ICCJ. Decizia nr. 2561/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2561/2004

Dosar nr. 1646 /2004

Şedinţa publică din 11 mai 2004

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 4 din 14 ianuarie 2004, Tribunalul Ialomiţa a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul T.V. de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată de aceeaşi instanţă, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen.

Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că motivele invocate de condamnat, ţinând de situaţia grea în care se află soţia sa şi cei trei copii, nu sunt dintre cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca executarea, de către el, a pedepsei, să aibă consecinţe grave pentru familia sa.

Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii odată ce situaţia locativă şi cea financiară ale familiei sale, reclamă urgent aportul său fizic şi material, iar executarea în continuare a pedepsei, o prejudiciază.

Prin Decizia penală nr. 148 din 2 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Nemulţumit şi de Decizia instanţei de apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, şi în această cale de atac motivul invocat fiind situaţia grea în care se află familia sa, situaţie ce impune prezenţa sa pentru a o ajuta.

Recursul declarat de condamnat nu este fondat.

Potrivit prevederilor art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 453, iar la lit. c) a primului aliniat al acestui text de lege, se înscrie cazul „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei, ar avea consecinţe grave pentru familie".

Raportând la cauză aceste dispoziţii legale, se reţine că ancheta socială întreprinsă de Primăria Munteni – Buzău la domiciliul condamnatului, a înscris că familia acestuia, compusă din soţie şi trei copii minori, locuieşte într-o cameră închiriată, iar ca sursă de venituri, beneficiază de ajutor social, copii fiind sprijiniţi de autorităţile locale să continue frecventarea cursurilor şcolare, însă este una din familiile nevoiaşe ale comunei Munteni, judeţul Buzău.

Din cele expuse, se reţine că situaţia materială grea a familiei condamnatului este ca atare, de mai mult timp, şi de durată şi nu poate fi îmbunătăţită prin prezenţa lui la domiciliu pentru un termen scurt, de maximum 3 luni, motiv ce nu poate fi o împrejurare specială, de natură a se încadra în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 148 A din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 mai 2004.

← ICCJ. Decizia nr. 2560/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 2572/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2561/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs