să satisfacă cerinţele prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., referitoare la scopul preventiv educativ al pedepsei.
Astfel, Curtea reţine că, în mod justificat, instanţele au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., referitoare la conduita bună a inculpatului înainte şi după săvârşirea infracţiunii, având în vedere că, acesta nu a mai comis fapte penale şi a avut o atitudine sinceră pe parcursul cercetărilor, iar după executarea integrală a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul s-a reintegrat în societate, în sensul că şi-a continuat studiile, transferându-se în anul şcolar 2002/2003 la Grupul Şcolar Industrial M.E. unde a obţinut rezultate bune la toate materiile, situaţie în care se apreciază că, scopul sancţiunii penale, de reeducare şi reintegrare socială, a fost atins, recursul urmând a fi respins, ca atare.
Aşa fiind, pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 707/ A din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul T.L.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2515/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2530/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
